Tâmplarul, amicul şi mediatorul.

Despre mediere, în alt mod. Printr-o poveste.

De ce avem nevoie de mediere/mediator?
Ce ne ofera medierea?

M-am gândit să vă răspund altfel. Printr-o poveste clasică.

Intre doi amici, din lipsa de comunicare, apare un conflict.

Existenţa noastră în comunitate presupune colaborarea, într-o mai mică sau mai mare măsură, cu cei cu care interacţionăm. Colaborarea va fi cu atât mai eficientă cu căt vom reuşi să comunicăm mai bine cu ceilalţi.
În măsura în care vom reuşi să ne facem mai bine înţeleşi, în aceeaşi măsură, direct proporţional, vom reuşi să ne realizăm proiectele pe care ni le-am propus spre realizare.
Prin urmare, comunicarea are un rol important.

Iată povestea:

“La mine, tâmplar de meserie, şi nu un oarecare ci unul cu renume, vine un amic ce are nevoie de ajutor in proiectarea mobilei de birou. După lungi adiscuţii şi desene mai mult sau mai puţin cocmplicate, ajungem la o înţelegere.

Eu să-i construiesc mobila conform proiectului, el să-mi plătească manopera şi materialele.

La termenul stabilit, se face recepţia mărfii. Amicul meu constată, cu stupoare, că nu aşa şi-a imaginat el mobila lui de birou.

Până la acest moment, toate bune şi frumoase. Mai ieşeam la o bere, mai făceam un fotbal, mai ieşeam cu copiii in parc - ne distram împreună. După acest moment, orice relaţie cu amicul meu s-a încheiat.

Ne-am supărat şi unul şi celălalt. Eu, pentru că trebuia să fiu plătit, la randul meu avand alte plăţi de făcut, el pentru că-şi dorea mobila la termenul stabilit şi pentru că urma să aibă loc inaugurarea birolului şi nu putea pentru că nu avea mobilerul.

Conflictul s-a acutizat iar comunicarea dintre noi a devenit imposibilă. Nimeni dintre cunoscuţi nu a reusit sa ne mai aduca impreuna la discuţii.

Ce este de facut într-o astfel de situaţie?

1. In instanţă.

Calea cea mai obisnuita este sa merg in instanta sa-mi obţin banii pentru lucrare. Tot astfel poate face şi amicul meu. Este calea tradiţională să apelezi la judecata şi să hotărască instanţa în locul nostru.

a. Pot introduce eu actiunea.

Totuşi, daca apelez la proces, în cazul meu, voi avea următoarele neajunsuri:

- Bunul meu renume, căştigat cu trudă, va fi sifonat, daca nu chiar pierdut.

- Activitatea mea va fi afectată: timpul petrecut în instanţă va duce la întârzierea altor lucrări ce trebuiesc realizate si, de aici, lanţul slăbiciunilor.

- Rezultatul final în instanţă, îmi este necunoscut si ca atare, am o stare de stres suplimentară. Nu ştiu dacă nu cumva instanţa va considera că am şi eu o parte din vină şi astfel, nu-mi voi recupera toţi banii.

b. Amicul meu, poate să introducă el o acţiune şi să mă cheme, el pe mine, în instanţă.

Nici pentru el lucrurile nu sunt tocmai favorabile:

- Stresul de care am eu parte, il are şi el; nici el nu poate fi sigur de soluţia ce o dă instanţa.

- Inaugurarea biroului său nu mai poate avea loc la momentul pe care şi l-a propus.

- Timpul petrecut în instanţă îi va afecta şi lui activitatea.

De relaţia noastră de amiciţie, ce să mai vorbim. După un proces în instanţă, îmi este greu să cred că vom mai ieşi cu copiii în parc, prea curând.

2. Mai avem o soluţie. Medierea.

Dar, ce poate face un mediator, în condiţiile în care noi nu ne mai vorbim? Ba mai mult, atunci când ne mai spunem câte ceva, nu sunt cele mai frumoase vorbe. N-as vrea sa fiu in pielea mediatorului.

Poate mediatorul, într-o astfel de situaţie ce pare fără ieşire, să ne fie de folos?

Ma gandesc asa; daca ma duc eu sa-mi chem amicul la mediere, ma ia drept gata sa cedez. Probabil ca si el gandeste la fel. Iar suntem itr-o situatie fara iesire.

Totusi, ar fi o solutie. Ma duc eu la mediator, cer medierea si-l cheama mediatorul. Perfect. Nici eu, nici el nu vom putea spune ca celalalt e gata sa cedeze. Daca vine, insemna ca vrea s-o rezolvam. Nu pot decat sa ma bucur.

Acum, sa vad eu cum rezolva mediatorul problema asta a noastra. Cam grea sarcina, nu?

Dar, ce sa vezi?! Domnul mediator ne spune ca noi stabilim care ne este solutia. Poftim? Nu mediatorul da verdictul? Pai, credeam ca e un fel de judecator. Va gasi dreptatea pe undeva pe la mijloc, o va gasi repede, noi ne vom impaca si gata!

Cand colo, dumnealui ne ghideaza usor, usor si, ce sa vezi, am gasit solutia. Nu va spun cum. E confidential.

Ah, nu v-am spus? Frumusetea, la mediere, este ca nustie nici vantu’ nici pamantu’ ce facem noi acolo, ce ne intelegem, ce stabilim, decat daca noi vrem. Cand spun noi, trebuie sa intelegeti ca si eu si amicul meu trebuie sa fim de acord sa dezvaluim intelegerea noastra. Ei, mie, treaba asta cu confidentialitatea mi se pare cea mai tare. Ce-ati zice daca afla tot poporu’ ca nu am fost capabil nici cu amicu’ sa ma-nteleg? Asta da treaba buna.

Si, uite-asa, si eu si amicul meu ne-am rezolvat problema.

Sa nu credeti ca am reusit sa trecem chiar foarte usor peste situatie. Ei bine, ne-au mai ajutat si copiii.

Acum, batem iară mingea împreună.”

Cam asta e cu medierea. Cum vi se pare?

Veniţi să comentăm pe forum. Daţi un clik pe imaginea de mai jos.

Vă aşteptăm la dezbatere!