De mai bine de un an, în cadrul biroului, activitatea de mediere în cauzele penale a luat o amploare mai mare şi a devenit tot mai diversificată. Astfel, mai jos, pot împărtăşi, atât cât este posibil, din experienţa acestor cazuri.
În aceste cauze, inclusiv relaţia cu instanţele de judecată a devenit tot mai frecventă. Aşa am ajuns să cunosc mai mulţi magistraţi care judecă în cauzele penale. De cele mai multe ori, oameni deschişi faţă de mediere, unii dintre ei chiar bucuroşi că s-a făcut mediere. Am avut chiar câteva cazuri în care, deşi era cameră de consiliu, magistraţii m-au solicitat să rămân în sală şi chiar mi-au solicitat informaţii. Pot spune că m-am bucurat de aprecierea şi deschiderea acestor magistraţi, atât la instanţele din Bucureşti cât şi la cele din afară.
De asemenea, am ajuns destul de des prin secţiile de poliţie unde sunt ţinuţi făptuitorii arestaţi preventiv, inclusiv la arestul central. În toate situaţiile am fost primită foarte bine, chiar dacă în unele secţii procedura a fost ceva mai încărcată de formalism.
Bine-nţeles că am cunoscut şi numeroşi avocaţi speciaizaţi în cauzele penale, atât avocaţi angajaţi cât şi dintre cei care intră în dosare ca avocaţi din oficiu.
Înainte de a vă zugrăvi puţin din perspectiva mea actuală această lume cu care am luat contact în ultimul an, este necesar să vă împărtăşesc o temere ce am avut-o iniţial în aceste cazuri.
De fapt, deşi am avut câteva cauze penale de soluţionat, de regulă acestea erau în strânsă legătură cu cauzele civile şi erau mai degrabă folosite ca instrumente de şicanare şi presiune în obţinerea unor rezultate pozitive în civil, în special în cauzele de dreptul familiei. Încă mai am astfel de cauze însă nu le-am considerat niciodată ca fiind veritabile cauze penale.
De cele veritabile, aşa cum le consider pe cele de furt, înşelăciune, etc., mărturisesc cu toată răspunderea, m-am ferit. Nu mi-am dat seama la vremea aceea de ce. Acum abia înţeleg: datorită durerii, datorită dramelor care se desfăşoară în spatele faptelor incriminate, în special în ce priveşte victima şi familia acestuia.
Se întâmâmplă ca uneori să identific, inevitabil, şi să înţeleg că o dramă, la alt nivel, se desfăşoară şi în cazul unor persoane vătămate şi familiile acestora să se desfăşoare drame tăcute, ce simţi că mocnesc de multă vreme şi care par să fie nerezolvabile.
Mi s-a întâmplat, într-unul din cazuri, să fac medierea mai degrabă în familia persoanei vătămate, pentru ca medierea să se poată derula ulterior, în condiţii optime, între făptuitor şi persoana vătămată.
De fapt, în astfel de cazuri, după cum aveam să îmi dau seama, un astfel de eveniment pune pe jar întreaga familie şi riscă să răscolească răni emoţionale care au fost reprimate cu multă grijă de-a lungul vremii, caz în care medierea devine extrem de dificilă chiar şi pentru un mediator cu experienţă.
Mă consider norocoasă că m-am lăsat condusă de intuiţie şi m-am format ca psihoterapeut în ultimii ani, pentru că am ajuns să cunosc mult mai în profunzime natura umană şi cauzele reale ale conflictelor noastre permanente, cu noi şi cu ceilalţi. Astfel, am reuşit de multe ori să am un dialog care să permită o mai bună identificare a nevoilor părţilor, nevoi care de regulă nu sunt verbalizate explicit de clienţi pentru că nici ei nu au ştiut să şi le identifice concret.
În spatele multor supărări, frustări, stau nevoi neîmplinite. Odată verbalizate, devin conştiente şi dacă mediatorul poate genera o stare de acceptare fără judecată a acestora, clientul le poate formula şi sintetiza cu o mai mare uşurinţă şi astfel pragul comunicării de suprafaţă este depăşit, permiţând astfel un dialog real, cu şanse mult mai mari de soluţionare a situaţiilor cu care se confruntă fiecare şi. implicit, cu potenţial de a influenţa pozitiv şi rezultatul medierii.
Cum spuneam, adevărate drame se desfăşoară şi în cadrul persoaneor vătămate. Ajung să fie identificate pe măsură ce afli detalii şi este necesar să intri în contact cu familia acestuia.
De regulă, fiind arestaţi, contactul începe cu familia care nu se simte niciodată confortabil pentru faptul că se implică în "salvarea" celui care tot săvârşeşte fapte condamnate de societate. Oamenii se justifică, încercaţi de sentimente de culpă, de teama de a fi judecaţi pentru încercările lor repetate, cu speranţa într-o schimbare cât de mică, în pofida faptului că cel în cauză care promite adesea că se schimbă, în trecut nu au reuşit ca după rezolvarea situaţiei să se menţină pe linia promisă.
Suntem tentaţi să-i judecăm pe oameni, foarte repede, la suprafaţă, fără a înţelege ce stă în spatele faptelor şi gesturilor lor. În măsura în care suntem deschişi şi dispuşi să ascultăm, realizăm că problemele familiei au început cu mult timp în urmă, de regulă în copilărie.
În unele cazuri, am întâlnit tineri pentru care am mediat cu privire la fapte de furt însa, în spatele acestor fapte stăteau diferite dependenţe, de alcool sau alte substanţe. În altele, am constatat dorinţa de a simţi adrenalina, de a simţi că trăiesc. Alteori am observat nevoia unui trai uşor.
Curiozitatea m-a împins să fac o "cercetare" mai aprofundată, permisă de oameni care aveau nevoie să-şi spună păsul.
În cele mai multe situaţii am observat o mare discrepanţă între modul acestor tineri de a vedea lumea şi viaţa, faţă de propria lor familie. Adesea, am văzut familii cu probleme emoţionale aflate în extreme. De regulă, familii monoparentale în care părintele supravieţuitor s-a simţit nevoit să asigure cele necesare traiului de zi cu zi, blocând accesul emoţional sau, trecând în altă extremă, devenit copleşit emoţional, dezorganizat, nemaiputând oferi suport sufletesc copiilor lor.
Poate că o să voi se pară puţin paradoxal ce va spun acum dar cred că se aplică în multe cazuri. Aceşti copii crescuţi în condiţiile descrise mai sus au fost/sunt copii mai sensibili din punct de vedere emoţional, cu nevoie mai mare de atenţie şi afecţiune din partea părinţilor, nevoie ce creşte când unul dintre părinţi părăseşte lumea aceasta iar celălalt se simte nevoit să se concentreze pe aspectele materiale ale existenţei. De fapt, în cazul acestor copii putem vorbi de o dublă pierdere, greu de înţeles adesea de către părintele supravieţuitor. De regulă, pierderea majoră, cu părinţi în viaţă sau nu, este cea de pierdere a afecţiunii.
Cele mai multe răni cu care se confruntă aceste persoane, potrivit propriei opinii, sunt generate de trăirea intensă a unor stări de abandon şi trădare din partea celor dragi iar din partea familiilor, sentimentul cel mai greu de suportat este cel de vinovăţie care, de regulă, nu-i ajută să se raporteze adecvat la situaţia celui/celor care le provoacă atâta suferinţă prin faptele repetate.
Nu împărtăşesc toate acestea pentru a impresiona ci, pur şi simplu, pentru a zugrăvi şi o altă perspectivă asupra lucrurilor.
Această perspectivă poate fi utilă tuturor factorilor implicaţi, fiecăruia din perspectiva proprie.
În cazul meu, am observat că a fost util şi m-a ajutat să duc cu succes la capăt medierile, următoarea abordare:
- să ascult pe fiecare cu înţelegere/compasiune pentru situaţia cu care se confruntă fiecare;
- să privesc fără vreun fel de judecată, către fapte, către caz în sine, către oameni şi să accept că nimeni nu este fără greşeală;
- să identific aceleaşi tipuri de nevoi pe care le-am întâlnit şi în cauzele de familie, în special în divorţuri;
- să accept că unii oameni sunt mai sensibili şi au mai multă nevoie de atenţie pentru a schimba direcţia în viaţă;
- să învăţ cum să mă protejez emoţional, mai degrabă cum să nu-mi epuizez resursele şi totodată să pot oferi suportul necesar în astfel de cazuri.
În ce priveşte ultimul punct, în timp mă voi gândi la unul sau mai multe articole în care să arăt implicaţiile emoţionale ale mediatorului în cauzele conflictuale, un aspect care ştiu că nu a mai fost abordat până acum în mediere şi care, aşa cum aveam să-mi dau seama după toate transformările din viaţa mea din ultimii ani. Este valabil în toate cazurile, fiind vorba de comunicare, însă cred că cei ce oferă servicii de soluţionare a conflictelor cred că este necesar să caute informaţii sub acest aspect.
Mă gândesc ca din toamnă să organizez unele întâlniri scurte, pe astfel de teme.
Medierea penală are provocările proprii şi prezintă şi un potenţial important la acest moment pentru activitatea de mediator.
Se afișează postările cu eticheta acord de mediere. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta acord de mediere. Afișați toate postările
duminică, iulie 16
Dramele din spatele cauzelor penale
Etichete:
acord de mediere,
cauze penale,
drame,
justiţie,
mediere
joi, aprilie 3
Invitatia la mediere si informarea obligatorie
Partea I
Procedura medierii - care sunt etapele medierii și cine îndeplinește procedura de mediere, potrivit dispozițiilor în vigoare la acest moment.
Tot mai des, în activitatea de zi cu zi, întâlnesc tot mai felurite interpretări ale textelor de lege referitoare la “informarea cu privire la avantajele medierii”, instituită ca obligativitate prin textul art. 2 din Legea 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator (în continuare Lege, Legea medierii).
Am întâlnit situaţii în care se solicită trimiterea unei invitaţii către cealaltă parte (fără să conteze scopul invitaţiei) doar pentru că se dorește evitarea surprizelor din partea instanţei şi astfel să fie înlăturat riscul respingerii cererii ca inadmisibilă.
Am întâlnit situații în care se solicită mediatorului să trimită o invitaţie la informare, deoarece s-a înţeles că nu poate avea loc ședința de informare decât cu toate părțile prezente. În unele situații se așteaptă ca mediatorul să facă aceste demersuri pe spețele proprii. Alteori, și mai rău am putea spune, se acceptă că trebuie achitate mediatorului unele cheltuieli cu redactare și transmitere a unei invitații, eventual pentru purtarea unei minime corespondențe telefonice sau pe mail, cheltuieli minime ce pleacă de la câteva zeci de lei.
Tot mai des, în aceste situații, nu este luată în calcul activitatea mediatorului, serviciile prestate de el ca profesionist pentru că, în cele mai multe situații, aceste servicii nu sunt dorite, fie pentru că nu există nevoie de ele fie pentru că nu este conștientizată această nevoie. De cele mai multe ori se doreste numai parcurgerea ”procedurii de informare” pentru a se ajunge mai repede la instanță. În cele mai multe din aceste situații, nici mediatorul nu îndrăznește să pună problema unui onorariu serios în condițiile în care nici Ghidul Consiliului de mediere nu clarifică aceste aspecte ci, dimpotrivă, confundă activitatea de informare - activitate eminamente gratuită potrivit dispozitiilor în vigoare, cu etapa de pregătire a medierii - etapa în care mediatorul prestează servicii de mediere și pentru care are tot dreptul să pretindă un onorariu.
Sunt şi părţi care, din start, solicită procesul-verbal de informare, deși Legea medierii nu-l mai numește așa în timp ce Codul de procedură civilă păstrează vechea denumire.
Similar cu situațiile în care se solicită trimiterea unei invitații (indifierent de scopul ei, importantă fiind parcurgerea etapei) se menționează clar că nu se dorește decât certificatul de informare.
În ambele cazuri (indiferent că se dorește certificat ori proces-verbal), cei ce întâmpină dificultățile sunt justițiabilii (și avocații lor) care află că trebuie să se prezinte, neapărat și de mânuță, în fața mediatorului care va trebui să le țină un discurs despre cât de avantajoasă este medierea (în raport cu cine sau cu ce, din nou, nu mai contează) și care nu înțeleg de ce mai trebuie să și plătească pentru asta, atunci când partea adversă nu se lasă adusă decât cu invitație de la mediator.
Dar, se pare că justițiabilul întâmpină dificultăți și din partea instanțelor. Deşi reclamantul prezintă instanţei dovada că a trecut pe la mediator și s-a informat, aceasta continuă să-i solicite să prezinte dovada invitării celeilalte părţi (fără să fie precizat care să fie tipul de invitație: la informare sau la mediere).
Pe lângă toate aceste situații, mai pot fi date numeroase alte exemple care ne arată gradul de înțelegere și de acceptare a medierii ca nouă modalitate de soluționare a diferendelor dintre oameni în societatea românească.
Acceptând faptul că încă ne aflăm la început de drum în mediere, putem accepta și faptul că aceste modalități diferite de abordare devin inerente, cu atât mai mult cu cât medierea este o procedură mai puțin formală iar suprareglementarea în domeniu favorizează crearea numeroaselor confuzii.
Totuși, constatând cum devine tot mai confuză și implicit formalizată această etapă prealabilă a medierii propriu-zise, am luat decizia abordării acestei teme din dublă perspectivă, cea a mediatorului care a practicat medierea și înainte de introducerea informării obligatorii (chiar câțiva ani buni) și cea a juristului care a urmărit cu atenție și îndeaproape modificările legislative din domeniu și care înțelege că regulile și principiile de drept nu pot fi încălcate, oricât de flexibilă ar fi o procedură de mediere.
În plină activitate fiind, am avut posibilitatea să constat efectele numeroaselor schimbări legislative și ale interpretărilor acestora asupra activității de zi cu zi din cadrul biroului. Deși se menține trendul crescător sub toate aspectele (atât în ce privește activitatea de mediere cât și din punct de vedere financiar), se simte greutatea generată de confuziile create. Ca atare, demersul meu, deși pare să nu fie unul total dezinteresat, este unul prin care doresc să aduc și o altă perspectivă asupra acestor teme atât de controversate și care au stârnit foarte multă emoție de-a lungul timpului. Cu această ocazie, deși în interiorul breslei mi-am făcut cunoscut punctul de vedere, îmi exprim și regretul că până în prezent nu l-am prezentat public, încercată fiind de temeri ce s-au dovedit ulterior nejustificate, având în vedere evoluția lucrurilor de până acum în material medierii.
În cele ce urmează, vă propun să analizăm etapele medierii, așa cum sunt ele zugrăvite de Lege prin dispoziții care n-au suferit modificări de substanță de-a lungul timpului și cum le-a învățat și înțeles orice mediator în cursurile de formare inițială iar mai apoi să vedem dacă etapa informării, care a fost impusă ca obligatorie de legiuitor, se suprapune în vreun fel cu etapele procedurii de mediere, etape firești și necesare pentru asigurarea celor mai bune condiții pentru reușita medierii, după cum vom vedea.
Prin urmare, vă propun să abordăm următoarele teme, în ordinea mai jos prezentată, iar la final să putem delimita fiecare etapă, așa cum este ea stabilită în lege, la acest moment.
- Procedura medierii - care sunt etapele medierii și cine îndeplinește procedura de mediere, potrivit dispozițiilor în vigoare la acest moment.
- Informarea obligatorie – în ce constă obligativitatea informării, cine poate face informarea, în ce condiții și cine o atestă.
- Invitația la mediere – în ce constă și cine poate efectua demersurile de invitare. Existența invitației la informare.
În demersul meu voi descrie sumar etapele medierii, făcând corelarea acestor etape cu dispozițiile legale în vigoare.
- Procedura medierii, așa cum este ea descrisă de lege în Capitolul V și cum a fost prezentată în orice curs de formare inițială ca mediator, înainte de instituirea obligativității medierii.
Am ales să prezint astfel lucrurile deoarece, inainte de instituirea obligativității informării cu privire la mediere, nu au exsitat divergențe în ce privește etapele procedurii de mediere. Controversele s-au născut după intrarea în vigoare a Legii 115/2012 care instituia obligativitatea justițiabililor de a participa la o ședință de informare cu privire la avantajele medierii.
Orice participant al unui curs de formare inițială în mediere, înainte de instituirea obligativității informării, află că procedura de mediere presupune două mari etape:
- Etapa I – etapa de pregătire a medierii (de pre-mediere), denumită de legiuitor ”Procedura prealabilă încheierii contractului de mediere” și cuprinsă în articolele 43 și 44 din Lege (Cap. V Secțiunea 1). După cum reiese și din textul legii, această etapă se derulează doar dacă există o solicitare din partea uneia dintre părți ca mediatorul să facă demersuri de invitare a celeilalte părți aflate în dispută.
Cu alte cuvinte, numai in condițiile în care o parte dorește efectiv să rezolve situația prin mediere apelează la mediator să faca el demersurile de invitare a celeilalte parti pentru ca stie ca asa va avea mai mari sanse de acceptare a medierii din partea celui cu care se afla in dispută.
În această etapă, mediatorul depune toate diligențele în vederea acceptării medierii de către partea invitată la mediere și facilitează dialogul dintre părți, înainte de intrarea în ședințele de mediere.
Această etapă nu este obligatorie atunci când părțile, de comun acord, apeleaza la mediator. Într-o astfel de situație, această etapă nu se justifică, părțile putând accepta încă de la inceput intrarea în Etapa a a II-a a medierii.
Totuși, pot fi cazuri în care poate avea loc o astfel de etapă prealabilă medierii, de comun acord cu părțile, în funcție de propria procedura aplicată de mediator și de nevoile identificate într-o speță dată.
Această etapă se declanșează odată cu semnarea unui contract de prestări servicii, contract ce nu a fost reglementat în mod expres de lege dar pe care practica l-a denumit contract de pregătire a medierii (sau de pre-mediere). În baza acestui contract, în funcție de cele convenite între mediator și partea solicitantă a medierii, se definește obiectul medierii și se stabilesc drepturile și obligațiile părților din contract (mediatorul, pe de o parte și partea solicitantă, pe de altă parte).
Etapa se închide fie prin semnarea Contractului de mediere (acceptarea medierii și negocierea aspectelor privind derularea ședințelor de mediere, aspecte referitoare la onorariu, durată a medierii, reprezentare ori asistare a părților în ședințele de mediere, etc.) fie prin constatarea faptului că medierea propriu-zisă nu va avea loc, din diferite motive. Spre exemplu, mediatorul poate constata că au eșuat negocierile de semnare a contractului de mediere. În alte cazuri, deși răspunde invitației la mediere, se prezintă la intalnirea cu mediatorul dar refuză intrarea în mediere.
Un aspect important de subliniat pentru această etapă este faptul că legiuitorul instituie în sarcina mediatorului o obligație de informare a părților care apelează sau acceptă medierea, pentru ca acestea să poată lua decizii in cunostință de cauză. Obligația este una firească, în condițiile în care procedura medierii este foarte puțin cunoscută în societatea românească iar efectele ei, cu atât mai puțin.
Așa cum vom arăta la momentul potrivit, aceasta îndatorire, care a rămas și astăzi în vigoare și este în sarcina mediatorului, a dat naștere interpretărilor controversate și a făcut ca această obligație reglementată în art. 43 să fie confundată cu obligația instituită de art. 2 din Lege în sarcina părților. Apreciem că legiuitorul a instituit această obligație de informare specifică etapei de pregătire a medierii, inconfundabilă cu o alta, pentru ca mediatorul, în demersurile sale, să asigure un echilibru între părți, acestea având astfel același tip de informație care să le ajute să ia decizii în cunoștință de cauză. În plus, o astfel de obligație instituită în sarcina mediatorului este de natură să pondereze dorințele de a aduce cu orice preț părțile în mediere, asigurându-se astfel climatul propice soluționării amiabile, de tip ”win-win”.
Acestei obligații de informare, specifică etapei prealabile a medierii, legiuitorul i-a dat o importanță deosebită și cred că trebuie apreciată ca atare de către profesioniști. Având în vedere importanța acestei informări a părților înainte ca acestea să ia decizia de intrare în ședințele de mediere, legiuitorul a instituit o clauză obligatorie în contractul de mediere prin care părțile declară că au fost informate de mediator cu privire la procedura și efectele medierii și că au luat decizia în cunoștință de cauză.
Făcând o analiză sumară a acestei obligații, fiind prevăzută în această etapă de pregătire a medierii, ne indreptățește să apreciem că această informare nu este una generală ci este o informare specializată, aplicată speței ca atare. După cum vom observa, informarea se face fiecăreia dintre părți, separat în cele mai multe dintre situații.
În condițiile în care mediatorul informează, în mod firesc și de fiecare dată, partea solicitantă a medierii, era firesc ca legiuitorul să instituie în mod expres și obligația informării părții invitate (pentru echilibrul dintre părți, cum subliniam anterior). Astfel, potrivit art. 43 alin (1) din Lege, mediatorul va trimite o invitație scrisă ”învederea informării şi acceptării medierii”, conștientizând încă de la început partea invitată de faptul că are dreptul să fie informată de mediator cu privire la procedura medierii și a posibilelor sale efecte.
Ca atare, pentru un consimțământ în cunoștință de cauză și pentru respectarea principiilor medierii, această informare apreciem că este una detaliată, de la caz la caz, în funcție de speță și de părți, informare ce apreciem că diferă de informarea obligatorie instituită de art. 2 din lege, pe care o vom analiza ceva mai târziu.
Așa cum reiese din dispozițiile ce reglementează această etapă de pregătire a medierii și cum în mod firesc se întâmplă în practică, mediatorul nu face doar o informare a părților ci prestează servicii de mediere. El depune diligențe în vederea acceptării medierii de către partea invitată (partea solicitantă dându-și acordul de principiu la momentul solicitării medierii și contractării serviciilor mediatorului printr-un contract denumit și el de practică – contract de pregatire a medierii ). În această etapă mediatorul facilitează dialogul dintre părți în vederea declanșării medierii, face o analiză de conflict, sprijină părțile în dentificarea unui obiect comun de mediat dar nu numai. În practică, se întâmplă ca de multe ori, datorită facilitării realizate de mediator in această etapă, părțile să reușească să depășeseacă anumite bariere de comunicare și ajung să negocieze singure, fără sprijinul mediatorului, soluționând astfel disputa, nemaifiind necesară derularea etapei următoare – medierea propriu-zisă.
Ceea ce este important de înțeles și acceptat, atât de către mediatori cât și de toți ceilalți profesioniști implicați, este faptul că această etapă de pregătire a medierii este o etapă ce face parte din procedura medierii, este o etapă în care mediatorul prestează servicii de mediere și este greu de acceptat că în această etapă mediatorul nu face altceva decât o simplă informare a părților, una generală, cu informații seci, extrase din lege, prezentând numai avantajele medierii. În această etapă se observă foarte bine expertiza mediatorului, expertiză ce se manifestă de la caz la caz și pentru care, de multe ori, mediatorul este ales intuitu personae.
Sumarizând, etapa de pregătire a medierii este etapa în care mediatorul, la solicitarea uneia dintre părți (potrivit voinței sale, fără a putea fi obligat de cineva sau de vreun text de lege în mod expres) mediatorul declanșează procedura de mediere în cadrul căreia începe prin a pregăti partea solicitantă pentru mediere, face demersuri de invitare a celeilalte părți, de informare, face demersuri de pregătire pentru mediere a părții invitate și, în măsura acceptării medierii și de partea invitată, face demersuri de pregătire a medierii propriu-zise, cea de a doua etapă a procedurii de mediere.
Această primă etapă din procedura de mediere se încheie prin semnarea contractului de mediere .
- Etapa a II-a – etapa medierii propriu-zise, declanșată odată cu semnarea contractului de mediere (contract numit, reglementat de Lege, de la art. 45 până la art. 49 inclusiv), este etapa în care părțile participă la ședințele comune de mediere, conduse de mediator, în vederea soluționării amiabile a disputei/neintelegerilor dintre ele, etapă în care mediatorul conduce un proces structurat, cu pași bine definiți ce urmează a fi parcurși pentru reușita medierii.
Această a II-a etapă este descrisă de legiuitor la Secțiunea 3 din cap. V (art. 50-55).
Părțile intră în această etapă a medierii propriu-zise atunci când acestea își dau acordul expres prin contractul de mediere și când mediatorul apreciază și el că părțile sunt pregătite de mediere, mediatorul fiind una din părțile contractului de mediere.
Așa cum menționam anterior, în această a doua etapă se poate intra și fără a fi parcursă etapa I – cea de pregătire a medierii, dacă părțile și mediatorul acceptă că nu mai este necesară parcurgerea acestei etape. Se derulează atunci când părțile cunosc beneficiile medierii, își doresc soluționarea amiabilă a neînțelegerilor dintre ele (de cele mai multe ori, în astfel de situații mai degrabă se dorește prevenirea unui conflict) și apelează împreună la serviciile mediatorului, solicitând direct intrarea în mediere.
În practică, ponderea acestor situații este una foarte mică, în raport cu situațiile în care apelează numai o singură parte la mediator.
După cum am mai arătat, în contractual de mediere există obligația pentru mediator de a informa părțile cu privire la procedura medierii și a efectelor întocmirii si semnării oricăror acte cadrul procedurii de mediere (contract de mediere, proces-verbal, acord de mediere, etc.). Cu alte cuvinte, chiar dacă nu se parcurge etapa de pregătire a medierii, mediatorul tot trebuie să realizeze informarea părților, așa cum va trebui să reiasă și din clauza instiuită de legiuitor ca fiind obligatorie în contractual de mediere. Acesta, așa cum vom arăta ulterior, este un alt argument în susținerea opiniei potrivit căreia această informare este una specifică, adaptată obiectului medierii și situației concrete a părților, diferită de informarea obligatorie instituită de legiuitor în art. 2 din Lege. Această informare este una necesară, așa cum arătam mai sus, în luarea unei decizii în cunoștință de cauză din partea potențialilor beneficiari ai medierii și este o obligație a mediatorului de a realiza această informare și nu o obligație a părților de a se informa.
Sumarizând, această etapă se poate declanșa numai prin semnarea contractului de mediere și se închide după derularea uneia sau mai multor ședințe de mediere, în condițiile prevăzute de Lege (Cap. V, secțiunea 4 – art. 56-60.), prin încheierea unui acord (total sau parțial) de soluționare a disputei, prin neajungerea la acord (eșuare a medierii după cum o denumește legiuitorul) sau prin denunțarea contractului de mediere.
Potrivit celor mai sus prezentate, putem concluziona, fără putință de tăgadă, faptul că aceste două etape ale medierii, așa cum sunt ele reglementate de legiuitor la Cap. V din Lege, intitulat „Procedura de mediere” (de la art. 43 la art. 60, Secțiunile 1, 2, 3, și 4, celelalte secțiuni reglementând aceeași procedură de mediere dar în raport cu instanța de judecată, în diferite tipuri de litigii – civile, penale, de familie), sunt etape ce pot fi derulate doar de mediator.
Cu alte cuvinte, așa cum vom continua să argumentăm și în partea a doua a acestui articol, dacă etapa de pregătire a medierii este etapa în care se prestează servicii de mediere și este o etapă ce face parte din procedura de mediere așa cum este ea reglementată de Legea medierii, însemnă că această etapă nu poate fi derulată decât de un mediator, înțelegând prin mediator orice persoana autorizata, in condițiile legii, să presteze servicii de mediere, fie că este la bază inginer, avocat, notar, asitent social ori practică oricare altă profesie compatibilă cu medierea.
Altfel spus, în situațiile în care este necesară desfășurarea acestei etape, derulată numai la solicitarea uneia dintre părți, oricare ar fi ea, invitarea la mediere derulându-se numai atunci când partea solicitantă își dorește medierea și este dispusă să încheie cu mediatorul un contract de prestări servicii aferent acestei etape, înseamnă că doar mediatorul poate face demersurile de invitare la mediere a părții invitate, invitarea la mediere derulându-se în condițiile stabilite de art. 43 și 44 din Legea medierii.
Vom reveni cu partea a doua a acestui articol în care vom aborda celelalte două aspecte neanalizate:
- Informarea obligatorie – în ce constă obligativitatea informării, cine poate face informarea, în ce condiții și cine o atestă.
- Invitația la mediere – în ce constă și cine poate efectua demersurile de invitare. Existența invitației la informare.
sâmbătă, ianuarie 4
Statistica activitatii de mediere din ultimii trei ani de activitate in cadrul biroului de mediere
In cei patru ani de activitate, in calitate de titular al biroului de mediator, s-a intamplat sa realizez multe lucruri in premiera, contextul fiind unul favorabil, posibil in orice activitate aflata la inceput de drum, cum este si cazul medierii.
In 2011 s-a intamplat sa fiu primul mediator care a publicat o lucrare („Medierea in procesul civil”) ce abordeaza medierea din mai multe perspective. Cea a procedurii de mediere, asa cum este ea statuata de Legea 192/2006 privind mediere si organizarea profesiei de mediator, din perspectiva practica si juridica, totodata fiind abordate in raport cu procedura instantelor de judecata. Lucrarea ramane in continuare utila practicienilor, prin prisma procedurii de mediere ce a ramas neschimbata, cu toate ca legislatia a suferit numeroase modificari in ultimii ani, modificarile nefiind unele de substanta, raportate la procedura de mediere ce a ramas neschimbata.
Tot in 2011 am realizat un prim proiect de promovare a medierii in cadrul instantelor de judecata, de aceasta data si in calitate de membru al Asociatiei profesionale din care fac parte - Colegiul mediatorilor. Proiectul s-a derulat pe o perioada indelungata, in care, initial, au pus umarul cinci asociatii profesionale, ulterior alaturandu-se si altele. In cadrul proiectului am incercat promovarea medierii in randul justitiabililor Judecatoriei sector 5. S-a reusit, tot in cadrul proiectului, sa se realizeze si o intalnire cu magistratii din raza Curtii de Apel Bucuresti, un seminar extrem de util in care s-a realizat un transfer de informatii, atat de la mediatori catre magistrati, cat si de la magistrati catre mediatori, un seminar in care s-au formulat si asteptari atat de o parte cat si de alta. Raportul publicat ulterior a fost unul extrem de util practicienilor de la acel moment in care inca nu se vorbea prea mult despre mediere in spatiul public, in contextul in care dialogul inter-profesional abia incepea sa se contureze. Pentru acest seminar CSM a acordat puncte de pregatire profesionala pentru magistrati.
S-a intamplat si sa fiu primul mediator al carui acord de mediere care cuprindea un plan parental, complex si complet, sa fie incuviintat de instanta si publicat pe site-uri de specialitate, util atat mediatorilor cat si juristilor interesati de domeniu. De atunci, am regasit in solicitarile multor clienti formulari din acel acord, de multe ori preluat in totalitate. Am regasit, de asemenea, preluari consistente din acel acord (plan parental) in multe actiuni formulate de avocatii ce-si trimiteau clientii sa incerce in prealabil medierea sau in hotarari judecatoresti ce s-au dat in baza tranzactiilor realizate probabil cu asistenta specializata a avocatilor. Contrar asteptarilor, acest fapt m-a bucurat de fiecare data pentru ca am inteles ca incepea sa se contureze practica intr-un sens anume, cu sanse mari de reusita, cea prin care se asigura un anumit echilibru in relatia dintre parinti precum si dintre pariti si copii, fapt ce raspunde tot mai bine realizarii interesului superior al copilului.
As mai putea adauga si faptul ca s-a intamplat sa fiu primul mediator care a abordat medierea in domeniul familiei, publicand numeroase articole de specialitate in acest domeniu inca neexplorat suficient.
Tot in premiera as putea spune, de aceasta data cu sprijinul unei echipe de mediatori, am realizat primele ateliere ce-si propun sa creeze bune practici de colaborare intre profesionisti din toate domeniile de activitate, in cadrul unui proiect intitulat sugestiv „Mediatori in dialog inter-profesional”.
Privilegiata de context, cum spuneam si la inceputul articolului, multe lucruri am realizat in premiera, mai sus subliniind numai cateva dintre acestea, in special pe cele pe care astazi le apreciez ca fiind relevante desi, la momentul realizarii lor, in contextul momentului respectiv, multe dintre acestea imi pareau a fi pasi importanti pentru mediere.
Astazi, la moment de bilant, la final de 2013 si inceput de 2014, cred ca mai realizez ceva in premiera - statistica unui birou de mediator pe trei ani. plini, de activitate. (Nu stiu sa mai fi fost publicata o astfel de statistica.)
Pentru prima data publicam statistica activitatii de mediere din ultimii trei ani de activitate in cadrul „Fănuța Lișman - Birou de mediator”
Statistica s-a realizat pentru trei ani de activitate, din ianuarie 2011 pana in decembrie 2013 – pentru 36 luni de activitate, de la inceputul fiecarui an pana la final, 36 de luni relevante in contextul in care am avut multe schimbari legislative care s-au dovedit a fi si factori care au influentat activitatea de mediere, unii dintre ei pozitivi, altii negativi.
Colectarea datelor s-a facut in doua moduri:
I. Intr-un mod pur matematic, pe numar de contracte si acorduri finalizate in fiecare an, cu cifra de afaceri aferenta. Pentru a nu fi apreciata ca o modaitate de publicitate care sa dea nastere discutiilor privind concurenta neloiala, rezultatele acestei statistici nu vor fi prezentate. Voi prezenta cateva procente insa ele nu sunt prea relevante cata vreme baza de la care se pleaca nu poate fi publicata insa, se va observa trendul crescator inregistrat de la an la an.
II. In cea de-a doua modalitate, colectarea datelor s-a facut astfel:
Au fost luate in considerare doar cazurile in care a fost solicitata medierea, fie de catre o singura persoana (sau mai multe dar nu de catre toate partile conflictului) fie de toate partile, medierea fiind astfel declansata fie prin contractul de pregatire a medierii (contract de prestari servicii), fie direct prin semnarea unui contract de mediere.
- Un singur caz este considerat si cel in care prin acelasi contract de pregatire a medierii au fost invitate mai multe parti la mediere; au fost cazuri in care s-au transmis invitatii catre doua sau mai multe parti, in aceasi cauza sau in spete diferite;
- Fiind si numeroase situatii in care medierea se declanseaza intr-un an si se finalizeaza in altul, cazul este luat in considerare in anul in care a fost declansata medierea (indiferent de tipul de contract incheiat), pentru a nu dubla datele statistice.
- Situatiile in care s-a realizat informarea si partea sau partile conflictului nu au dorit medierea nu au fost luate in considerare.
- Sedinta de informare gratuita, realizata fie numai cu o parte fie cu ambele parti (toate partile unei dispute), in conditiile art. 2 din Legea 192/200, este considerata o etapa prealabila oricaror demersuri contractuale intreprinse de mediator. Este o sedinta ce s-a realizat gratuit, fara sa fie percepute costuri sau onorarii. Aceste sedinte, intalniri efectuate nu au fost luate in considerare. Cu alte cuvinte, sedinta de informare (etapa de informare) nu a fost considerata ca facand parte din procedura de mediere ci ca o o etapa gratuita ce se realizeaza fara un contract, inainte de declansarea procedurii de mediere, fie prin contract de pregatire a medierii (de premediere cum mai este denumit) fie prin contract de mediere.
Astfel, potrivit celei de-a doua modalitati de colectare a datelor, rezultatele arata potrivit datelor de mai jos.
1. Numarul de cazuri in care au fost prestate servicii de mediere:
2011 – 31 cazuri.
2012 – 49 cazuri
2013 – 83 cazuri
2. Numarul si tipul de contracte incheiate, raportate la numarul de cazuri:
2011 – la 31 cazuri s-au incheiat 37 contracte din care 19 CPM (contract de pregatire mediere); cu alte cuvinte, 51% din contracte sunt cele de pregatire a medierii, 49% fiind contractele de mediere (CM).
2012 – la 49 cazuri s-au incheiat 73 contracte din care 42 CPM, reprezentand 57% din totalul contractelor.
2013 – la 83 cazuri s-au incheiat 117 contracte din care 78 CPM, reprezentand 67% din totalul contractelor, unele din CPM incheiate fiind inca in lucru.
La numarul total de cazuri (164 de cazuri in ultimii trei ani de activitate), au fost incheiate in total 225 de contracte. De mentionat ca o parte din contractele de pregatire a medierii sunt inca in derulare.
Comentariul 1. Potrivit celor doua grafice ale acestei sectiuni, desi numarul contractelor a crescut semnificativ de la an la an, ponderea contractelor de pregatire a medierii a crescut, in special in anul 2013, an in care a intrat in vigoare obligativitatea sedintei de informare cu privire la mediere. Am observat ca in cazurile in care partile sunt obligate, fie de imprejurari fie de o instanta sau de un text de lege sa indeplineasca o procedura obligatorie (inteleasa mai mult sau mai putin), ea se va indeplini mai mult formal, cu sanse mult reduse de a se ajunge la un acord, fie in vederea semnarii unui Contract de mediere fie a unui acord. Graficul confirma ceea ce am intuit si observat in ultimii doi ani de activitate, cand s-a incercat, sub diverse forme, impunerea procedurii de mediere.
3. Cazurile in care, dupa etapa de pregatire a medierii, partile sunt de acord si semneaza un contract de mediere:
2011 – in 32% din cazuri s-a incheiat CM din totalul CPM-urilor incheiate
2012 – in 50% din cazuri s-a incheiat CM din totalul CPM-urilor incheiate
2013 – 42% din cazuri s-a incheiat CM din totalul CPM-urilor incheiate
Comentariul 2. Luand in considerare, si fara a infirma cele mentionate in Comentariul 1 de mai sus, tinand cont si de cele observate in practica, datele acestei sectiuni le-as interpreta dupa cum urmeaza: procentul scazut de cazuri in care s-a acceptat medierea in 2011 se datoreaza in foarte mare masura faptului ca era destul de putin cunoscuta medierea; desi in 2012 se observa un trend crescator, in 2013 se inregistreaza din nou o scadere a numarului de cazuri in care partile accepta sa incheie un contract de mediere. De aceasta data, desi medierea a beneficiat de o promovare foarte buna, apreciez ca unul din factorii care au avut o influenta semnificativa este cel dat de instituirea obligativitatii informarii, pe fondul controverselor generate de textul in vigoare cuprivire la informare. Aceasta apreciere se bazeaza si pe rezulatele obtinute la sectiunea urmatoare in care se inregistreaza, de la an la an, o scadere a numarului cazurilor in care partile apeleaza impreuna, in mod voluntar, la mediere. De asemenea, si sectiunea nr. 5 vine sa confirme ipoteza de mai sus, observand ca in toate cazurile in care partile apeleaza impreuna, in mod voluntar la mediere, cu sprijinul mediatorului se ajunge in toate cazurile la un acord.
4. Numarul de cazuri in care s-a apelat direct la mediere, incheindu-se direct CM, raportate la nr. total de cazuri.
2011 – 12 cazuri in care partile apeleaza impreuna la mediator si se incheie direct CM, reprezentand 39% din totalul cazurilor.
2012 – 10 cazuri in care partile apeleaza impreuna la mediator si se incheie direct CM, reprezentand 20% din totalul cazurilor.
2013 – 6 cazuri in care partile apeleaza impreuna la mediator si se incheie direct CM, reprezentand 7% din totalul cazurilor.
5. Cazurile in care partile ajung la acord, in situatiile in care acestea apeleaza impreuna la mediere:
2011 – 100% din cazuri au ajuns la acord
2012 – 100% din cazuri au ajuns la acord
2013 – 100% din cazuri au ajuns la acord
Comentariul 3. Desi numarul de contracte de mediere este in crestere iar ponderea cazurilor in care ambele parti apeleaza in mod voluntar la mediere este in scadere, in toate aceste cazuri, cu sprijinul mediatorului, partile ajung la un acord.
6. Cazurile in care s-a ajuns la acord, raportat la nr total de CM incheiate:
2011 – 89%
2012 – 61%
2013 – 62%
Cumuland datele statistice de mai sus, intr-un un grafic complex, luand in considerare cazurile in care s-au prestat servicii de mediere, din punct de vedre statistic situatia se prezinta potrivit graficului urmator:


Comentariul 4. Toate acordurile de mediere a caror incuviintare a fost solicitata, nu au fost respinse sau modificate, ele fiind incuviintate in forma agreata de parti si redactata de mediator.
6. Domeniile in care s-a apelat la mediere:
6. Domeniile in care s-a apelat la mediere:
- cauze cu minori – cu sau fara divort (cele mai multe fara divort, unele dintre ele derulate in cazul ordonantelor presedintiale); dupa cum se si releva din datele statistice mai jos prezentate, cauzele cu minori au ponderea cea mai mare; trendul este descrectaor din 2013, in conditiile in care a crescut ponderea cauzelor comerciale si a celor privind conflictele de munca;
- partaje - aici am avut in vedere partajele dupa divort sau in cadrul divortului;
- cauze comerciale – am pastrat criteriul desi NCC le incadreaza la cauzele civile; sunt acele cazuri in care cel putin o parte este o societate comerciala;
- conflicte de munca
- cauze civile (in care au fost implicate si unitati administrativ teritoriale, cele mai multe situatii fiind vorba de concesionari terenuri pentru diferite activitati comerciale)
- cauze de drept administrativ - invitatia la mediere inlocuind procedura prealabila obligatorie prevazuta de art. 7 din Legea contenciosului administrativ; dovada initierii procedurii de mediere a fost acceptata de instatele de contencios administrativ ca etapa prealabila indeplinita in conditiile art. 7 din Legea 554/2004
- cauze penale – in 2011, un singur caz penal rezolvat prin mediere (in comediere); in rest, in multe cauze cu minori, pe langa stingerea litigiului de dreptul familiei, au fost stinse si cauzele penale declansate in paralel de catre parinti, unul impotriva celuilalt, cel mai des.
Potrivit primei modalitati de colectare a datelor, vom releva urmatoarele date statistice:
a. Din punct de vedere financiar, asa cum mentionam si mai sus, pot spune doar atat: incasarile anului 2012 au fost de trei ori mai mari decat in 2011 iar incasarile anului 2013 – de doua ori mai mari decat in 2012. Ultimii doi ani de activitate bilantul este unul pozitiv.
b. Din punct de vedere al activitatii lunare:
- numai in 2011 au fost doua luni in care nu s-a incheiat niciun contract si anume, in luna ianuarie si in luna iulie.
- Luna cu cele mai multe contracte incheiate: in 2011 s-au incheiat 7 ctr. in luna noiembrie; in 2012, cele mai multe ctr. s-au incheiat in luna martie cu un nr. de 10 contracte iar in 2013, cele mai multe contracte au fost incheiate in luna februarie, respectiv un nr. de 17 contrate.
- In medie, pentru 2011 putem vorbi de aprox. 4 contracte incheiate/luna (au fost luate in considerare doar lunile lucrate – 10 luni); media contractelor incheiate in 2012 – 6 contracte/luna iar in 2013, media este de 10 contracte/luna.
Alte comentarii.
Din punct de vedere al momentului in care s-a apelat la mediere, raportat la instanta de judecata, s-a apelat la mediere atat inainte de declansarea unei proceduri judiciare cat si in timpul unui proces in instanta. Au fost si cazuri in care s-a apelat la mediere inclusiv dupa obtinerea unei hotarari judecatoresti, dar aceste cazuri au o pondere scazuta.
De asemenea, s-a apelat la mediere atat in faza executarii silite, incheiate prin acord, cat si in procedura de insolventa.
Acordand importanta deosebita etapei de pregatire a medierii, urmare a facilitarii unui dialog preliminar necesar intre parti, in mai multe cazuri acestea au ajuns la un acord singure, fara sprijinul mediatorului, fiind si cateva situatii in care a fost solicitata asistenta specializata a mediatorului. (Spre exemplu, intr-unul din cazuri am fost rugata sa accept sa fiu trecuta in corespondenta dintre parti, pana la executarea intelegerii.)
Din punct de vedere al numarului sedintelor de mediere derulate in cadrul unui contract de mediere, cele mai multe sedinte de mediere, in numar de sase, s-au derulat intr-un singur caz, de divort cu minori, finalizat cu acord.
In medie, cazurile cu minori s-au incheiat dupa cel mult trei sedinte de mediere.
De regula, in cauzele civile sau comerciale, medierea se incheie la prima sedinta de mediere, indiferent de rezultatul acesteia.
Din totalul contractelor incheiate, intr-un singur caz s-a facut denuntare de contract din partea uneia din parti.
De asemenea, intr-un singur caz s-a incheiat medierea prin acordul partilor, la solicitarea mediatorului (situatie destul de dificila, in conditiile in care legea nu da, in mod expres dreptul mediatorului de a denunta un contract de mediere).
Avand in vedere volumul de activitate inregistrat in ultimii doi ani si complexitatea cazurilor in care s-a intervenit, pentru asigurarea unor servicii de calitate, a fost necesara dezvoltarea activitatii personalului angajat (secretariat, contabilitate, etc.) dar si a colaborarilor. Pentru 2014, strategia va tine cont de datele statistice si trendurile inregistrate, urmand ca organizarea biroului sa sufere modificari substantiale pe care le vom anunta la momentul oportun.
marți, octombrie 2
Ce inseamna obligativitatea medierii de la 1 octombrie 2012
Incepand cu 1 octombrie 2012, vor intra in vigoare dispozitiile Legii 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator 9asa cum a fost modificata si completata prin legea 115/2012) ce instituie obligativitatea informarii cu privire la mediere pentru fiecare persoana (fizica sau juridica) ce-si propune deschiderea unui proces judiciar in anumite domenii expres prevazute de lege. Aceeasi obligativitate este prevazuta si pentru partile ce se afla deja cu o cauza pe rolul instantelor de judecata.
In acest sens, partile sunt tinute sa parcurga o sedinta de informare cu privire la mediere.
Instantele sunt si ele tinute sa ceara, tuturor partilor din dosar, dovada parcurgerii acestei sedinte de informare. Aceasta obligativitate a solicitarii, respectiv prezentarii dovezii se va aplica incepand cu luna ianuarie 2013.
In vederea asigurarii acestei informari a tuturor partilor din dosar, mediatorul va parcurge anumite etape specifice medierii, in functie de fiecare cauza in parte. In acest sens, prin lege se instituie o procedura flexibila, ce permite mediatorului sa aplice un model propriu de organizare a procedurii de mediere (in conditiile legii, desigur) pentru a raspunde cat mai bine nevoilor celor ce i se adreseaza.
Prin urmare, incepand cu 1 octombrie, orice persoana care are un proces pe rol sau care doreste sa introduca o actiune in instanta, in domeniile anume prevazute de lege, va fi indrumata catre mediator.
Care sunt pasii de urmat?
1. Alegerea mediatorului.
2. Participarea la o sedinta de informare cu mediatorul ales.
3. Luarea deciziei de a declansa procedura de mediere sau de a reveni in instanta.
4. Obtinerea dovezii ca s-a efectuat informarea.
5. Revenirea la instanta.
6. Costurile medierii.
Pentru ca fiecare din acesti pasi sa fie mai usor de inteles, mi-am propus sa raspund la cateva intrebari esentiale, specifice fiecarei etape parcurse.
1. Alegerea mediatorului.
Cine alege mediatorul?
- Fiecare parte aflata in litigiu are dreptul sa aleaga mediatorul.
- Partea, partile ce doresc declansarea procedurii judiciare (reclamantul). Paratul va putea, ulterior, sa aleaga si el un mediator.
2. Participarea la o sedinta de informare cu mediatorul ales.
Cine trebuie informat?
- Mediatorul va informa partea/partile ce-i solicita acest lucru.
Ce se intampla cand fiecare parte alege alt mediator?
- Fiecare parte va fi informata de mediatorul ales si va lua decizia: de a reveni in instanta sau de a accepta medierea. Daca accepta medierea va trebui sa aleaga, de comun acord cu cu cealalta parte, daca cei doi mediatori vor intra in co-mediere sau vor alege, de comun acord, pe unul dintre ei. La fel de bine pot alege si un al treilea mediator in vederea derularii sedintelor efective de mediere.
In ce consta informarea obligatorie? Care este continutul acestei informari?
- Potrivit legii, mediatorul va prezenta partii/partilor procedura de mediere (pasii de urmat) si beneficiile acesteia in raport cu situatia concreta a parilor, astfel incat acestea sa poata lua o decizie in cunostinta de cauza cu privire la mediere, insa fara a intra in detalii legate de cauza.
Cand are loc informarea?
- Inainte de declansarea procedurii judiciare. Odata cu cererea de chemare in judecata, reclamantul trebuie sa prezinte si dovada ca a fost informat in conditiile legii. Paratul va avea si el aceeasi obligatie, fie ca i-a fost ceruta in mod expres de instanta, fie ca a fost invitat de cealalta parte la mediere.
- Dupa declansarea procesului judiciar, in cauzele aflate deja pe rolul instantelor la data de 1 octombrie.
- Informarea se va realiza ori de cate ori partile unui conflict doresc sa intre in procedura de mediere.
Daca o persoana (fizica ori juridica) doreste sa deschida mai multe procese judiciare, va trebui sa faca dovada informarii pentru fiecare proces in parte?
- Da! Ori de cate ori o persoana doreste sa cheme in instanta o alta persoana, aceasta va fi tinuta sa faca dovada parcurgerii sedintei de informare pentru fiecare caz in parte.
De ce?
- Pentru ca, asa cum afirmam mai sus, informarea se face potrivit specificului fiecarei cauze. In fiecare situatie avantajele pentru parti pot fi altele iar pasii de urmat pot fi diferiti. De aceea, desi a fost informata intr-un caz anterior, partea ce doreste derclansarea unui alt proces judiciar va trebui sa participe la o noua sedinta de informare.
3. Luarea deciziei de a declansa procedura de mediere sau de a reveni in instanta. Dovada informarii.
Cand vor lua partile decizia?
- In urma sedintei de informare, partile trebuie sa fie in masura sa ia o decizie de a continua procedurile judiciare sau de a intra in procedura de mediere. Rolul sedintei de informare este si acela de a raspunde la intrebarile, neclaritatile partilor.
Consilierea partilor in aceasta perioada presupune indrumarea lor in procedura de mediere.
Important! Decizia partilor va fi inserata in procesul-verbal de informare a instantei.
- Partea (sau partile, dupa caz) ce vine la informare poate solicita mediatorului un termen in care sa ia aceasta decizie.
Care este dovada participarii la sedinta de informare?
- Dovada o constituie procesul-verbal eliberat de mediator prin care este informata instanta cu privire la efectuarea sedintei de informare si in care va insera decizia partii (a partilor, dupa caz) de a intra sau nu in procedura de mediere.
- Cand numai una din parti vine la informare, decizia acesteia se va referi la decizia de transmitere a invitatiei la mediere catre cealalta parte.
4. Obtinerea dovezii ca s-a efectuat informarea.
Cand se elibereaza procesul-verbal de informare?
- Inainte de modificarile ce au fost aduse prin Legea 115/2012, aceasta intrebare nu-si avea rostul. Daca o persoana apela la serviciile unui mediator, aceasta era informata. Daca se declansa medierea, mediatorul trimitea o invitatie celeilalte parti pentru informare. Pr-vb de informare se elibera atunci cand partile nu conveneau sa intre in procedura efectiva de mediere.
- In acest sens, in urma recentelor modificari, desi nu exista o prevedere expresa, se incearca acreditarea ideii ca mediatorul va trebui sa elibereze procesul-verbal de informare doar in prezenta tuturor partilor implicate.
- Tinand cont de faptul ca numai in situatii exceptionale partile pot (vor) veni, impreuna, la mediator, personal cred ca pr-vb se va elibera oricareia din partile informate, dupa ce aceasta a luat decizia cu privire la mediere, cu atat mai mult cu cat, conform legii, mediatorul are obligatia informarii instantei, neputand refuza eliberarea documentului.
- In plus, conditionarea eliberararii pr-vb de prezenta partilor poate duce la situatia absurda de "pedepsire" a partii diligente, care si-a indeplinit obligatiile prevazute de lege, prin faptul ca nu poate face dovada in fata instantei ca a depus tot efortul, nu doar de informare, ci chiar de a aduce si cealalta parte la mediere.
Totodata, avand in vedere neajunsurile ce se pot naste pentru toti factorii implicati (justitiabil, instanta, mediator) mi-as dori ca, in viitorul apropiat (cel putin), sa nu fie adoptata o forma de regulament care sa impuna mediatorului eliberarea pr-vb de informare numai in prezenta tuturor partilor conflictului. In practica, exista o situatie asemanatoare, dificila prin prisma faptului ca legea impune semnarea pr-vb de inchidere a medierii. Desi legea prevede prezenta obligatorie a partilor la inchiderea procedurii, nu in toate situatiile poti aduce ambele parti sa semneze pr-vb. desi au luat cunostinta de aceasta obligativitate, inserata si contractul de mediere. Cand una din parti nu mai doreste continuarea medierii si nu doreste sa mai revina la mediator pentru semnarea pr-vb ce poate face mediatorul? Nu mai informeaza instanta cu privire la rezultatul medierii desi este obligat in mod expres?
5. Revenirea la instanta.
Cand revin partile la instanta?
- Fie imediat dupa informare, daca se preconizeaza depasirea termenului stabilit de instanta pentru a informa instanta si eventual pentru a cere un nou termen in vedera derularii medierii.
- Fie dupa ce se finalizeaza medierea, indiferent in ce forma (cu acord sau nu).
Ce se intampla daca, inainte depunerii cererii la instanta, partile ajung la un acord?
- Daca partile incheie un acord de mediere, acestea se pot prezenta in fata instantei cu acordul pentru a fi incuviintat, nemaifiind obligate sa prezinte dovada efectuarii informarii.
6. Costurile medierii.
Cand se aplica gratuitatea prevazuta de lege?
"Pentru activitatea de informare şi consiliere a părţilor cu privire la procedura medierii şi avantajele
acesteia, îndeplinită potrivit legii anterior încheierii contractului de mediere, mediatorul nu poate pretinde onorariu." (Art. 26 alin (3) din Legea 192/2006).
acesteia, îndeplinită potrivit legii anterior încheierii contractului de mediere, mediatorul nu poate pretinde onorariu." (Art. 26 alin (3) din Legea 192/2006).
Cu alte cuvinte, pentru prima intalnire cu mediatorul in care acesta informeaza partea/partile cu privire la mediere si le indruma cu privire la pasii de urmat, mediatorul nu poate pretinde onorariu.
Poate percepe mediatorul onorariu inainte de incheierea contractului de mediere?
Dupa cum aratam mai sus, avem o prevedere expresa in lege cu privire la onorariu: pentru informarea si consilierea partilor in alegerea medierii in vederea solutionarii conflictului in care se afla, mediatorul nu poate pretinde onorariu.
Altfel spus, chiar inainte de semnarea contractului de mediere, pentru celelalte activitati mediatorul este indreptatit sa pretinda un onorariu, dupa cum prevede si alin (1) al art. 26 din legea 192/2006.
Mai mult decat atat, sunt opinii potrivit carora, desi nu va fi incasat un onorariu pentru activitatea de informare, pentru redactarea pr-vb de informare mediatorul va putea pretinde suportarea costurilor de redactare din partea solicitantului pr-vb de informare.
S-au conturat si opinii potrivit carora inainte de incheierea contractului de mediere mediatorul nu oate pretinde niciun fel de onorariu. Totusi, tinand cont de prevederile legii si de faptul ca medierea este o profesie liberala, este greu sa pretinzi unui mediator sa desfasoare o intreaga ativitate in procedura prealabila - invitarea celeilalte parti, discutiile cu partea invitata (altele decat informarea), pregatirea partilor pentru mediere - pe baza de voluntariat.
In derularea acestor pasi, dupa cum am mai aratat, mediatorul se va adapta fiecarei situatii in parte, va fi flexibil si va incerca sa raspunda cat mai bine nevoilor celor ce i se adreseaza, ramanand in cadrul stabilit de lege.
Desi se simte nevoia reglementarii unei anumite proceduri detaliate, medierea trebuie sa ramana o procedura flexibilia, asa cum prevede legea insasi.
Articol publicat si pe Juridice.ro




