Despre raspunderea patrimoniala a judecatorilor si procurorilor

Despre raspunderea patrimoniala a judecatorilor si procurorilor

1. ”Vrem capul magistraţilor”, ”Cu orice preţ!”, ”Să plăteasca! Dacă se poate, pentru toate pagubele!”, ”Ei sunt vinovaţi pentru tot ce nu se întâmplă cum ne dorim noi în justiţie!”. Astfel de cuvinte auzim aproape zilnic în media românească, dar nu numai.

Deşi nu ne-am propus să fim un ”avocat” al magistraţilor, totuşi nu putem să nu observăm că din dorinţa/nevoia (uneori şi de răzbunare) ca cineva să plătească, uităm un lucru esenţial. Uităm că ne dorim o justiţie independentă, deşi o spunem ori de câte ori avem ocazia!

2. Nu îmbrăţişăm ideea că magistraţii nu ar trebui să răspundă. Dimpotrivă, credem că fiecare dintre noi trebuie să-şi asume răspunderea pentru faptele sale şi ca atare şi magistraţii, dar mai credem şi că trebuie să privim nuanţat lucrurile în această privinţă.

Înainte de a răspunde la intrebarea de ce nu răspund magistratii sau mai degrabă de ce nu am văzut noi nici un magistrat că a plătit pentru daunele pe care le-a generat prin hotărârile sale judecătoreşti, apreciem că este util să aruncăm o privire asupra reglementărilor in vigoare privind răspunderea acestora.

3. Vom reda în continuare reglementările relevante.

3.1. Constituţia României [1] reglementează cadrul general, atât al răspunderii statului, cât şi al răspunderii magistraţilor.

Potrivit art. 52 alin. 3 din Constituţie: ”(3) Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare. Răspunderea statului este stabilită în condiţiile legii şi nu înlătură răspunderea magistraţilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă.”

3.2. Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor si procurorilor [2] reglementează răspunderea statutului, răspunderea magistratului şi repararea prejudiciului.

Art. 94 din Legea nr. 303/2004 stabileşte felurile răspunderii magistraţilor: ”Judecătorii si procurorii răspund civil, disciplinar si penal, în condiţiile legii.”

Răspunderea statului, fără nici o distincţie între procesele penale şi alte categorii de procese, este reglementată de art. 96 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 303/2004: ”(1) Statul răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare.

(2) Răspunderea statului este stabilită în condiţiile legii şi nu înlătură răspunderea judecătorilor şi procurorilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă.”

Răspunderea magistratului pentru prejudiciul produs de către acesta statului, precum şi dreptul statului la acţiune împotriva magistratului, de asemenea fără nicio distincţie legată de natura procesului, sunt stabilite de art. 94 alin. (7) şi (8) din Legea nr. 303/2004: ”(7) După ce prejudiciul a fost acoperit de stat în temeiul hotărârii irevocabile date cu respectarea prevederilor alin. (6), statul se poate îndrepta cu o acţiune în despăgubiri împotriva judecătorului sau procurorului care, cu rea-credinţa sau gravă neglijenţă, a săvârşit eroarea judiciară cauzatoare de prejudicii.

(8) Termenul de prescripţie a dreptului la acţiune în toate cazurile prevăzute de prezentul articol este de un an.”

Repararea prejudiciului, adică situaţiile şi modul în care persoana îndreptăţită se poate îndrepta cu o acţiune în despăgubire împotriva statului, este reglementată distinct, în art. 94 alin. (3) din Legea nr. 303/2004, pentru erorile judiciare săvârşite în procesele penale, şi în art. 94 alin. (4) din aceeaşi lege, pentru erori judiciare săvârşite în alte procese decât cele penale: ”(3) Cazurile în care persoana vătămată are dreptul la repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare săvârşite în procese penale sunt stabilite de Codul de procedură penală.

(4) Dreptul persoanei vătămate la repararea prejudiciilor materiale cauzate prin erorile judiciare săvârşite in alte procese decât cele penale nu se va putea exercita decât in cazul in care s-a stabilit, in prealabil, printr-o hotărâre definitiva, răspunderea penală sau disciplinară, după caz, a judecătorului sau procurorului pentru o faptă săvârşită in cursul judecaţii procesului si dacă aceasta fapta este de natura sa determine o eroare judiciară.”

Continuarea pe Juridice.ro