Scrisoare către invidioşi!

Reiau această scrisoare deoarece, cu părere de rău o spun, cred că trebuie reluată pentru că poate, şi prin astfel de metode, reuşim să mai clintim câte un confrate nefericit, încercat de sentimentul acesta atât de dăunător pentru el însuşi, cât şi pentru societatea în care îşi trăieşte viaţa.
Încercând să-i înţeleg şi asigurându-i de toată compasiunea mea, îi rog să aibă răbdarea să citească aceste umile rânduri şi mai apoi să reflecteze la ele.
Pentru cei care nu sunteţi încercaţi de un astfel de microb, am un sfat: fiţi înţelegători cu aceştia; ei sunt aproapele nostru!

Dragii mei,
Dumnezeu a creat omul frumos. L-a înzestrat cu însuşiri înrudite cu ale Sale: conştiinţă, raţiune cognitivă, libertate, pentru a putea menţine relaţia cu Dumnezeu vie, conştientă şi liberă.
Cu alte cuvinte, Dumnezeu ne-a creat după chipul Său cu minte şi libertate prin care putem să ajungem la asemănarea cu El .
Fiecare dintre noi poartă acest chip al lui Dumnezeu şi tinde, mai mult sau mai puţin, spre asemănarea cu El, în funcţie de puterile sale.
Aceste puteri poartă denumiri diferite.
 Iisus, într-una din pildele sale, le simbolizează prin talanţi (monezi de aur) ce trebuiau înmulţiţi, valorificaţi.
 Psihologia le-a denumit aptitudini, capacităţi, care pot însemna pentru anumite persoane chiar existenţa unui talent.
Aptitudinea = însuşire psihică individuală ce condiţionează îndeplinirea în bune condiţii a unei acţiuni, activităţi (munci); înclinaţie.
Capacitatea = posibilitatea, însuşirea morală a unei persoane de a fi apt într-un domeniu; aptitudine.
Dar = însuşire, aptitudine, vocaţie, talent.
Talent = aptitudine, înclinare înnăscută într-un anumit domeniu ce favorizează o activitate creatoare; o însuşire deosebită, remarcabilă; înzestrare.
 Biserica le-a numit daruri pentru a înţelege că orice aptitudine a noastră sau talent sunt de la Dumnezeu.
Dintr-o analiză, fie şi mai sumară, fiecare dintre noi constatăm că suntem înzestraţi cu una sau mai multe aptitudini, poate chiar cu un talent (sau mai multe), însuşiri care ne fac diferiţi de ceilalţi. Sunt însuşiri care îi fac astfel diferiţi şi pe ceilalţi de noi.
După învăţătura creştină, aceste însuşiri le avem de la Dumnezeu. Psihologia ne spune că sunt înnăscute, fără să contrazică astfel puctul de vedere al învăţăturii creştine.
În funcţie de modul cum fiecare îşi descoperă aceste aptitudini şi le dezvoltă, le fructifică, va avea un succes mai mare sau mai mic, în anumite domenii. Astfel, descoperindu-ne însuşirile cu care ne-am născut şi canalizându-ne energia spre a le dezvolta, vom crea premisele pentru un viitor succes.
Este adevărat că această cale presupune multă muncă. Presupune un consum de energie foarte mare. Dar, în schimb, pe această cale vom ajunge, pe de o parte, să ne descoperim pe noi înşine şi,pe de altă parte, să ne găsim cel puţin liniştea sufletească dacă nu chiar fericirea.
Atunci, de ce să fim invidioşi? De ce să nu ne canalizăm energiile pentru a ne găsi fericirea (dacă dorim s-o avem)?
Nu trebuie să fim supăraţi pentru că noi nu avem un anumit talent şi alţii îl au. Supărarea să vină din faptul că nu am reuşit să-l descoperim sau nu am depus suficient efort pentru a-l dezvolta, a-l face cunoscut şi altora, pentru a ajunge la nivelul celor pe care îi invidiem.
Aşa am fost construiţi. Aşa ne-a construit Dumnezeu. Fiecare dintre noi are un talent al lui. Nu suntem la fel şi trebuie să învăţăm să acceptăm asta.
Dacă ni se pare că cineva ne eclipsează, ar fi bine să ne gândim că poate acela a muncit mai mult decât am făcut-o noi. Sunt situaţii în care, chiar înzestrat fiind cu un anumit talent, să fii depăşit de o altă persoană care nu are acea însuşire atât de bine dezvoltată catine dar care să fi muncit mai mult şi astfel, culege el laurii victoriei, şi nu tu.
Atunci, pe ce eşti invidios? Pe munca lui? Pe efortul depus de el?
Pe tine cine te împiedică să munceşti?
Iată, am îndrăznit să vă dau câteva motive pentru a nu mai fi invidioşi.
Motivele pentru care v-am scris?
Îmi pare rău pentru voi. Îmi pare rău că astfel nu veţi avea şansa să trăiţi o viaţă frumoasă. Cu un astfel de sentiment de invidie nu veţi putea iubi niciodată cu adevărat şi astfel, nu vă puteţi ridica la rangul cel mai înalt al demnităţii umane.
Dacă ar fi să vă dau un sfat, v-aş îndemna astfel: învăţaţi mai întâi să vă iubiţiă pe voi! Astfel,veţi iubi, treptat, şi pe cei din jurul vostru! Mai apoi, veţi învăţa să iubiţi Lumea şi astfel, veţi reuşi să o cuceriţi cu adevărat!
Vă doresc din tot sufletul să reuşiţi!
- Vă întrebaţi, probabil, de ce doresc eu aşa ceva pentru cei invidioşi?
- Simplu de răspuns. Lumea în care voi trăi va fi mai frumoasă. când celor din jurul meu le va fi bine, starea lor de bine se va răsfrânge, indubitabil, şi asupra mea.
Cănd fiecare dintre noi va realiza acest lucru, înseamnă că se află pe drumul cel bun - va scăpa de acest microb dăunător - invidia. Abia acum va renaşte speranţa reconstruirii unei societăţi aşa cum ne-o dorim cu toţii.