Divorțul prin acordul soților pe cale judiciară –art. 374 din Noul Cod civil

După cum arătam în articolul anterior, Noul Cod civil reglementează divorțul prin acordul soților.

Începând cu 1 octombrie, soții au la dispoziție trei căi de soluționare a divorțului pe cale amiabilă și anume:

1. Divorțul pe cale judiciară;

2. Divorțul pe cale administrativă;

3. Divorțul pe cale notarială.

 Divorțul prin acordul soților pe cale judiciară.

Această  modalitate de încetare a căsătoriei se realizează pe cale judiciară indiferent dacă soții au sau nu copii din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptați.

Art. 374 din Noul Cod civil reglementează condițiile divorțului prin acordul soților pe cale judiciară. Diferit  de vechea reglementare, divorțul prin acordul soților poate fi pronunțat indiferent de durata căsătoriei. De asemenea, nu are importanță dacă din căsătorie au rezultat minori sau nu.

Daca unul dintre soti este pus sub interdicție, divorțul prin acordul soților nu poate fi admis.

Procedura de soluționare pe cale judiciară.

1. Când soții sunt de acord cu privire la desfacerea căsătoriei și a tuturor aspectelor accesorii cum este cazul incredințării minorului, stabilirea domiciliului acestuia, contribuția părinților privind creșterea și educarea minorilor și a altor aspecte obligatorii de soluționat odată cu divorțul, soții pot redacta împreună o cerere prin care solicită instanței desfacerea căsătoriei și să încuviințeze înțelegerea soților ce va fi atașată cererii. Pățile pot include în cuprinsul cererii înțelegerea la care au ajuns înainte de a se adresa instanței.

2. Dacă soții mai au divergențe nesoluționate, pot apela la procedura medierii în vederea ajungerii la un acord, astfel încât aceștia să poată păstra bunele relații ulterioare, acest aspect fiind mai important în cazurile în care există și minori. Astfel, cu sprijinul unui mediator, soții pot încheia un acord de mediere pe care să-l atașeze cererii de divorț. Insă, nimic nu oprește soții ca mai întâi să depună cererea de divorț și mai apoi să încheie acordul de mediere.

La acest punct aș adauga o recomandare. Atunci cand mediatorul apreciază ca poate fi benefic atat pentru parinti cat si pentru minori, dupa o discutie prealabila cu parintii, la o parte din sedinta de mediere pot participa si copiii care au implinit varsta de 10 ani.

3. După depunerea acordului, instanța este obligata sa verifice existenta consimtamantului liber si neviciat al fiecarui sot. De asemenea, instanța are obligația de a verifica respectarea interesului superior al copilului. In acest sens, poate cere efectuarea raortului de anchetă socială și poate asculta copilul.

4. Dacă acordul de mediere se depune după sesizarea isntanței, odată cu cordul de mediere soții pot depune și cererea de restituire a taxei de timbru. Restituirea taxei de timbru se poate obține și separat, in termen de un an de zile de la pronunțarea hotarârii de consfințire a acordului de mediere.

5. Odată îndeplinită procedura, instanța încuviințează acordul de mediere și pronunță desfacerea căsătoriei în condițiile cerute de soți, potrivit celor inscrise in acord.

6. Instanța competentă este este cea de la locul încheierii căsătoriei sau ultimei locuințe comune a soților.

Acordul soților trebuie să cuprindă mențiuni cu privire la:

-         Numele de familie pe care să-l poarte după divorț;

-        Exercitarea autorității părintești (de către ambii părinți);

-        Stabilirea locuinței copiilor după divorț;

-        Modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat și fiecare dintre copii;

-        Stabilirea contribuției părinților la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor.

-     După caz, acordul poate cuprinde și modalitatea de partajare a bunurilor comune.

Apelarea la mediere nu este obligatorie însă ea conferă câteva avantaje.

- In condițiile legii, procedura este mai rapidă.

- Nu mai este necesară  administrarea de probe prin care să dovedească cine este vinovat de destrămarea căsniciei.

- Taxa de timbru se restituie. După cum știm deja, pentru a încuraja părțile să apeleze la mediere, statul restituie taxa de timbru (care de multe ori este consistentă, spre exemplu de 3% la partaj) în totalitate și nuami dacă părțile încheie un acord de mediere.

- Soții sunt cei ce hotărăsc asupra tuturor aspectelor divorțului și beneficiază sprijinul unui mediator în cndiții de confidențialitate, diferit de instanță cand sedintele sunt publice.

În zilele următoare vom aborda și celelalte proceduri.

Mai puteti lectura pe aceeași temă și Divortul prin acordul partilor in noul Cod civil

Justitiabilii Sectorului 5 beneficiaza de informare gratuita cu privire la mediere.

Publicat pe Juridice.ro

Începând cu data de 1 februarie 2011, în cadrul Judecătoriei Sectorului 5 a fost organizat un birou de informare cu privire la mediere.

Potrivit art 4 din Legea 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, medierea este o activitate de interes public. Acest fapt este intărit de prevederi ulterioare ce aduc modificări importante Legii medierii.

În acest sens, o primă modificare este adusă prin  Legea 370/2010 prin care se introduce obligativitatea de a recomanda justițiabililor  medierea, atât pentru magistrați cât și pentru alte organe judiciare sau cu activitate jurisdicțională (art. 6 din Legea 192/2006).

La final de 2010, mult așteptata  „Mica reformă” (Legea 202/2010) aduce, și ea, modificări importante pentru instituția medierii. Cea mai importantă, de departe, este cea privitoare la ședințele de informare cu privire la mediere, informare și consiliere a părților pentru care mediatorul nu poate percepe onorariu, potrivit legii.

Tot prin „Mica reformă”, se aduc modificări importante și Codului de procedură civilă. Se observă preocuparea legiuitorului de a îndruma tot mai mult părțile unui litigiu către mediere, ca metodă alternativă la instanță. În acest sens, se reiterează – în cauzele civile, comerciale dar și de dreptul familiei – obligația magistraților de a recomanda medierea. Mai mult, în cauzele comerciale, medierea devine procedură prealabilă obligatorie, asemeni concilierii. Părțile unui conflict de drept comercial vor fi obligate, înainte de a declanșa procesul, să aleagă între procedura medierii și cea a concilierii.

Pentru ca toate aceste prevederi să aibă și finalitate practică, este necesar un efort considerabil, concertat, al tuturor instituțiilor cu atribuții în implementarea  instituției medierii, pentru ca beneficiile acesteia să fie cunoscute de tot mai multe persoane.

Astfel, pentru a aduce mai aproape de cetățean informațiile cu privire la mediere, spre folosul părților aflate în litigiu,  al instanței  și al profesiei de mediator,  Judecătoria Sectorului 5 aduce mai aproape de cetățean medierea, oferind posibilitatea justițiabililor din Sectorul 5 să se informeze, în mod gratuit, cu privire la mediere, pentru a cunoaște beneficiile acestei proceduri amiabile.

În acest sens, începând cu data de 1 februarie 2011, în incinta Judecătoriei Sectorului 5, funcționează un birou de informare cu privire la mediere, unde justițiabilii se pot adresa direct mediatorilor autorizați, fie din proprie inițiativă, fie la recomandarea instanței.

În cadrul biroului de informare cu privire la mediere, părțile vor obține informații necesare cu privire la mediere, astfel încât acestea să poată lua decizii în cunoștință de cauză, în vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă. Totodată, justițiabililor li se aduce la cunoștință și faptul că-și pot alege unul sau mai mulți mediatori, cu sprijinul cărora, pe parcursul ședințelor de mediere, să pună capăt litigiului dintre ele, în mod amiabil și reciproc avantajos. În acest sens, Tabloul mediatorilor este pus la dispoziția părților, pentru ca aceștia să-și poată alege mediatorul, de comun acord.

Astfel, cetățenii sectorului 5 au posibilitatea să se adreseze biroului de informare cu privire la mediere, fie înainte de depunerea unei cereri în instanță, fie ulterior, pentru obținerea informațiilor necesare în vederea soluționării conflictului/litigiului pe cale amiabilă. Părțile se pot adresa mediatorilor fie din proprie inițiativă, fie la recomandarea instanței. Acestea pot fi însoțite de reprezentanții lor, avocați sau de rude ori alte persoane importante în soluționarea conflictului.

Pentru activitatea de informare din cadrul instanței, mediatorii nu percep onorariu.

Biroul de informare cu privire la mediere funcționează în baza unui protocol semnat de patru asociații profesionale de mediatori, respectiv: Centrul Mediatorilor Profesionisti Bucuresti, Asociatia Mediatorilor Bucuresti, Asociatia Profesională Bucuresti Ilfov si Asociatia Profesională Colegiul Mediatorilor, cărora înțelegem că li se va alătura și Uninunea Națională a Mediatorilor din Romania. Acest Protocol dintre asociații a fost încheiat și-și desfășoară activitatea în baza Protocolului încheiat între Judecătoria Sectorului 5 și Asociația Centrul Mediatorilor Profesionisti Bucuresti.

Felicitări tuturor celor ce au făcut posibil ca și în București să putem promova medierea, acolo unde este mai multă nevoie de ea.

Mulțumim, conducerii Judecătoriei Sectorului 5, îndeosebi doamnei vice-președinte LUCIA ZAHARIA – judecător și membru GEMME România - care a acordat tot sprijinul asociațiilor de mediatori partenere, pentru ca biroul de informare să fie funcțional și la care justițibilii să aibă acces cu ușurință.

Justitiabilii Sectorului 5 beneficiaza de informare gratuita cu privire la mediere.

Publicat pe Juridice.ro

Începând cu data de 1 februarie 2011, în cadrul Judecătoriei Sectorului 5 a fost organizat un birou de informare cu privire la mediere.

Potrivit art 4 din Legea 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, medierea este o activitate de interes public. Acest fapt este intărit de prevederi ulterioare ce aduc modificări importante Legii medierii.

În acest sens, o primă modificare este adusă prin  Legea 370/2010 prin care se introduce obligativitatea de a recomanda justițiabililor  medierea, atât pentru magistrați cât și pentru alte organe judiciare sau cu activitate jurisdicțională (art. 6 din Legea 192/2006).

La final de 2010, mult așteptata  „Mica reformă” (Legea 202/2010) aduce, și ea, modificări importante pentru instituția medierii. Cea mai importantă, de departe, este cea privitoare la ședințele de informare cu privire la mediere, informare și consiliere a părților pentru care mediatorul nu poate percepe onorariu, potrivit legii.

Tot prin „Mica reformă”, se aduc modificări importante și Codului de procedură civilă. Se observă preocuparea legiuitorului de a îndruma tot mai mult părțile unui litigiu către mediere, ca metodă alternativă la instanță. În acest sens, se reiterează – în cauzele civile, comerciale dar și de dreptul familiei – obligația magistraților de a recomanda medierea. Mai mult, în cauzele comerciale, medierea devine procedură prealabilă obligatorie, asemeni concilierii. Părțile unui conflict de drept comercial vor fi obligate, înainte de a declanșa procesul, să aleagă între procedura medierii și cea a concilierii.

Pentru ca toate aceste prevederi să aibă și finalitate practică, este necesar un efort considerabil, concertat, al tuturor instituțiilor cu atribuții în implementarea  instituției medierii, pentru ca beneficiile acesteia să fie cunoscute de tot mai multe persoane.

Astfel, pentru a aduce mai aproape de cetățean informațiile cu privire la mediere, spre folosul părților aflate în litigiu,  al instanței  și al profesiei de mediator,  Judecătoria Sectorului 5 aduce mai aproape de cetățean medierea, oferind posibilitatea justițiabililor din Sectorul 5 să se informeze, în mod gratuit, cu privire la mediere, pentru a cunoaște beneficiile acestei proceduri amiabile.

În acest sens, începând cu data de 1 februarie 2011, în incinta Judecătoriei Sectorului 5, funcționează un birou de informare cu privire la mediere, unde justițiabilii se pot adresa direct mediatorilor autorizați, fie din proprie inițiativă, fie la recomandarea instanței.

În cadrul biroului de informare cu privire la mediere, părțile vor obține informații necesare cu privire la mediere, astfel încât acestea să poată lua decizii în cunoștință de cauză, în vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă. Totodată, justițiabililor li se aduce la cunoștință și faptul că-și pot alege unul sau mai mulți mediatori, cu sprijinul cărora, pe parcursul ședințelor de mediere, să pună capăt litigiului dintre ele, în mod amiabil și reciproc avantajos. În acest sens, Tabloul mediatorilor este pus la dispoziția părților, pentru ca aceștia să-și poată alege mediatorul, de comun acord.

Astfel, cetățenii sectorului 5 au posibilitatea să se adreseze biroului de informare cu privire la mediere, fie înainte de depunerea unei cereri în instanță, fie ulterior, pentru obținerea informațiilor necesare în vederea soluționării conflictului/litigiului pe cale amiabilă. Părțile se pot adresa mediatorilor fie din proprie inițiativă, fie la recomandarea instanței. Acestea pot fi însoțite de reprezentanții lor, avocați sau de rude ori alte persoane importante în soluționarea conflictului.

Pentru activitatea de informare din cadrul instanței, mediatorii nu percep onorariu.

Biroul de informare cu privire la mediere funcționează în baza unui protocol semnat de patru asociații profesionale de mediatori, respectiv: Centrul Mediatorilor Profesionisti Bucuresti, Asociatia Mediatorilor Bucuresti, Asociatia Profesională Bucuresti Ilfov si Asociatia Profesională Colegiul Mediatorilor, cărora înțelegem că li se va alătura și Uninunea Națională a Mediatorilor din Romania. Acest Protocol dintre asociații a fost încheiat și-și desfășoară activitatea în baza Protocolului încheiat între Judecătoria Sectorului 5 și Asociația Centrul Mediatorilor Profesionisti Bucuresti.

Felicitări tuturor celor ce au făcut posibil ca și în București să putem promova medierea, acolo unde este mai multă nevoie de ea.

Mulțumim, conducerii Judecătoriei Sectorului 5, îndeosebi doamnei vice-președinte LUCIA ZAHARIA – judecător și membru GEMME România - care a acordat tot sprijinul asociațiilor de mediatori partenere, pentru ca biroul de informare să fie funcțional și la care justițibilii să aibă acces cu ușurință.

Importanţa medierii.

Este de notorietate faptul că aglomerarea instanţelor de judecată din România afectează întreg sistemul judiciar, că procesele aparent simple sunt întârziate peste limite rezonabile iar  deciziile instanţelor vin adesea prea târziu pentru justiţiabili.[1]

Ţinând cont de faptul că mijloacele tradiţionale de soluţionare a conflictelor au devenit insuficiente şi greu de parcurs, de faptul că instanţele sunt sufocate de numărul mare de dosare a căror soluţionare finală se poate prelungi pe durata unor ani de zile iar pronunţarea unei sentinţe poate duce, de cele mai multe ori, la agravarea conflictelor dintre părţi[2] şi nicidecum la diminuarea acestora, se impune aplicarea unor soluţii concrete, alternative la justiţie, pentru reducerea costurilor economice şi sociale pe care le presupune un proces în derulare. Mai mult decât atât şi mai mult decât oricând este necesar a se răspunde şi nevoii ce reclamă „un alt fel de dreptate”[3].

Un paradox al timpului în care trăim, eră a dezvoltării fără precedent a celor mai moderne mijloace de comunicare, îl constituie tocmai lipsa comunicării – element esenţial în păstrarea bunelor relaţii dintre oameni.

Paradoxal este şi faptul că deşi Biserica se bucură de un grad ridicat de încredere în rândul populaţiei noastre, peste 90% dintre români declarându-se creştini, totuşi dialogul nu este prezent; comunicarea nu se realizează, aşa cum ar fi de aşteptat în rândul unei astfel de societăţi majoritar creştine. De solidaritate ce să mai vorbim?!

Astăzi, conflictele[4] devin tot mai numeroase şi tot mai complexe iar clasica rezolvare a acestora nu oferă soluţiile compatibile cu gradul de dezvoltare al societăţii noastre. Rezolvarea alternativă a conflictelor în afara sistemului judiciar clasic a devenit indispensabilă tocmai datorită unui formalism inevitabil[5] ce caracterizează dreptul procesual civil sau penal, formalism ce impune respectarea unor reguli tot mai complexe, fapt ce naşte multe inconveniente pentru justiţiabil, precum costurile de timp şi/sau  de bani iar ca efect in timp, poate deveni generator de stres[6]. 

Soluţionarea clasică a diferendelor presupune soluţii de tip câştig-pierdere, învingător-învins.

În acest context, medierea – modalitate alternativă de soluţionare a conflictelor, poate fi o metodă eficientă şi eficace de răspuns la dificultăţile evocate mai sus, soluţiile oferite de aceasta fiind, în cele mai multe cazuri,  de tip câştig-câştig.

1.     Importanţa medierii.

Medierea, instituţie modernă în statul de drept, poate contribui substanţial la degrevarea instanţelor de judecată de acele dosare ce pot fi rezolvare  prin metode auxiliare justiţiei. Mai mult decât atât, ea poate readuce dialogul în societate; poate aduce o schimbare în sistemul de valori actual. Or, pentru împlinirea acestui deziderat este necesar ca această procedură să fie cunoscută de tot mai mulţi actori sociali. Se impune o promovare asiduă ce ar aduce multe beneficii societăţii româneşti, beneficii pe care le vom evidenţia şi noi, în cele ce urmează şi care totodată, justifică demersul nostru actual.

Una din modalităţile pe care le considerăm eficiente în implementarea unei instituţii atât de importante pentru societate este şi aceea a introducerii medierii ca disciplină de studiu în învăţământul universitar, în special pentru facultăţile care au specific juridic (pentru început).

Astfel în opinia noastră, fiind o instituţie de importanţă majoră pentru un stat de drept, cu o populaţie al cărei nivel de dezvoltare culturală a crescut în ultimii douăzeci de ani, este necesar ca instituţia medierii să fie cunoscută, încă din timpul facultăţii, cel puţin de către studenţii care urmează studii juridice şi de administraţie. Orice student – viitor avocat, magistrat, notar, consilier juridic, funcţionar public – trebuie să-şi formeze anumite deprinderi, competenţe de comunicare sau negociere care îi pot fi de folos în oricare dintre profesiile mai sus menţionate. Astfel, fiecare va aduce un plus profesiei pe care o va exercita, fapt ce nu este de neglijat. Acest lucru va duce negreşit la creşterea profesionalismului în oricare dintre profesiile juridice enumerate.

În plus, în condiţiile în care studenţii vor avea cunoştinţe despre mediere încă de pe băncile şcolii, putem avea garanţia că nu vor fi reticenţi în a apela la această procedură atunci când ei înşişi se află într-un diferend sau au fost mandataţi de către clienţii lor să rezolve conflicte pentru care au ajuns sau urmează să ajungă în instanţă.

Avem în vedere următoarele posibile situaţii:

a)   Magistratul, în virtutea rolului său activ[7], când va considera utilă o astfel de procedură, va putea recomanda[8] părţilor să apeleze, cu încredere, la un mediator pentru rezolvarea unui anumit tip de conflict.

b)    Avocatul, în funcţie de speţele ce-i sunt supuse spre rezolvare, fiind familiarizat cu medierea şi cunoscând avantajele alegerii acestei căi alternative de soluţionare, va şti când este bine pentru clientul său să recurgă la această metodă alternativă şi oportună în acelaşi timp. Mai mult decât atât, avocatul îl poate reprezenta[9] pe clientul său pe parcursul procedurii întrucât legea în vigoare îi permite acest lucru. De multe ori este chiar recomandat, avocatul fiind cel ce cunoaşte cel mai bine situaţia juridică a clientului său.

c)    Consilierul juridic sau funcţionarul public vor şti când se impune ghidarea instituţiilor pe care le reprezintă către rezolvarea diferendelor în care se află pe căi alternative[10], atât în beneficiul entităţii respective cât şi în beneficiul celor cu care se află în conflict (instituţii partenere, contribuabili sau consumatori ce se consideră lezaţi în drepturile sau interesele proprii), fapt ce duce, indubitabil, la păstrarea bunelor relaţii.

Treptat, se va ajunge la o practică generalizată, datorită numeroaselor avantaje pe care le poate aduce medierea pentru orice persoană care apelează la ea. Pe parcursul studierii procedurii de mediere şi ulterior prin recurgerea la o astfel de procedură, se vor crea anumite obişnuinţe, anumite deprinderi ce vor creşte calitatea serviciilor oferite clienţilor de către viitorii jurişti.

Mai mult decât atât, cu excepţia magistraţilor, oricare altă profesie este compatibilă cu cea de mediator, potrivit legii în vigoare[11]. În viitor, oricare dintre cei angrenaţi, cel puţin odată, într-o astfel de procedură, având în vedere rata de succes şi beneficiile medierii[12], vor prefera dialogul, vor prefera comunicarea şi negocierea, altor forme de rezolvare a diferendelor. Astfel se pot pune bazele pentru dezvoltarea unei societăţi ce va avea ca regulă de funcţionare şi de rezolvare a diferendelor – DIALOGUL.

O societate în care dialogul, comunicarea este o regulă de bază pentru membrii săi, pentru instituţiile sale, o astfel de societate se află pe scara cea mai de sus a dezvoltării sale. 

Cu alte cuvinte, putem spune că medierea poate readuce în societate dialogul care lipseşte societăţii româneşti de prea multă vreme. Ne lipseşte comunicarea nu doar la nivel instituţional, fapt ce se observă cu ochiul liber, ci şi la nivel interpersonal. Dialogul este fecund, el înalţă exigenţa gândirii. Dialogul este calea spre evoluţie a unei persoane, a unei instituţii, a unei societăţi. Cel aflat în dialog se îmbogăţeşte cu sensurile pe care i le descoperă ceilalţi şi astfel, vom putea spune că membrii unei astfel de societăţi sunt cel puţin mulţumiţi. Astfel se poate ajunge la creşterea gradului de solidaritate dintre membri, cel atât de necesar dezvoltării, evoluţiei unei societăţi.

Aşadar, medierea nu este doar o instituţie modernă a dreptului ci este şi o instituţie care arată nivelul de dezvoltare al unei societăţi.

   Pentru a putea să observăm mai bine care sunt motivele pentru care este de dorit ca această instituţie să fie cunoscută încă din timpul facultăţii, vom evidenţia, în cele ce urmează, câteva din avantajele pe care le poate aduce medierea.      

---

[1] Rapotul Consiliului Superior al Magistraturii privind starea justiţiei în România  pe anul 2008. A se vedea pe saitul CSM la adresa - www.csm1909.ro/csm/index.php?cmd=24.

[2] Fl. A. Baias,  V. Belegante, Medierea – un alt fel de a face justiţie, Rev. de Drept Comercial nr 7-8/2002, p. 67.

[3] Ibidem, p. 67.

[4] Conflict – opozitie deschisă, luptă între indivizi, grupuri, clase sociale, partide, comuităţi, state ... . ca termen, conflict vine din latinescul „conflictus” care înseamnă „a ţine cu forţa”, în Dicţionar de sociologie, Editura Babel, Bucureşti, 1993, p. 129.

[5] M. Tăbârcă, Dr. Procesual Civil, Vol. I, Editura Univesul Juridic, Bucureşti, 2005, p. 10.

[6] Stres – răspuns nespecific al organismului la orice solicitare (engl. stress – presiune, apăsare, încărcare, solicitare), în Dicţionar de sociologie, Editura Babel, Bucureşti, 1993, p. 618.

[7] M. Tăbârcă, op. cit., p. 68-74.

[8] ART. 61, alin. (1) În cazul în care conflictul a fost dedus judecatii, solutionarea acestuia prin mediere poate avea loc din initiativa partilor ori la recomandarea instantei,(...). (Legea 192/2006 privind medierea şi profesia de mediator).

[9] ART. 52 alin. (1) Partile aflate în conflict au dreptul sa fie asistate de avocat sau de alte persoane, în conditiile stabilite de  comun acord. .(Legea 192/2006).

[10] ART. 2. alin. (1) Daca legea nu prevede altfel, partile, persoane fizice sau persoane juridice, pot recurge la mediere în mod voluntar, inclusiv dupa declansarea unui proces în fata instantelor competente, convenind sa solutioneze pe aceasta cale orice conflicte în materie civila, comerciala, de familie, în materie penala, precum si în alte materii, în conditiile prevazute de prezenta lege.

[11] ART. 13 Exercitarea profesiei de mediator este compatibila cu orice alta activitate sau profesie, cu exceptia incompatibilitatilor prevazute prin legi speciale. (Legea 192/2006 privind medierea şi formarea profesiei de mediator.)

[12] Z. Şuştag, C. Ignat, Modalităţi alternative de soluţionare a conflictelor [ADR], Editura Universitară, Bucureşti, 2008, Cap. Statistici despre mediere, p. 116-120.

Avantajele medierii.

     Pe termen scurt, avantajele medierii sunt uşor de prevăzut şi de cuantificat.

 Un prim avantaj ce poate fi perceput ca atare de către orice justiţiabil care decide să pună capăt unui conflict prin mediere este determinat de factorul timp. Dacă în instanţă este cunoscut momentul de început al procesului, cel de final este greu de prevăzut, fie din cauza procedurilor greoaie ce trebuiesc îndeplinite, fie din cauza numărului mare de dosare aflate pe rol[1]. La mediere, timpul de rezolvare a conflictului este cu mult redus iar procedura este simplă. Astfel, economia de timp poate duce şi la o economie de natură pecuniară.

Stresul generat fie de şedinţele de judecată (de aglomeraţie, de aşteptare, de imposibilitatea de a fi ascultat pentru tot ce ai de spus) fie de imposibilitatea de a prevedea rezultatul (favorabil sau nu) este cu mult redus, dacă nu chiar înlăturat.

Un alt avantaj imediat resimţit de către persoanele (fizice sau juridice) care aleg procedura medierii este cel al diminuării costurilor. Costurile în procedura medierii pot fi sensibil mai mici decât în instanţa de judecată. Mai mult decât atât, dacă părţile ajung să încheie un acord, rezolvând un conflict aflat pe rolul instanţelor, legiuitorul a prevăzut posibilitatea restituirii taxei judiciare de timbru, indiferent de momentul în care părţile au decis suspendarea procesului. Astfel, odată ce acordul de mediere a ajuns în instanţă, aceasta, la cererea părţii interesate, va dispune restituirea taxei de timbru (în cauzele civile).

Este cunoscut faptul că majoritatea şedinţelor de judecată sunt publice[2] iar şansele ca anumite informaţii să apară în media şi să producă efecte negative asupra persoanelor implicate sunt foarte mari. Tocmai de aceea, confidenţialitatea este un alt avantaj pentru oricare dintre situaţiile în care părţile nu-şi doresc o publicitate negativă, nu doresc a fi cunoscute aspecte private ale vieţii lor personale sau anumite aspecte ce ţin de bunul mers al afacerilor pe care acestea le derulează.

Faptul că părţile participă direct la găsirea soluţiilor asigură o rată mare de succes a medierii. Totodată, medierea păstrează relaţiile dintre părţi. Flexibilitatea procedurii de mediere este ea însăşi un avantaj care produce efecte benefice prin alegerea acestei metode. Nu este de neglijat rata mare de succes a medierii.

Din perspectiva unui avocat, avantajele pot fi următoarele:

~        spiritul combativ poate fi dezlănţuit în timpul medierii, fără constrângeri ori sancţiuni cum se întâmplă în cazul instanţei de judecată.

~        Un verdict negativ în instanţă ar putea duce la pierderea unor clienţi sau a unor potenţiali clienţi.  Un succes în mediere poate însemna nu doar păstrarea unui client (mulţumit) ci şi păstrarea unui client ce poate aduce alţi clienţi.

~        La mediere, onorariul de avocat poate fi ceva mai mare decât în instanţă. Mai mult decât atât, se poate negocia şi primi un onorariu de succes.

~        Procedura medierii poate oferi acelaşi grad de satisfacţie ca şi câştigarea unui proces în instanţă.

În ceea ce priveşte statul, avantajele (bine cunoscute de către statele ce au implementat această procedură cu mult înaintea României) pot fi: degrevarea instanţelor de judecată, creşterea calităţii actului de justiţie şi implicit creşterea încrederii cetăţeanului în actul de justiţie, scăderea costurilor aferente organizării judiciare şi altele asemenea. Astfel, cu un număr mai mic de dosare pe rol, magistraţii vor putea afecta un timp mai mare atât studiului individual cât şi studiului dosarelor ce-i revin spre soluţionare iar soluţiile ce vor fi pronunţate au toate şansele să conţină tot mai puţine erori judiciare. Mai mult decât atât, tot mai puţini justiţiabili vor fi nemulţumiţi de serviciile oferite de stat în materie de justiţie.

           Pe termen lung, dincolo de toate avantajele imediate menţionate, putem vorbi de alte avantaje, cu mult mai importante, în plan social. Fiind o metodă de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă, medierea poate aduce o îmbunătăţire a climatului social actual din România. Putem vorbi astfel de o îmbunătăţire a comunicării la nivel instituţional şi dintre instituţiile statului şi cetăţeni. O bună comunicare dintre instituţiile statului presupune şi asigurarea bunelor servicii pentru cetăţean şi astfel se asigură un climat de încredere şi respect faţă de instituţiile satului.

Prin această procedură, părţile vor căuta împreună soluţiile care să-i unească, vor alege acele soluţii care să le păstreze relaţiile şi nu ca să-i dezbine, cum se întâmplă în instanţă.

Diferit de instanţă, în cadrul medierii nu se caută vinovaţi. În cadrul acestei proceduri se caută soluţii reciproc avantajoase, mutual acceptate de toate părţile aflate în conflict.

Cu cât un număr tot mai mare de persoane va alege medierea, pentru a pune capăt divergenţelor dintre ele, cu atât vom avea o comunicare mai bună între membrii societăţii, la orice nivel. Se va realiza astfel un climat general bazat pe respect şi încredere reciprocă şi între membrii societăţii. Un climat în care membrii comunităţilor mai mari sau mai mici, in realizarea propriilor obiective, vor tine cont si de interesele celorlalţi. Treptat, gradul de solidaritate al membrilor societăţii va fi tot mai crescut şi mai prezent decât este perceput astăzi.

---

[1] Raportul Consiliului Superior al Magistraturii privind starea justiţiei din România pe anul 2008. Relevante sunt şi celealte documente făcute publice de către CSM pe saitul său privind starea justiţiei precum Raportul pe 2007 şi pe anii anteriori acestuia, pe http://www.csm1909.ro/csm/index.php?cmd=24.

[2] Potrivit art. 126 din Constituţie, şedinţele de judecată sunt publice, afară de cazurile prevăzute de lege. Similar, art. 121 alin 1 din Codul de procedură civilă şi art. 11 alin. 1  teza I din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.