Divortul – cum ii afecteaza pe copii. Solutie posibila - medierea.

Continutul articolului:

In afara de tristetea si golul pa care il lasa in vietile celor ce pleaca pe drumuri diferite - separarea sau divortul vor avea in mod inevitabil un efect profund asupra copiilor. Uneori acesta poate fi chiar devastator pentru ei. Vestea buna este ca divortul ar putea sa nu lase cicatrici psihologice indelungate, si acest lucru depinde foarte mult de modul in care parintele poate face fata situatiei. Un fapt incurajator ar putea fi faptul ca - la nevoie - poti sa schimbi foarte mult modul in care copiii fac fata acestui proces. In mod obisnuit, copiii vor reactiona la separarea sau divortul parintilor prin manifestarea unor semne de suferinta, sau prin simptome, si este normal ca ei sa reactioneze in acest mod. Desprecopii.com va prezinta citeva din aceste semne sau simptome pentru a le putea cauta sau recunoaste atunci cind apar. Dependenta de parinti

Sursa: Despre Copii.

Ca asistent social si ca profesor de religie, am intalnit in activitate copii afectati de divortul parintilor. Fie parintii nu au reusit sa gasesca cele mai bune metode pentru a tine copiii departe de conflictul dintre parinti, fie ruptura a fost atat de puternica incat a fost greu sa se mentina o minima legatura intre copii si parintele care pleca din cuplu. In astfel de situatii, copiii sunt cei mai afectati.

Pentru cuplurile care ajung in imposibilitatea de a mai continua casatoria, medierea este solutia prin care parintii reusesc sa desfaca o casatorie cu efecte negative mult mai mici asupra copiilor. In urma medierii, atat parintii cat si copiii vor fi mai putin afectati, prin mediere reusind a se pune bazele unui nou tip de relatie ce se naste intre parinti. Astfel, parintii vor reusi in continuare sa se concentreze asupra interesului copiilor si vor reusi sa-si creasca in continuare copiii, in buna intelegere, iar copiii care accepta cel mai greu ruptura dintre parinti vor fi mai putin afectati cand vor intelege ca parintii vor fi in continuare impreuna, alaturi de ei.

Poate n-ar fi rau, ca la sedintele de mediere, in anumite situatii, sa fie si copiii de fata. Desigur ca mediatorul trebuie sa gestioneze cu multa abilitate astfel de situatii, avand totodata grija de a nu pune copilul in situatii dificile.

In cele ce urmeaza, redau articolul privind modul in care pot fi afectati copiii de divortul parintilor.

Copiii de virsta prescolara pot reactiona devenind foarte dependenti de parinte sau tematori cu privire la momentele sapararii, de ex. atunci cind sint lasati la gradinita sau la scoala sau cind trebuie sa mearga la culcare. Schimbarile in obiceiurile lor de a minca sau dormi sint adesea un semn ca un copil trece printr-un moment dificil. Uneori au accese de furie mai prelungite sau pot plinge mai usor decit in mod obisnuit.

Comportamentul regresiv cum ar fi suptul degetului mare sau folosirea din nou a unui limbaj de bebelus sint de asemenea manifestari frecvente. Enurezisul (udarea patului in timpul noptii) este de asemenea un semn obisnuit de suferinta emotionala si poate fi expresia anxietatii sau furiei. Uneori copiii “somatizeaza” sau manifesta probleme fizice, cum ar fi dureri de cap sau dureri de stomac. (Totusi, trebuie sa aveti grija si sa nu considerati toate aceste simptome doar niste “reactii pur emoptionale”, iar atunci cind simptomele persista sau sint grave, copiii trebuie sa fie consultati de catre medicul pediatru.)

Copiii de virsta scolara pot manifesta unele din aceleasi semne ca si copiii mai mici, dar pot de asemenea sa arate semne mai fatise de minie, ingrijorare sau tristete. Altii pot actiona ca si cum “nu le pasa” si isi iau un aer de indiferenta, in timp ce alti copii vor nega in mod fatis ca parintii lor divorteaza. Uneori copiii de aceasta virsta incearca sa fie “foarte cuminti”, ca si cum s-ar purta perfect, si poate asa parintii lor nu se vor desparti. Acest lucru vine din convingerea adesea intilnita la copii ca divortul parintilor este intr-un fel vina lor. Adesea este bine sa le spunem ca divortul este “o treaba de adulti” si cu siguranta nu e vina lor. In contrast cu copilul care se straduieste foarte tare “sa fie cuminte” exista copii care incep sa fie in mod fatis agresivi, sau chiar ostili parintilor, probabil dind vina pe unul dintre ei pentru divort. Unii copii sint mai subtili in a-si arata resentimentul si pot manifesta comportamente pasiv-agresive, cum ar fi faptul ca varsa lucruri, pierd obiecte, si uita in mod frecvent sa faca anumite lucruri.

Adolescentii pot fi mult mai problematici in imprejurari normale, adica sint in mod obisnuit mai certareti si combativi. Atunci cind exista o situatie de divort, unele semne de avertizare legate de durerea pe care o simte copilul se manifesta prin comportamente explicite, cum ar fi fuga de acasa, chiulul de la scoala, suspendarea de la scoala, altercatii fizice, probleme cu legea, abuzul de droguri si alcool, si promiscuitatea. Dar altii pot deveni deprimati si retrasi, si pot manifesta o crestere sau scadere accentuata a obiceiurilor de masa si somn, si pot chiar exprima ginduri suicidale. Daca exprima aceste tendinte de suicid, luati totul in serios! Ele pot fi doar un strigat de ajutor sau atentie, dar nu puteti sa riscati si sa pretindeti ca nu sint motive de ingrijorare. Daca vorbesc despre faptul ca si-ar dori sa moara, sa se sinucida, sau fac aluzii de genul “nu voi mai fi mult timp prin preajama”, vorbiti cu ei in mod deschis despre acest lucru si cautati rapid ajutorul unui specialist.

Ce puteti face ca parinti atunci cind observati unele din aceste simptome?

Mai intii, poate fi de folos sa recunoasteti ca intelegeti ca ei sint suparati pentru ca divortati si ca ei sufera. Le puteti spune ca e bine sa vorbiti despre acest lucru si chiar daca ei sint suparati pe voi, ii veti asculta. Unii copii vor accepta invitatia voastra de a vorbi despre divort, altii nu. Este important ca in orice imprejurare sa le transmiteti mesajul ca divortul este un subiect deschis, nu un taboo; in acest fel le lasati macar o usa deschisa pentru a vorbi despre acest subiect. Le puteti oferi si alternativa de a vorbi cu altcineva in caz ca nu vor sa vorbeasca cu voi despre aceasta problema, de ex. cu consilieri de la scoala, asistenti sociali, psihologi, si alti specialisti. In cazul copiilor mai mici, ii puteti invata sa se exprime in alte moduri, prin desene, teatru cu papusi sau figurine.

In cazul copiilor mai mari, poate fi util pentur ei sa discute cu alti copii ai caror parinti trec de asemenea printr-un divort. In unele scoli exista grupuri de copii care se intilnesc sa discute despre alti copii in situatii similare, care sint conduse de un consilier specialist. Aceste grupuri pot fi foarte utile daca copiii gasesc un loc in care sa-si exprime sentimentele legate de divortul parintilor, si in acelasi timp sa isi dea seama ca nu sint singurii ai caror parinti divorteaza.

Daca copiii prezinta semne indelungate sau intense de suferinta (mai mult de o luna), de obicei este intelept sa mergem sa consultam un specialist in sanatate mintala care lucreaza in mod special cu copiii sau adolescentii. Pshioterapia, sau chiar consilierea pe o perioada scurta pot ajuta la atenuarea stresului asociat divortului parintilor.

In incheire, iata doua sfaturi:

1) sa evitati luptele pentru custodia copilului cind este posibil; de obicei acestea afecteaza pe toti cei implicati...si

2) daca sinteti abia la inceputul procesului de separare, ginditi-va la medierea problemei divortului. Va poate ajuta sa economisiti o multime de timp si de bani, si ajuta la prevenirea dificultatilor emotionale prin evitarea unui razboi. Va poate de asemenea ajuta pe dumneavostra si pe fostul sot sau fosta sotie pe drumul catre planificarea unei viitor de cooperare impreuna ca parinti, ceea ce este un mare beneficiu pentru copiii vostri. Medierea divortului poate sa fie potrivita sau nu in situatia voastra, dare este o optiune buna de luat in considerare.

Traducator si editor: Banti, membra a clubului Desprecopii,

Desprecopii.com (c) 2003