Mediere si justitie restaurativă

Articol preluat de pe Politist penitenciar.

Acum câtiva ani a apărut în România ideea justitiei restaurative. Unul dintre promotorii acesteia a fost domnul Andrei Pascu, un om cu idei noi si foarte motivat să miste acest sistem penitenciar hodorogit. Din păcate, la momentul respectiv nu a găsit sustinerea necesară si, oarecum dezamăgit, a plecat din sistem, lăsându-l nereformat, dar fertilizat cu proiecte si cu idei inovatoare.

Unul dintre proiectele care au stat pe biroul directorului general de atunci, nevalorificate de acesta, a fost cel referitor la justitia restaurativă. De câtva timp, în România începe din nou să se vorbească despre acest proiect, iar conditiile par mai favorabile decât în anul 2000. Pare că sământa aruncată atunci a germinat si acum lasă să se vadă un colt.

Justitia restaurativă presupune un proces de mediere între victimă si infractor, în diverse faze ale procesului penal. În unele tări, succesul medierii poate presupune si renuntarea la acuzatii si la urmărirea penală. Medierea poate să aibă loc si după pronuntarea sentintei si poate fi realizată între victimă si infractor, direct sau indirect, între o victimă surogat (o persoană care a fost victima unei infractiuni, dar autorul era altul, nu cel cu care se realizează medierea) si detinut, între victimă si infractor, dar însotiti de familii, între comunitate si detinut, între grupuri de victime surogat si grupuri de fosti infractori. Atât victimele, cât si cei care au comis infractiuni pot participa la mediere doar dacă doresc si dacă îndeplinesc anumite conditii, astfel încât să se evite revictimizarea si alte efecte traumatizante. În functie de momentul în care intervine medierea, beneficiile participantilor pot fi diverse. Astfel, victimele ar putea obtine beneficii materiale, morale, psihologice s.a., iar cei care au comis infractiuni ar putea să obtină beneficii care tin de libertatea lor, de o mai bună acceptare din partea comunitătii, de pregătire pentru liberare etc.

Cadrul legislativ actual este încă putin generos fată de un astfel de proiect, dar există posibilitatea unei medieri care să-l apropie pe detinut de propria-i umanitate si să-i permită victimei, atunci când simte că îi este util, să se descarce de tensiunea emotională suplimentară si să-si integreze mai putin traumatic evenimentul dureros prin care a trecut. De asemenea, comunitatea/comunitătile din care fac parte victima si/sau infractorul pot întelege mai bine ceea ce s-a întâmplat si pot constitui sprijinul necesar victimei si căile de reintegrare socială a celui care si-a ispăsit pedeapsa.

Justitia restaurativă reprezintă în continuare un proiect ambitios, încă dificil, chiar imposibil de aplicat în totalitate, dar poate fi un pas înainte în restaurarea sistemului juridic românesc, în reconsiderarea atitudinii fată de persoana umană.

Vizualizati articolul  si comentariile ce s-au nascut pe seama acestui subiect, aici:

Mediere si justitie restaurativă

De asemenea, va asteptam la dezbatere pe: