Cum combatem opiniile contrare implementării medierii? Prin dialog şi comunicare!

E chiar reconfortant! Aţi încercat?

Marti, 9 februarie 2010, EVZ.ro titra: Împăcarea fără proces, obligatorie de luna viitoare. (EVZ.ro)

Stirea a fost preluata ca atare, foarte repede si s-au făcut si comentarii foarte repede.

Din titlul dat de catre EVZ.ro, reiese ca medierea a devenit obligatorie. Pe acesta nu-mi propun să discutăm acum. Am inceput un serial pe această temă si pe care s-o discutam alta data. [Medierea – procedură obligatorie sau facultativă? (I)]

Privitor la mediere si obligativitatea ei, părerile sunt împărţite. Sunt atât opinii pro cât şi contra.

Dacă avem sau nu nevoie de mediere, de ce trebuie sa fie obligatorie, fiind obligatorie se incalca dreptul persoanei de acces liber la justititie şi altele asemenea.

Printre comentariile ce s-au născut pe seama acestui articol, am remarcat un mod interesant de  a pune problema, argumentat şi fără patimă.Cred că cel mai important este să dăm naştere unor astfel de dialoguri în care orgoliile de breaslă să fie date de o parte, astfel încât să arătăm, în mod argumentat, care este utilitatea medierii şi avantajele ce decurg din implementarea acestei instituţii.

Cred că este important să acordăm atenţie opiniilor contrare care nu vin din rea vointa. Este necesar să răspundem argumentat.

Cu mare bucurie vă împărtăşesc faptul că am purtat cu plăcere un astfel de dialog şi, cu acordul autorului articolului, vi-l aduc şi eu la cunoştinţă.

Autorul este SNAKE şi îl găsiţi pe blogul său, aici: No Justice (Fiat justitia, ruat caelum)

Articolul:

Medierea- obligatorie din 3 martie.

Începând din 3 martie, magistratii vor fi obligati sa-i trimita pe justitiabili la mediatori. Judecatorii scapa astfel de surplusul de dosare, iar cetatenii, de nervi si bani irositi în instante. Cei care intentioneaza sa divorteze, sa obtina daune de la angajatorul care i-a concediat fara motiv, dar si cei care au de gând sa-si „penalizeze” serios vecinul care le-a distrus masina pe motiv ca ar fi ocupat un anume loc de parcare îsi vor putea gasi dreptatea în maximum 90 de zile, fara prea mult stres si cu minimum de costuri.

Asta, începând din 3 martie, când medierea – legalizata înca din 2006, dar inexistenta chiar si pentru multi dintre magistratii care ar fi trebuit sa o popularizeze – va deveni obligatorie.

„Întelegerea în fata mediatorilor e, în primul rând, benefica pentru cetatean, care nu va mai fi nevoit sa piarda ani în sir în salile de judecata, pentru a-si rezolva o problema simpla. În plus, divorturile, partajele, conflictele de munca, cele legate de proprietati, de protectia consumatorului, dar si anumite dosare penale vor fi solutionate fara taxe de timbru, de copiere a actelor, de promovare a cailor de atac, fara onorarii pentru avocati – care pot însuma mii sau zeci de mii de euro. Mediatorului îi puteti plati în jur de 500 de lei, iar daca întelegerea se face cu succes, judecatorul care o «parafeaza» poate dispune ca justitiabililor sa le fie returnata si aceasta suma”, au explicat reprezentanti ai Uniunii Nationale a Judecatorilor.

Acestia au redactat si un „Ghid de mediere”, care ar trebui sa le fie de folos atât magistratilor, fie ei judecatori sau procurori, cât si ofiterilor de politie judiciara, pentru ca acestia sa-i poata ghida corect pe justitiabili.

Daca nu a început un proces si partile merg direct la mediator, acordul de mediere va fi parafat de un notar.

E important de stiut ca românii se vor putea adresa mediatorilor atât pentru rezolvarea unor dosare penale simple (furt, lovire, distrugere), cât si în cazul unor neîntelegeri în familie (unul dintre soti vinde masina familiei fara acordul celuilalt).

Sursa: EvZ

Iată şi opinia autorului:

Personal nu sunt de acord cu medierea. Si va argumentez: Nu-i vad utilitatea. In primul rand, daca partile nu se inteleg, ajung tot in instanta fapt ce conduce la suplimentarea costurilor unui proces. Apoi ar mai fi problema impartialitatii mediatorului fata de care am mari suspiciuni deoarece un mediator poate fi avocat, executor judecatoresc sau orice alt licentiant fara a se afla in incompatibilitate cu vreo profesie. Adica, un avocat poate fi 30 minute mediator dupa care, la o simpla strigare sau o schimbare de placuta redevine … avocat. La fel si in celelalte cazuri. De ce profesia aceasta n-a fost gandita ca sine qua non? Din punctul meu de vedere legea medierii a pus bazele infiintarii unei noi caste care cu siguranta nu va functiona in Romania asa cum pretind initiatorii proiectului. Iata ca datorita inutilizarii ei de catre justitiabili, s-a apelat acum si la magistrati care, mai nou, sunt obligati sa-i trimita pe justitiabili la mediatori! altfel nu le deschid dosarele De ce s-a ajuns pana aici? Cine are interese?  E suficient sa vedeti cine se afla in corpul mediatorilor. Justitiabilii au  incredere in procedura  judiciara deoarece decizia unui magistrat (buna-rea) are mai multa forta in fata adversarului din proces si totodata ii confera dreptul de a se indrepta  spre CEDO in caz de solutionare nedreapta a cauzei.

M-ar fi bucurat sa aud despre o reforma solida la nivelul resurselor umane din sistem, la obligarea magistratilor de a scurta termenele de judecata, de a fi mai restrictivi atunci cand e vorba de amanari, de a obliga solutionarea unui proces in termen de maxim 3 ani (considerat rezonabil la Curtea Europeana),  ceva referitor la responsabilizarea magistratului vinovat de erorile judiciare dispuse in cauze sau despre unificarea jurisprudentei astfel incat sa nu se mai poata da 0 mie de solutii diferite pe acelasi obiect etc. etc. Dar, dupa cum constat in Romania, se aplica din plin legile lui Murphy “Daca ceva functioneaza prost, infiinteaza o comisie” sau  “Cand vrei sa ingropi un subiect , infiinteaza o comisie sa-l cerceteze“…

Vom constata “utilitatea” medierii dupa ce vor aparea primele victime! Evident ca nici atunci nimeni nu va fi vinovat!

Mai jos, fără alte comentarii, voi reda dialogul ce s-a născut pe marginea acestui articol, făcând un rezumat (în integralitate, comentariile le puteti vedea aici  +++).

Fănuţa:

1. mediatorul este /ar trebui sa fie impartial.
- In momentul in care partile constata impartialitatea mediatorului vor refuza medierea.
- Calitatea de avocat, notar sau alta profesie juridica nu-l face sa devina incompatibil decat daca isi exercita ambele profesii fata de aceleasi parti. Legea stabileste clar ca cel ce reprezinta in instanta o parte, nu mai poate media in cauza in care cel reprezentat este parte. Si reciproca este valabila; asemeni si in cazul altor profesii juridice.
2. Privitor la casta, as prefera sa nu devina si aceasta breasla o casta. Avem prea mare nevoie, ca societate, de institutia medierii.
3. Forta deciziei magistratului in raport cu forta deciziilor proprii. O decizie a magistratului, de cele mai multe ori nemultumeste cel putin una din parti. La mediere, decizia apartine partilor iar acestea au tot interesul sa ia decizii reciproc avantajoase. Care din aceste decizii va fi mai puternica pentru parti? puteti raspunde singur.
4. In caz de neintelegere si respectiv de neincheiere a acordului, partile se intorc in instanta.
- Corect. Insa, rata de nefinalizare a medierii prin acord este una foarte mica.
5. Mediatorii vin din domenii diferite de activitate, domenii unde si/au dezvoltat abilitati de comunicare si chiar negociere, abilitati esentiale in mediere. Prin urmare, rezultate;le se vor vedea.
6. Reforma. Implementarea acestei institutii este de natura sa aduca schimbari profunde nu doar in sistemul judiciar ci in societatea romaneasca in ansamblul ei, desigur intr-un proces de durata. Se va constata in timp utilitatea medierii.

Snake.

1. teoretic ai dreptate. si judecatorul trebuie sa fie impartial, numai ca practica ne arata cu totul altceva.
- iarasi teoretic ai dreptate. intrebare: de unde stie una din parti ca acel mediator nu a fost sau este avocatul celeilalte parti? ce sanse practice au partile de a afla daca mediatorul este intradevar necunoscut de vreouna dintre ele? cum poate cerceta acest aspect?
- total impotriva. daca mediatorul este o profesie, ea trebuie sa fie incompatibila cu oricare alta. nu poti pretinde impartialitate si profesionalism daca mediator poate fi din cand in cand si la un simplu exchange devine altceva. e ca si cum ai recunoaste ca aceasta profesie nu este in fapt o profesie ci un hobby (cand ai timp, te ocupi si de ea)
2. eu asa o vad. o casta noua. m-am uitat la cativa membri de acolo si mi-a lasat un gust amar. daca tot ati vrut sa infiintati aceasta profesie care in alte tari are deja o traditie si chiar functioneaza, de ce n-ati inceput construirea institutiei cu niste oameni nepatati profesional sau moral? de ce se regasesc aici persoane cu o moralitate discutabila? apoi as veni sa te intreb de ce pretul cursului de mediator este atat de mare – peste 3.000 lei? asta demonstreaza foarte clar ca devine inaccesibil pentru o mare parte de doritori, inclusiv avocati care poate ar fi interesati sa imbratiseze serios aceasta profesie avand in vedere lipsa clientelei pe timp de criza. pana una-alta, pare a fi o noua varianta scoasa pe piata tot in favoarea celor cu venituri financiare substantiale, adica tot cine trebuie se inscrie la cursuri.
3. deciziile reciproc avantajoase depind de mai multi factori, unul ar fi capacitatea de intelegere a partilor aflate in coflict. e posibil ca una din parti sa fie mai putin pregatita si sa fie indusa in eroare crezand ca ceea ce a semnat este benefic insa… daca studiaza altcineva decizia, e posibil sa constate ca a fost inselat. aici depinde de tehnica de manipulare si evident abilitatea de negociere.
4. aici e problema: daca partile nu se inteleg, se intorc in instanta: asta echivaleaza cu suplimentarea cheltuielilor judiciare. o mediere nereusita nu returneaza banii partilor. deocamdata nu putem vorbi de o rata scazuta a medierii esuate deoarece f.putini romani au apelat la aceasta procedura. timpul va demonstra utilitatea sau inutilitatea institutiei. evident ca utilitatea ei depinde in cea mai mare masura de calitatea mediatorului, de aceea eu pun pret foarte mare pe resursa umana!!!
5. am citit legea. stiu despre ce e vorba. insist pe segmentul moralitatii mediatorului.
6. nu ma pot pronunta inca dar, asa cum am aratat in opinia personala, prin reforma inteleg solutionarea unor probleme mult mai importante in sistemul judiciar decat infiintarea unei noi institutii. medierea este un aleator al justitiei, care nu face altceva decat – eventual – sa degreveze o parte din dosare, dar nu schimba mentalitati, nu ridica profesionalismul la rand de lege, nu schimba fata justitiei corupte din Romania. daca mediatorul va demonstra insa ca este competent iar partile aflate in conflict vor fi de cele mai multe ori multumite de intelegerea incheiata pe aceasta cale, e posibil ca mediatorul sa elimine magistratul din schema tocmai datorita faptului ca instanta, deseori, nu urmareste aflarea adevarului ci spaga. suntem cea mai corupta tara din UE, avem cele mai multe dosare la CEDO din UE si totusi nimic nu se misca in sistem! asta ma doare cel mai mult.

Suplimentar ar mai fi vorba si despre un drept garantat atat prin Constitutie cat si prin CEDO “accesul la justitie” care, in lumina art.6 art. instituie dreptul oricărei persoane la un proces echitabil: ”Orice persoană are dreptul de a-i fi examinată cauza în mod echitabil, public şi într-un termen rezonabil, de către un tribunal independent şi imparţial, stabilit prin lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor cu caracter civil”

Dreptul de acces la un tribunal este inteles ca un drept de acces concret si efectiv, care presupune ca justitiabilul „sa beneficieze de o posibilitate clara si concreta de a contesta atingerea adusa drepturilor sale”.

Liberul acces la justiţie este consacrat, ca drept cetăţenesc fundamental şi prin art.21 din Constituţia României, prin art. 10 din Declaraţia universală a drepturilor omului, precum şi prin art. 14 pct. 1 din Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice.

Fănuţa:

@ Snake, iti inteleg punctul de vedere (observi tehnica :), ma port ca un mediator) si, partial, cred ca ai dreptate.

O sa incerc sa raspund iarasi punctual:
1. impartialitatea – cred ca tine foarte mult si de latura subiectiva. Depinde de modul in care reuseste mediatorul sa fie impartial, indiferent daca acesta cunoaste sau nu una din parti.
Faptul ca eu cunosc una din parti, nu imi stirbeste impartialitatea. Desigur ca sunt situatii in care impartialitatea sa fie afectata. Atunci, obligatia mea deontologica este sa-mi “declin competenta” chiar si atunci cand partile nu cunosc situatia de fapt. De aceea spun ca tine foarte mult de latura subiectiva, de moralitatea fiecarei persoane.
De preferat este ca intr-o astfel de situatie sa se dezvaluie acest fapt inca de la inceput, pentru a evita situatii neplacute ulterioare.
2. casta – traim in Romania si, in fiece breasla se strecoara si oportunistii.
Nu stiu la cine te referi si nu ma intereseaza.
Ceea ce este important pentru mine este modul in care imi voi exercita eu aceasta profesie. Eu ma cunosc pe mine si motivele ce m-au determinat sa fac acest pas.
Personal, cred in efectele curative ale medierii; cred ca societatea romaneasca va suferi schimbari profunde daca vom reusi implementarea medierii iar aceste schimbari le va simti probabil copilul meu.
Din perspectiva laturii financiare, trebuie sa-ti dau dreptate si o spun cu regret. Sunt profesii care, prin natura profesiei, ar putea fi foarte buni mediatori dar investitia initiala pentru a pleca la drum este foarte mare.
Sunt sigura ca se vor gasi, in timp, solutii si in aceste situatii. (Eu personal ma gandesc la ceva dar e prematur sa spun acum.)
3. Aici, trebuie sa te contrazic.
Nu-ti trebuie multa carte ca sa stii ce e mai bine pentru tine. Trebuie sa-ti atrag atentia ca prin rationamentul tau, exprimi mai degraba pozitia avocatului care stie ce ar putea obtine partea respectiva in instanta. Insa, de unde stim noi ca persoana respectiva nu doreste sa obtina altceva decat ceea ce ii poate oferi instanta/legea? Aici este capcana in care cad multi avocati, ma refer la cei de buna credinta.
Daca cineva doreste sa stie ce poate obtine in instanta, nimic nu-l opreste sa ceara o consultatie de specialitate.
4. “daca partile nu se inteleg, se intorc in instanta: asta echivaleaza cu suplimentarea cheltuielilor judiciare.”
Indiferent daca medierea se incheie cu un acord sau nu, se poate restitui taxa de timbru. In situatiile de acordare a ajutorului judiciar, (art 20 daca nu ma insel) prevede aceleasi solutii si pentru onorariul judecatorului.
Sansa de reusita in mediere depinde de vointa partilor. Daca ele nu vor, atunci refuza medierea. Faptul acceptarii medierii de catre ambele (toate) partile este pasul cel mai important in vederea realizarii acordului. As spune ca din acest moment mediatorul mai trebuie sa depisteze unde este problema de comunicare, sa vada care sunt motivele neintelegerii si, de aici, rata de succes este foarte mare.
Prin urmare, n-as fi foarte ingrijorata.
Desigur, tine mult de personalitatea mediatorului dar un rol important il joaca vointa partilor. Daca mediatorul observa ca partile nu conlucreaza, nimic nu-l opreste sa inchida procesul de mediere, economisind inclusiv timpul partilor.
5. Moralitatea mediatorului. Sunt in deplin acord cu tine!
Prefer sa plec de la premiza ca exista. (Prezumtia de nevinovatie).
Si, sa nu uitam, romanul nu se mai duce cuu sacul plin la pomul laudat. Hai sa avem si putina incredere in capacitatea de a discerne a justitiabilului nostru.
6. Reforma in justitie. Medieera poate avea efect in mod subsidiar. Nu prin mediere se face reforma dar, prin degrevarea instantelor, oferim sansa magistratului sa se aplece asupra cauzelor mai grele, mai importante, cu un timp de pregatire ceva mai generos. Ai dreptate cand esti sceptic dar, cine stie, daca nu incercam … nu stim cum va fi.
7. Liberul acces la justitie: am abordat tema in mai multe articole. Am inceput acum o serie, prima fiind aceasta: http://medierea.wordpress.com/2009/12/07/medierea-procedura-obligatorie-sau-facultativa/ unde imi propun sa abordez aceasta tema.
In opinia mea, nu s-ar incalca dreptul la justitie nici daca ar fi prevazuta procedura ca obligatorie. Dar pe tema aceasta, cu placere, mai discutam si alta data.

P.S. Daca nu te superi, as prelua articolul tau si la mine, cu comentariile aferente, indicand sursa desigur.
Toate cele bune.

Pentru întreg dialogul, vizitati No Justice/Snake