Jurnalul mediatorului in pragul Craciunului

Vazand pe-aci ca se poarta jurnalul, am purces si eu la scris.

Pentru ca tot vine Craciunul, ma gandeam ca am putea sa mai si visam. Sa visam frumos.

Sa vedem, la ce ar putea visa un mediator ( un viitor mediator)?

Ca orice alt om de bun simt pe lumea asta (ma rog, ma cam deranjeaza sa folosesc sintagma asta de “bun simt” de cand a fost confiscata de prea multi politicieni care o repeta, la infinit, fara sa-i inteleaga continutul, dar alta nu am), mediatorul , isi doreste si el:

1. Sa capete notorietate.

2. Sa isi faca o clientela.

3. Sa castige bani.

Bine, bine dar, pentru toate astea, ai mult de asteptat si de muncit. Atunci, ce te faci?

Ce ai invatat mai bine: negociezi. Cu cine? Cu Mos Craciun, desigur! Nu exista? Mai vedem.

Ma gandesc asa. Ca mediator, ce altceva ai putea sa faci, cand parca toti sunt impotriva ta? Intr-o lume in care oamenii prefera sa se “paruiasca” ianinte sa inteleaga si pozitia celuilalt, intr-o tara in care mediatorul isi propune sa intoarca lumea cu susul in jos, ce altceva ai de facut?

Scrii o scrisoare Mosului. O scrisoare in care, mai intai de toate, ii arati ce bun mediator vei fi, ce beneficii vei aduce societatii in ansamblul ei. Ce beneficii poti aduce magistratilor (ii mai scapi de ceva dosare), ce beneficii vei aduce statului (bani mai putini pentru justitie, costuri mai mici cu salariile magistratilor, si asa au ramas tot mai putini), ce beneficii vei aduce avocatilor (ma rog, daca Mosul a trecut pe la Drept, s-ar putea sa nu prea creada, asa ca fii moderat aici), ii mai arati ca esti cel ce impaca oamenii si o tii tot asa cu promisiunile.

Dar stai asa, poti fi credibil daca aduci in discutie Criza careia, dupa cum se aude, a inceput sa-i cam placa pe meleagurile noastre. Zice ca a fost bine primita si-si doreste sa mai stea. Cum ziceam, pe criza asta, daca omul nostru nu mai vrea la avocat ca sa-l reprezinte in instanta, poate vrea sa-l reprezinte la mediator. Avocatii pot fi buni negociatori si, sa nu spuneti ca nu am dreptate, asa ca poti spune ca si avocatii au de castigat de pe urma ta.

Bun. Faci promisiuni. Invata si tu de la politicieni, nu e greu. Fi’ca-mea asa a invatat si ea, de mica. Ca sa ai ceva sanse de reusita, mai intai promiti si apoi ceri. Si cu mine face la fel: “Mami, daca mananc tot, ma lasi la calculator?” (Na-ti-o buna ca m-am deconspirat pe jumatate.) . Bine-nteles ca asa castiga aproape de fiecare data. Fi-ca-mea, la ea ma gandeam!

Cam asa si cu Mosu’. Poate tine. Incerci. Promiti Mosului ce crezi ca poti sa faci si-i ceri sa-ti aduca ceva notorietate. Vine notorietatea, vine si clientela. Vine clientela, vin si banii. Si, uite-asa, om te faci!

Trebuie doar sa fii credibil. Merita. N-ai notorietate, n-ai clientela. N-ai clientela, n-ai bani si tot asa.

Dar, cum am mai spus-o, fiti moderati. De ce? Ca sa nu primiti in schimb o scrisoare, asa cum a primit si fi’ca-mea anu’ trecut, de la Mosu’: “ Felicitari, tine-o tot asa! E minunat! La anu’, daca vei fi cuminte, iti voi implini dorinta. Esti pe calea cea buna! Trebuie sa te mai straduiesti!”

De parca, asta voiai sa primesti: asigurari ca esti pe calea cea buna!

Asta stiam si eu dar, azi, pe la noi, ce te faci, ca nu asa se castiga notoriatatea - peste noapte. Ori, eu, tocmai asta voiam de la Mos Craciun!

Intelept Mosul, nimic de zis. Dar, macar de Craciun sa sper si eu!

In speranta ca v-am fost de folos (recomandarile pot fi general valabile)si, pentru ca trebuie sa ma lupt singura (sa-mi castig notorietatea), voi semna, cu drag, Fanuta Lisman.

Va doresc tuturor sa v-aduca Mosul macar cate ceva din tot ceea ce va doriti!