Finanțarea Consiliului de Mediere

Nu știu dacă acesta este subiectul cel mai arzător din domeniul medierii însă, capătă o ”audiență” tot mai mare.

Deși timid abordat subiectul, în cele mai multe cazuri, începe sa aiba efectul picărturii chinezești.

Pe anumite grupuri închise ale mediatorilor, pe anumite forumuri se discută despre finanțarea CdM (Consiliului), despre taxele (mari) suportate de mediatori și de cele care (nu) sunt suportate și de către formatori.

Un articol în acest sens  este al colegului Nicolae Dediu, din care voi reda un fragment și pe care vă invit să-l lecturați în totalitate  aici:  Consiliul de Mediere se poate autofinanta

Ca medierea in Romania nu merge….asta o stie toata lumea.Ca doar scolile de formare sunt cele care fac bani…o stie si pe asta toata lumea.
Eu sincer nu vad salvarea medierii decat intr-un singur fel....introducerea medierii ca procedura obligatorie in anumite spete…..DAR
Pentru asta e nevoie de cat mai multi mediatori imprastiati in toata tara...nu in unele judete 30-40 iar in altele 5-6.
Cu toate ca sunt peste 1500 de mediatori autorizati si peste 2000 de mediatori ce nu au cerut autorizarea(pe motiv ca se vor autoriza atunci cand medierea va merge) introducerea medierii ca procedura obligatorie este dificila.Daca si ceilalti 2000 de mediatori ar cere autorizarea, am putea spune atunci ca sunt mediatori destui pentru a putea face fata.
Avand acest pretext scolile de formare incaseaza bani frumosi de pe urma cursurilor.Oricum cineva trebuie sa faca si cursurile astea...cu cat mai repede cu atat mai bine.

Ce ma deranjeaza pe mine este cu totul si cu totul altceva.

1)faptul ca mediatorii sunt impartiti in zeci de asociatii....in loc sa fie una singura la nivel national.;

2)lipsa transparentei informatiilor sau informatii date doar anumitor mediatori... »informatia asta ti-o spun doar tie....nu trebuie s-o stie si Dediu fiindca asta o publica imediat« ...pe mine asta m-a deranjat foarte tare...ca sa nu mai zic ca sunt si in Comisia de Promovare....sper ca nu incomodez pe nimeni;

3)pastrarea unei tensiuni constante in randul mediatorilor...certuri intre asociatiile de la nivel judetean si national;

4)faptul ca din banii incasati de scolile de formare nu revine mai nimic Consiliului de Mediere....si uitati-va la sediul CM....vai de steaua lui.

Mediator, Nicolae Dediu.

Opinia mea, asupra temelor aduse în discutie de colegul nostru:

• Introducerea medierii ca procedură prealabilă obligatorie.

Ca medierea, cel putin in anumite materii, ar fi de preferat sa fie obligatorie, sunt intru totul de acord insă, medierea nu trebuie să devină obligatorie pentru o braslă anume (a mediatorilor în cazul de fată) ci pentru că societatea are nevoie de acest lucru iar altfel este greu să fie implementată.

Pe această temă am început o serie de articole (pe care sper sa am timpul sa le reiau) aici: Medierea – procedură obligatorie sau facultativă? (I)

• este suficient numarul mediatorilor in acest moment?
  

Este greu de raspuns. Totuși, chiar daca sunt 2000 de mediatori neautorizati, nu inseamna ca medierea nu mai poate fi obligatorie.

În opinia mea, dupacum am discutat cu multi dintre acesti colegi care nu s-au autorizat, ei stau in expectativa. Cu siguranta, in momentul in care se vad zorii unei astfel de reglementari, vom vedea ca va creste nr. cererilor de autorizare.

Prin urmare,  ar fi bine sa nu ni se mai serveasca aceasta scuza. Un argument in plus este dat de faptul ca nu cred ca ii convine cuiva sa tina in buzunar o diploma de 1000 de euro.

• Impărțirea mediatorilor în numeroase asociatii.
  

În ceea ce mă priveste, cred ca este firsc acest lucru, pentru inceput. Nu ne cunoastem deloc intre noi. Nici sanse prea mari sa ne cunoastem nu sunt, cel putin in viitorul apropiat.

Datorita faptului că am lansat acest blog de ceva vreme (jumatate de an), mi-a oferit posibilitatea sa discut cu multi colegi din tara, fapt ce m-a ajutat sa înteleg anumite lucruri.

Astfel, ne dorim asocierea dar nu avem incredere in cei cu care ne putem asocia. La varful asociatiilor, de regulă sunt formatori in mediere (de care se spune ca-si urmaresc propriile interese) iar comunicarea cu acestia pana jos, la fiecare mediator,  este greoaie, daca nu imposibila. Exista deasemenea temerea (din partea unor mediatori), justificată în multe dintre situații, că se pierd în anonimat.

Toate aceste temeri enuntate de mine mai sus (impartasite cu multi colegi din tara), cred ca sunt justificate pentru inceput insa, cred ca se poate trece peste ele, cu inteligenta necesara și cu o oarecare disponibilitate din partea fiecaruia dintre noi.

O singura asociatie de mediatori, va fi imposibil sa existe. Prin urmare, sa-l luam ca un fapt inerent si sa luam decizii in functie de asta. Ce ne opreste sa ne asociam pe afinitati si interese, la nivel local sau national, sa colaboram pe diverse obiective, mai mari sau mai mici, ca mai apoi, asociatiile sa se reuneasca, intr-o singura voce, pentru realizarea unor obiecive comune, obiective cu impact mare la nivel național. Aceasta cred ca va fi solutia in viitor.

Crearea unei Uniuni la care sa se afilieze asociatiile create, in cadrul careia sa luam deciziile importante din domeniul medierii.

Vom crea astfel un corp credibil de mediatori, ne vom asocia pe afinitati, vom dezvolta proiecte, singuri sau prin asociere iar lucrurile vor incepe sa functioneze si in mediere. Totuși, așa cum am afirmat adeseori, trebuie sa ieșim din pasivitate.

• Lipsa comunicarii.

Desi, de ceva vreme, Consiliul de Mediere a inceput sa transmita ceva mai multe informatii, inca se simte o lipsa de comunicare.

Dupa cum stim, in comunicare exista si un receptor, nu doar un transmitator. Pentru a avea un dialog, si receptorul, la randul lui, trebuie sa dea un semnal pentru ca transmitatorul să răspunda si sa se creeze astfel dialogul.

Sa-mi fie iertata opinia ce o voi exprima dar, cand am avut ocazia, noi mediatorii, ne-am multumit sa ramanem doar ca simpli receptori si atat. Nu am stimulat comunicarea cu CdM. De teama, de rusine, sau din alte motive pe care acum nu le intuiesc.

In acest sens, voi veni cu un exemplu. Pe unul din grupurile create de mediatori, la un moment dat, a fost abonata si d-na Ciucă, președintele CdM. Au fost cateva incercari timide de dialog pe tema taxelor pentru Tabloul mediatorilor, situatie in care d-na Ciucă a dat un răspuns, dupa care lucrurile au amutit. Se pare ca unele comentarii au fost cenzurate chiar de administrator.

Asa ca, haideti sa fim cinstiti și sa nu dam vina numai pe una din parti. Haideti sa ne exprimam opiniile (nu cred ca ne taie cineva capul), desigur intr-o maniera civilizata, intr-un dialog real și constructiv.

• Formatorii plătesc și ei taxe către CdM? Daca da, care este cuantumul, procentul? Daca nu, ce este de făcut?

Pentru ca momentan nu am un raspuns exact asupra acestui punct, promit că voi reveni cand ma voi lamuri, macar in parte.

Totusi, o opinie in acest sens, este urmatoarea: Da, cred ca si formatorii trebuie sa suporte anumite taxe catre CdM iar taxele cpolectate astefl sa intre direct in bugetul de promovare a medierii. Avem nevoie de promovare si atunci, aceasta ar fi o posibilitate.

În final, cred ca fiecare dintre noi are ceva de spus si ar fine sa o spuna si , fiecare dintrenoi, poate contribui, cat de putin, ca medierea sa functioneze.

Toate cele bune și succes tuturor.

P.S. In zilele următoare voi publica un articol privind etapele medierii. Procedura prealabila șiprocedura propriu-zisa, intr-o maniera mai putin riguroasa d.p.d.v. stiintific dar cu implicatii practice.