Pagini

Se afișează postările cu eticheta avantajele medierii. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta avantajele medierii. Afișați toate postările

joi, martie 4

Magistraţii chiar recomandă părţilor medierea.

Din 3 martie, aşa cum am mai afirmat, au intrat în vigoare dispoziţiile art. 6 din Legea medierii, aşa cum a fost modificat prin Legea 370/2009.

Potrivit acestei norme, magistraţii şi alte organe jurisdicţionale au obligaţia de a recomanda părţilor să pună capăt litigiului prin acordul de mediere şi, totodată, au obligaţia să arate părţilor care sunt avantajele de care se vor bucura dacă vor urma procedura medierii.

Incepand chiar de ieri, se vede că judecătorii au pus în aplicare prevederile legii. De asemenea, şi media a vut un rol important. Au fost câteva emisiuni, câteva articole ce vorbeau despre mediere.Mai jos, aveţi dovada acestui fapt.


După cum se observa din imagine, se vede o creştere semnificativă în ultimele două zile, fapt ce îmi dă încrederea că, treptat, lucrurile se vor aşeza pe un făgaş de normalitate.


Mai jos, este o statistica pe săptămâni, de la lansarea blogului (noiembrie 2009).




Este un fapt îmbucurător pentru toţi cei implicaţi, într-un fel sau altul în procesul de mediere.

Felicitări tuturor celor ce au promovat medierea!


Succes tuturor celor ce vor apela la mediere!


S-a născut şansa unei Românii mai frumoase!


Am intrat pe un făgaş ce nu trebuie să cunoască drumul de întoarcere!


Felicitări tuturor magistraţilor care au recomandat medierea.


Succes şi putere de muncă tuturor factorilor implicaţi!

Din 3 martie 2010 intra in vigoare obligatia de informare despre mediere

Din 3 martie 2010 intra in vigoare obligatia de informare despre mediere


Incepand din data de 6 martie 2010, conform prevederilor Legii 370/2009, magistratii vor avea obligatia de a informa partile cu privire la mediere. Principala preocupare a Consiliului de medire in acest moment si in perioada imediat urmatoare este de a asigura o cat mai buna informare a justitiabililor cu privire la mediatori si unde pot fi gasiti.


Pana la finalul acestei saptamani va fi finalizata si pusa la dispozitia celor interesati o aplicatie soft pentru generarea in format unitar a Tabloului mediatorilor, pentru fiecare judet.  Programul se afla deja in faza de testare.


In acelasi timp au fost facute demersuri oficiale pentru a primii sprijinul Consiliului Superior al Magistraturii pentru gasirea celor mai eficiente modalitati de informare a justitiabililor cu privire la mediatori si modul de contactare a acestora.


Speram ca prin aceste demersuri medierea sa intre in cel mai scurt timp in practica instantelor si sa conduca la scaderea rapida a cauzelor aflate pe rol.





Anca Elisabeta Ciuca


Presedinte al Consiliului de mediere


luni, februarie 15

Medierea devine obligatorie începând cu data de 3 martie?

Ştirea de săptămâna trecută  din Evz.ro, ştire ce a fost preluată ulterior,  privitoare la modificările aduse Legii medierii lasă să se înţeleagă faptul cum că medierea va deveni obligatorie din data de 3 martie 2010. Ştirea a fost difuzata chir sub  titlul:  "Medierea- obligatorie din 3 martie".


Nu este prima dată când constat că o informaţie jurnalistică este luată drept o informaţie certă ce nu trebuie verificată şi care nu poate fi pusă la îndoială.


Desigur că în contextul actual din România aş considera că este oportun a fi reglementată medierea ca procedură prealabilă obligatorie. Mai mult decât atât, m-aş bucura să fie prevăzută ca obligatorie nu doar pentru faptul că sunt (voi fi) şi mediator ci şi pentru efectele curative ale medierii în societate.  Cu toate acestea, chiar dacă unora nu ne place, trebuie să spunem că procedura medierii nu va deveni obligatorie din 3 martie!


Aşa cum am arătat şi cu altă ocazie (Magistraţii, medierea şi principiul rolului activ în procesul civil), din data de 3 martie devine obligatorie îndatorirea magistraţilor şi a celorlalte organe jurisdicţionale de a recomanda părţilor medierea şi de a le face cunoscute avantajele acestei proceduri amiabile!.


Cu alte cuvinte, magistratii (procurorii, organele de cercetare penală, etc.), potrivit art. 6 din Legea 192/2006 aşa cum a fost modificat prin Legea 370/2009, vor fi obligaţi să recomande părţilor implicate în conflict să recurgă la mediere pentru soluţionarea amiabilă a cauzei lor.


Prin urmare, ceea ce devine obligatorie este doar obligatia de recomandare ce o vor avea în sarcină toate organele jurisdicţionale. Medierea nu este obligatorie pentru părţi. Părţile sunt libere să aleagă sau nu cale amedierii pentru soluţionarea cauzei ce o au pe rolul instanţei!


În opinia mea, în funcţie de gradul de informare al acestora şi în măsura în care magistratul sau alt organ jurisdicţional le va convinge de utilitatea medierii, părţile aflate în conflict vor alege procedura amiabilă a medierii. Altfel, părţile pot refuza procedura medierii. Desigur că magistratului îi va reveni sarcina (potrivit art. 129 Cod pr. civ.) să stăruie ca părţile să încerce soluţionarea litigiului pe cale amiabilă, în virtutea rolului său activ pe care, să fim corecţi, în această privinţă nu l-au prea exercitat.


Trebuie să mai atragem atenţia şi asupra faptului că avocaţii vor avea şi ei un rol foarte important în decizia ce părţile o vor lua cu privire la mediere. În măsura în care nu vor percepe medierea ca o activitate concurentă, de natură să le diminueze veniturile, vor ajuta părţile să aleagă soluţionarea litigiului prin mediere. Aşa ar fi şi deontologic: să arate părţilor calea cea mai potrivită pentru cei implicaţi în conflict. Problema este că şi până acum avoacţii, prin Legea 51/1995 aveau această obligaţie de a ajuta părţile să ajungă la o soluţionare pe cale amiabilă însă, prea puţini avocaţi şi-au îndeplinit această îndatorire. Dacă prin legea medierii s-a atras atenţia asupra acestei reglementări potrivit căreia avocaţii au atât dreptul cât şi îndatorirea de a sugera părţilor soluţionarea pe cale amiabilă, nu poate fi decât benefică o astfel de constatare, pentru toţi cei implicaţi, cu efecte pe termen lung asupra actului de justiţie şi a evoluţiei societăţii în ansamblul ei.


Am mai spus-o, o repet şi o s-o tot spun, cu riscul de a plictisi: dincolo de efectele benefice imediate pe care le vor simţi direct cei implicaţi, efectele profunde şi de durată ale medierii se vor resimţi în actul de justiţie şi asupra societăţii româneşti în ansamblul ei.


Se preconizează ca în viitorul apropiat să se prevadă medierea ca procedură prealabilă obligatorie.

În opinia mea, în contextul actual de la noi, cred că ar fi benefică o astfel de reglementare.


Însă, pe această temă, vă invit să lecturaţi acest articol Medierea – procedură obligatorie sau facultativă? (I) şi să pornim o dezbatere pe această temă. 


Pe această temă am dezbătut şi aici: Medierea a devenit obligatorie?

luni, februarie 1

Medierea e pe val!

De cand UNJR a pornit campania de promovare a medierii, se observă, în mediul online, un tot mai mare interes pentru mediere.

Am să exemplific printr-o imagine.

În panoul de control al Wordpress văd care sunt sintagmele folosite la căutare. Creşterea, în raport cu căutările dinainte de campanie, este semnificativa. Desigur că în raport de ceea ce ar trebui să fie, mai avem de aşteptat. Dar, tot mai bune semne anul are.

Iată imaginea cu termenii motorului de căutare.

Mai mult decât atât, deşi sunt numai câteva bloguri ce ne promovează (cel putin deocamdată), a crescut traficul atât către blogul de mediere cât şi către forum.


Pe forum a crescut vertiginos numărul membrilor.


Puteţi accesa forumul dând clik pe următoarea imagine:



Important este acum ca informaţiile despre mediere să fie consistente, pertinente si utile în orientarea oamenilor către mediere.


Dacă acum vom eşua, nu ştiu când se va mai ivi o altă ocazie.


De aceea, pentru promovarea medierii este nevoie de implicarea tuturor factorilor care se pot afla la un moment dat într-o poziţie care să le permită să promoveze medierea şi avantajele ce le poate oferi.


Printre acesti factori, magistratii joacă un rol important pe care, după cum am văzut, a fost înţeles.


Tot mai multe protocoale se încheie între instanţe şi asociaţii de mediatori.


Un exemplu în acest sens putem da protocolul ce tocmai a fost încheiat de Judecătoria Oradea şi Asociaţia mediatorilor din Bihor.


Detalii privind protocolul puteţi găsi aici: Ştiri/Evenimente mediere.



Un rol important îl pot avea toate celelalte profesii juridice liberale cum sunt avocaţii şi notarii.


Atât unii cât şi ceilalţi au obligaţia, cel puţin morală, de a le arăta oamenilor ce avantaje au prin alegerea soluţionării amiabile a conflictelor dintre ei.


Revenind la cele ce spuneam la început de articol, voi insera o imagine care arata intrările de pe blogurile care ne susţin, de la momentul lansării campaniei de susţinere a medierii.


Deşi sunt puţine la număr, au adus un număr important de vizitatori pe blog, vizitatori care n+au ieşit imediat ci au zăbovit ceva vreme pe blog.


Iată imaginea:



Mulţumim tuturor acestor susţinători care au înţeles menirea acestei instituţii vitale sistemului judiciar românesc şi societăţii noastre, în ansamblu.


Mai multe detalii despre aceste bloguri găsiţi aici:  SIT-uri/BLOGURI CARE SUSŢIN MEDIEREA.


Deveniţi şi dumneavoastră un susţinător al medierii.


Pentru a vedea cum, mergeţi aici:



Campanie online: EU SUSTIN MEDIEREA.

Tâmplarul, amicul şi mediatorul.

Despre mediere, în alt mod. Printr-o poveste.


De ce avem nevoie de mediere/mediator?
Ce ne ofera medierea?


M-am gândit să vă răspund altfel. Printr-o poveste clasică.

Intre doi amici, din lipsa de comunicare, apare un conflict.


Existenţa noastră în comunitate presupune colaborarea, într-o mai mică sau mai mare măsură, cu cei cu care interacţionăm. Colaborarea va fi cu atât mai eficientă cu căt vom reuşi să comunicăm mai bine cu ceilalţi.
În măsura în care vom reuşi să ne facem mai bine înţeleşi, în aceeaşi măsură, direct proporţional, vom reuşi să ne realizăm proiectele pe care ni le-am propus spre realizare.
Prin urmare, comunicarea are un rol important.

Iată povestea:





“La mine, tâmplar de meserie, şi nu un oarecare ci unul cu renume, vine un amic ce are nevoie de ajutor in proiectarea mobilei de birou. După lungi adiscuţii şi desene mai mult sau mai puţin cocmplicate, ajungem la o înţelegere.


Eu să-i construiesc mobila conform proiectului, el să-mi plătească manopera şi materialele.


La termenul stabilit, se face recepţia mărfii. Amicul meu constată, cu stupoare, că nu aşa şi-a imaginat el mobila lui de birou.


Până la acest moment, toate bune şi frumoase. Mai ieşeam la o bere, mai făceam un fotbal, mai ieşeam cu copiii in parc - ne distram împreună. După acest moment, orice relaţie cu amicul meu s-a încheiat.


Ne-am supărat şi unul şi celălalt. Eu, pentru că trebuia să fiu plătit, la randul meu avand alte plăţi de făcut, el pentru că-şi dorea mobila la termenul stabilit şi pentru că urma să aibă loc inaugurarea birolului şi nu putea pentru că nu avea mobilerul.


Conflictul s-a acutizat iar comunicarea dintre noi a devenit imposibilă. Nimeni dintre cunoscuţi nu a reusit sa ne mai aduca impreuna la discuţii.


Ce este de facut într-o astfel de situaţie?




1. In instanţă.


Calea cea mai obisnuita este sa merg in instanta sa-mi obţin banii pentru lucrare. Tot astfel poate face şi amicul meu. Este calea tradiţională să apelezi la judecata şi să hotărască instanţa în locul nostru.


a. Pot introduce eu actiunea.


Totuşi, daca apelez la proces, în cazul meu, voi avea următoarele neajunsuri:


- Bunul meu renume, căştigat cu trudă, va fi sifonat, daca nu chiar pierdut.


- Activitatea mea va fi afectată: timpul petrecut în instanţă va duce la întârzierea altor lucrări ce trebuiesc realizate si, de aici, lanţul slăbiciunilor.


- Rezultatul final în instanţă, îmi este necunoscut si ca atare, am o stare de stres suplimentară. Nu ştiu dacă nu cumva instanţa va considera că am şi eu o parte din vină şi astfel, nu-mi voi recupera toţi banii.


b. Amicul meu, poate să introducă el o acţiune şi să mă cheme, el pe mine, în instanţă.


Nici pentru el lucrurile nu sunt tocmai favorabile:


- Stresul de care am eu parte, il are şi el; nici el nu poate fi sigur de soluţia ce o dă instanţa.


- Inaugurarea biroului său nu mai poate avea loc la momentul pe care şi l-a propus.


- Timpul petrecut în instanţă îi va afecta şi lui activitatea.


De relaţia noastră de amiciţie, ce să mai vorbim. După un proces în instanţă, îmi este greu să cred că vom mai ieşi cu copiii în parc, prea curând.


2. Mai avem o soluţie. Medierea.


Dar, ce poate face un mediator, în condiţiile în care noi nu ne mai vorbim? Ba mai mult, atunci când ne mai spunem câte ceva, nu sunt cele mai frumoase vorbe. N-as vrea sa fiu in pielea mediatorului.


Poate mediatorul, într-o astfel de situaţie ce pare fără ieşire, să ne fie de folos?


Ma gandesc asa; daca ma duc eu sa-mi chem amicul la mediere, ma ia drept gata sa cedez. Probabil ca si el gandeste la fel. Iar suntem itr-o situatie fara iesire.


Totusi, ar fi o solutie. Ma duc eu la mediator, cer medierea si-l cheama mediatorul. Perfect. Nici eu, nici el nu vom putea spune ca celalalt e gata sa cedeze. Daca vine, insemna ca vrea s-o rezolvam. Nu pot decat sa ma bucur.


Acum, sa vad eu cum rezolva mediatorul problema asta a noastra. Cam grea sarcina, nu?


Dar, ce sa vezi?! Domnul mediator ne spune ca noi stabilim care ne este solutia. Poftim? Nu mediatorul da verdictul? Pai, credeam ca e un fel de judecator. Va gasi dreptatea pe undeva pe la mijloc, o va gasi repede, noi ne vom impaca si gata!


Cand colo, dumnealui ne ghideaza usor, usor si, ce sa vezi, am gasit solutia. Nu va spun cum. E confidential.


Ah, nu v-am spus? Frumusetea, la mediere, este ca nustie nici vantu’ nici pamantu’ ce facem noi acolo, ce ne intelegem, ce stabilim, decat daca noi vrem. Cand spun noi, trebuie sa intelegeti ca si eu si amicul meu trebuie sa fim de acord sa dezvaluim intelegerea noastra. Ei, mie, treaba asta cu confidentialitatea mi se pare cea mai tare. Ce-ati zice daca afla tot poporu’ ca nu am fost capabil nici cu amicu’ sa ma-nteleg? Asta da treaba buna.


Si, uite-asa, si eu si amicul meu ne-am rezolvat problema.


Sa nu credeti ca am reusit sa trecem chiar foarte usor peste situatie. Ei bine, ne-au mai ajutat si copiii.




Acum, batem iară mingea împreună.”



Cam asta e cu medierea. Cum vi se pare?


Veniţi să comentăm pe forum. Daţi un clik pe imaginea de mai jos.




Vă aşteptăm la dezbatere!






marți, ianuarie 26

Campanie online: EU SUSTIN MEDIEREA.

Bine ati venit!


Vă mulţumim că ne urmăriţi!



Mesajul următor este pentru toţi cei ce mai cred în


- renaşterea solidarităţii între persoane în societatea românească,


- pentru toti cei ce mai cred în dialog,


- pentru toti cei ce cred într-o Românie mai frumoasă,  cu oameni mai veseli şi  mai atenţi la nevoile altora!

- Pentru toti cei ce cred că medierea poate aduce o îmbunătăţire a atmosferei publice din societatea românească!



Vă invităm să fiţi solidari cu noi!


Asa cum aratam intr-un articol precedent, semne bune anul are.  In sprijinul afirmatiilor mele privind viitorul medierii in Romania (si al societatii romanesti in ansamblul ei) aduc si  actiunea ce tocmai a fost declansata si de UNJR - Judecatorii sustin medierea (mai puteti vedea aici si aici).



Avantajele medierii sunt multiple.


Ele vizeaza nu doar pe cel ce apeleaza efectiv la mediere ci vizeaza societate romaneasca in ansamblul ei.


Am enumerat cateva dintre aceste avantaje aici >>> . Unele imediate, altele se vor vedea pe termen lung.



In masura in care veti considera ca aceste informatii pot fi utile si altora, in masura in care credeti in schimbare:


Vă invităm să contribuiţi la promovarea medierii şi în România!


Aveti intreaga libertate de alegere a modului in care doriti sa sustineti medierea.

Noi ne permitem numai sa va dam cateva sugestii.


  • Una dintre posibilitati:




Alegeti un site/blog ce aduce in discutie teme privind medierea si care astfel promoveaza aceasta institutie atat de necesara societatii romanesti (justitiei si justitiabilor ei).
Desigur, sta in puterea dumneavoastra sa promovati mai mult de un site/blog.

Prin aceasta promovare nu urmarim sa aducem trafic pe aceste sit-uri/bloguri ci urmarim efectiv ca tot mai multe persoane sa cunoasca aceasta institutie ce are menirea de a pastra bunele relatii intre oameni, pe langa faptul ca solutioneaza conflictele intr-un mod avantajos pentru toti cei implicati, cu costuri minime.

Pentru început, suntem bucuroşi dacă ne puteţi trece la blogroll (legaturi) cu o mică descriere sau pur si simplu, cu un mesaj de genul: (Eu) Sustin medierea.
Ne puteţi trece la categoria forumuri/situri/bloguri preferate sau macar interesante. Alegerea va apartine.
Pentru cei ce doresc, pot prelua o imagine si pot face o legatura către forum de la imaginea ce v-o putem oferi noi.
In aceasta situatie, va vom mentiona atat pe Forum, in pagina special dedicata sustinatorilor, cat si pe blogul Mediere si mediatori, atât în această pagină cât şi la blogroll.




    • O altă posibilitate:




    Promovaţi Forum-Mediere şi mediatori!


    (http://mediere.forumvalue.com/forum.htm)



    Textul HTML ptr. imagine:


    <a href="http://mediere.forumvalue.com/forum.htm"><img title="banner forum 5" src="http://medierea.files.wordpress.com/2010/01/banner-forum-5.jpg" alt="" width="195" height="47" /></a>



    Dati posibilitate si altora sa cunoasca avantajele medierii pentru a lua decizii in cunostinta de cauza.


    Am ales sa promovam Forum - Mediere si mediatori intrucat acesta da posibilitatea celor interesati sa se inscrie si sa adreseze intrebari privitoare la mediere sau chiar privitoare la anumite spete in care sunt implicati sau despre care au cunostinta.


    Pe forum activeaza nu doar mediatori ci si juristi sau chiar juristi mediatori ce vor putea raspunde intrebarilor ce vor fi supuse atentiei.


    De asemenea, cei ce sunt mai putin curajosi si care nu adreseaza direct intrebarile, vor gasi pe forum multe informatii despre care avem increderea ca le vor fi utile.


    De asemenea, forumul se adreseaza inclusiv profesiilor juridice care pot avea tangenta cu procedura de mediere, fie ca reprezentanti ai clientilor lor, fie ca negociatori ai acestora.


    Avand in vedere faptul ca magistratii au un rol important in promovarea medierii (avand datoria sa indrume justitiabilul la mediere, au chiar indatorirea de a starui in acest sens, dupa cum aratam aici >>>) ii asteptam si pe acestia.


    Iată şi o imagine:



    Textul HTML ptr. imagine:


    <a href="http://mediere.forumvalue.com/forum.htm"><img title="sigla forum tot" src="http://medierea.files.wordpress.com/2010/01/sigla-forum-tot.jpg" alt="" width="223" height="101" /></a>


    Un alt banner de promovare, de dimensiune diferită, în functie de pozitia în blog ce o veti alege pentru a promova forumul.



    textul html ptr. imagine


    <a href="http://mediere.forumvalue.com/forum.htm"><img title="banner 3" src="http://medierea.files.wordpress.com/2010/01/banner-31.jpg" alt="" width="314" height="38" /></a>


    Vizualizaţi forumul aici:


    http://mediere.forumvalue.com/forum.htm


    Procedura de inserare a imaginii (banner-ului) intr-un wiget, pentru cei mai putin familiarizati cu aspectele tehnice:


    Selectati textul HTML, dati copy si apoi, in wigetul ales (care trebuie sa fie si ptr. text HTML), dati paste si salvati.

    .......
    Dacă dumneavoastra ne veti promova cu o imagine, ne puteti trimite un banner, o imagine cu care să vă promovam şi noi. Si, ca sa nu fim intelesi gresit si sa credeti ca suntem lipsiti de modestie, desi probabil ca nu veti avea mare nevoie de promovarea noastra, noi fiind abia la inceput de drum (blogul/sit-ul dvoastra situandu-se probabil in topuri cu notorietate, pe pozitii importante) acesta este modul nostru de a va multumi pentru sustinere. Daca aveti si alte sugestii, suntem deschisi dialogului.
    Imaginea (banner-ul) ce ne-o veti furniza, asa cum probabil va si asteptati, trebuie sa indeplineasca anumite conditii: sa fie in format jpeg, jpg, să nu fie imagini ofensatoare, să nu incite la violenta sau alte tipuri de comportament ce poate încălca normele de morală. Pentru mai multe detalii, ne puteti contacta pe fanutalisman@yahoo.com.
    Daca ne-ati trecut deja la blogroll, este suficient să ne lasati un mesaj şi link-ul către blogul dumneavoastră şi vom răspunde în cel mai scurt timp posibil.




    ALEGAND SA PROMOVATI MEDIEREA,


    ALEGETI SA PROMOVATI DIALOGUL,


    ALEGETI SA CONTRIBUITI


    LA


    REFORMAREA SOCIETATII ROMANESTI.


    Mulţumim tuturor pentru sustinere.

    joi, ianuarie 21

    A auzit Dumnezeu rugaciunea mediatorilor - UNJR: Judecatorii sustin medierea

    Intr-adevar. Se pare ca Dumnezeu a auzit rugaciunea mediatorilor.
    (De fapt, daca e sa fim corecţi, Mediator = Mijlocitor iar Mijlocitor potrivit invataturii crestine este chiar Iisus Hristos. )
    Prin acest demers, cred ca societatea romaneasca are in sfarsit sanse de vindecare. Daca nici prin astfel de metode nu vom reusi sa producem o schimbare in societatea romaneasca, nu stiu ce ne mai poate salva.





    Uniunea Nationala a Judecatorilor din Romania (UNJR) declanseaza campania de promovare si incurajare a medierii ca mijloc alternativ de solutionare a litigiilor dintre cetateni, campanie denumita “Judecatorii sustin medierea”.

    UNJR saluta modificarile aduse prin Legea nr. 370/2009 reglementarilor privind medierea. Astfel, noile dispozitii ale art. 6 din Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea statutului de mediator prevad acum ca fiind obligatorie informarea partilor de catre organele judiciare – politisti, procurori, judecatori – cu privire la posibilitatea si avantajele folosirii procedurii medierii, precum si indrumarea lor in a recurge la aceasta cale pentru solutionarea conflictelor. Aceasta dispozitie va intra in vigoare incepand cu 3 martie 2010, pana atunci aceasta procedura de informare a partilor fiind doar facultativa.

    Intrucat pana in prezent nu a existat o modalitate de informare pe scara larga a cetetenilor cu privire la institutia medierii si a mediatorului, UNJR declanseaza campania “Judecatorii sustin medierea”.

    Scopul acesteia este de a incuraja cetatenii sa apeleze cu incredere la mediatori mai inainte de a sesiza organele judiciare dar si dupa investirea acestora, in vederea solutionarii conflictelor intr-un mod avantajos pentru toate partile implicate in acestea si cu economisirea timpului, sumelor de bani si energiei presupuse de un proces clasic.


    Continuarea, pe Juridice.ro
    Felicitări, domnilor judecători!


    Succes!



    miercuri, ianuarie 6

    Avantajele medierii

    Legea 192/2006 a fost modificată prin Legea 370 din 26 nov. 2009. Aceasta a fost publicată în Monitorul Oficial al României, partea I, nr. 831 din 3 decembrie 2009.


    Odată cu aceste modificări, medierea va deveni o alternativă reală la justiţie.

    Cu alte cuvinte, odată ce vom cunoaşte avantajele oferite de lege celor ce aleg procedura medierii in locul procesului judiciar, vom prefera tot mai mulţi să alegem calea amiabilă de rezolvare a litigiilor în care ne+am putea afla la un moment dat.


    În cele ce urmează, vă vom expune câteva din avantajele medierii, avantaje pe care le-am mai evidenţiat şi în alte articole.


    Este de notorietate faptul că aglomerarea instanţelor de judecată din România afectează întreg sistemul judiciar, că procesele aparent simple sunt întârziate peste limite rezonabile iar deciziile instanţelor vin adesea prea târziu pentru justiţiabili.[1]




    Ţinând cont de faptul că mijloacele tradiţionale de soluţionare a conflictelor au devenit insuficiente şi greu de parcurs, de faptul că instanţele sunt sufocate de numărul mare de dosare a căror soluţionare finală se poate prelungi pe durata unor ani de zile iar pronunţarea unei sentinţe poate duce, de cele mai multe ori, la agravarea conflictelor dintre părţi[2] şi nicidecum la diminuarea acestora, se impune aplicarea unor soluţii concrete, alternative la justiţie, pentru reducerea costurilor economice şi sociale pe care le presupune un proces în derulare. Mai mult decât atât şi mai mult decât oricând este necesar a se răspunde şi nevoii ce reclamă „o altfel de dreptate”[3].


    Un paradox al timpului în care trăim, eră a dezvoltării fără precedent a celor mai moderne mijloace de comunicare, îl constituie tocmai lipsa comunicării – comunicarea fiind un element esenţial în păstrarea bunelor relaţii dintre oameni.


    Paradoxal este şi faptul că deşi Biserica se bucură de un grad ridicat de încredere în rândul populaţiei noastre, peste 90% dintre români declarându-se creştini, totuşi dialogul nu este prezent; comunicarea nu se realizează, aşa cum ar fi de aşteptat în rândul unei astfel de societăţi majoritar creştine. De solidaritate ce să mai vorbim?!


    Astăzi, conflictele[4] devin tot mai numeroase şi tot mai complexe iar clasica rezolvare a acestora nu oferă soluţiile compatibile cu gradul de dezvoltare al societăţii noastre. Rezolvarea alternativă a conflictelor în afara sistemului judiciar clasic a devenit indispensabilă tocmai datorită unui formalism inevitabil[5] ce caracterizează dreptul procesual civil sau penal, formalism ce impune respectarea unor reguli tot mai complexe, fapt ce naşte multe inconveniente pentru justiţiabil, precum costurile de timp şi/sau de bani iar ca efect in timp, poate deveni generator de stres[6].


    Soluţionarea clasică a diferendelor presupune soluţii de tip câştig-pierdere, învingător-învins.

    În acest context, medierea – modalitate alternativă de soluţionare a conflictelor, poate fi o metodă eficientă şi eficace de răspuns la dificultăţile evocate mai sus, soluţiile oferite de aceasta fiind, în cele mai multe cazuri, de tip câştig-câştig.




    1. Importanţa medierii.


    Medierea, instituţie modernă în statul de drept, poate contribui substanţial la degrevarea instanţelor de judecată de acele dosare ce pot fi rezolvare prin metode auxiliare justiţiei - metode amiabile. Mai mult decât atât, ea poate readuce dialogul în societate; poate aduce o schimbare în sistemul de valori actual. Or, pentru împlinirea acestui deziderat este necesar ca această procedură să fie cunoscută de tot mai mulţi actori sociali. Se impune o promovare asiduă ce ar aduce multe beneficii societăţii româneşti, beneficii pe care le vom evidenţia şi noi, în cele ce urmează şi care totodată, justifică demersul nostru actual.


    Una din modalităţile pe care le considerăm eficiente în implementarea unei instituţii atât de importante pentru societate este şi aceea a introducerii medierii ca disciplină de studiu în învăţământul universitar, în special pentru facultăţile care au specific juridic (pentru început).


    Astfel în opinia noastră, fiind o instituţie de importanţă majoră pentru un stat de drept, cu o populaţie al cărei nivel de dezvoltare culturală a crescut în ultimii douăzeci de ani, este necesar ca instituţia medierii să fie cunoscută, încă din timpul facultăţii, cel puţin de către studenţii care urmează studii juridice şi de administraţie. Orice student – viitor avocat, magistrat, notar, consilier juridic, funcţionar public – trebuie să-şi formeze anumite deprinderi, competenţe de comunicare sau negociere care îi pot fi de folos în oricare dintre profesiile mai sus menţionate. Astfel, fiecare va aduce un plus profesiei pe care o va exercita, fapt ce nu este de neglijat. Acest lucru va duce negreşit la creşterea profesionalismului în oricare dintre profesiile juridice enumerate.


    În plus, în condiţiile în care studenţii vor avea cunoştinţe despre mediere încă de pe băncile şcolii, putem avea garanţia că nu vor fi reticenţi în a apela la această procedură atunci când ei înşişi se află într-un diferend sau au fost mandataţi de către clienţii lor să rezolve conflicte pentru care au ajuns sau urmează să ajungă în instanţă.


    Avem în vedere următoarele posibile situaţii:

    a) Magistratul, în virtutea rolului său activ[7], când va considera utilă o astfel de procedură, va putea recomanda[8] părţilor să apeleze, cu încredere, la un mediator pentru rezolvarea unui anumit tip de conflict.


    b) Avocatul, în funcţie de speţele ce-i sunt supuse spre rezolvare, fiind familiarizat cu medierea şi cunoscând avantajele alegerii acestei căi alternative de soluţionare, va şti când este bine pentru clientul său să recurgă la această metodă alternativă şi oportună în acelaşi timp. Mai mult decât atât, avocatul îl poate reprezenta[9] pe clientul său pe parcursul procedurii întrucât legea în vigoare îi permite acest lucru. De multe ori este chiar recomandat, avocatul fiind cel ce cunoaşte cel mai bine situaţia juridică a clientului său.


    c) Consilierul juridic sau funcţionarul public vor şti când se impune ghidarea instituţiilor pe care le reprezintă către rezolvarea diferendelor în care se află pe căi alternative[10], atât în beneficiul entităţii respective cât şi în beneficiul celor cu care se află în conflict (instituţii partenere, contribuabili sau consumatori ce se consideră lezaţi în drepturile sau interesele proprii), fapt ce duce, indubitabil, la păstrarea bunelor relaţii.


    Treptat, se va ajunge la o practică generalizată, datorită numeroaselor avantaje pe care le poate aduce medierea pentru orice persoană care apelează la ea. Pe parcursul studierii procedurii de mediere şi ulterior prin recurgerea la o astfel de procedură, se vor crea anumite obişnuinţe, anumite deprinderi ce vor creşte calitatea serviciilor oferite clienţilor de către viitorii jurişti.


    Mai mult decât atât, cu excepţia magistraţilor, oricare altă profesie este compatibilă cu cea de mediator, potrivit legii în vigoare[11]. În viitor, oricare dintre cei angrenaţi, cel puţin odată, într-o astfel de procedură, având în vedere rata de succes şi beneficiile medierii[12], vor prefera dialogul, vor prefera comunicarea şi negocierea, altor forme de rezolvare a diferendelor. Astfel se pot pune bazele pentru dezvoltarea unei societăţi ce va avea ca regulă de funcţionare şi de rezolvare a diferendelor – DIALOGUL.


    O societate în care dialogul, comunicarea este o regulă de bază pentru membrii săi, pentru instituţiile sale, o astfel de societate se află pe scara cea mai de sus a dezvoltării sale.


    Cu alte cuvinte, putem spune că medierea poate readuce în societate dialogul care lipseşte societăţii româneşti de prea multă vreme. Ne lipseşte comunicarea nu doar la nivel instituţional, fapt ce se observă cu ochiul liber, ci şi la nivel interpersonal. Dialogul este fecund, el înalţă exigenţa gândirii. Dialogul este calea spre evoluţie a unei persoane, a unei instituţii, a unei societăţi. Cel aflat în dialog se îmbogăţeşte cu sensurile pe care i le descoperă ceilalţi şi astfel, vom putea spune că membrii unei astfel de societăţi sunt cel puţin mulţumiţi. Astfel se poate ajunge la creşterea gradului de solidaritate dintre membri, cel atât de necesar dezvoltării, evoluţiei unei societăţi.


    Aşadar, medierea nu este doar o instituţie modernă a dreptului ci este şi o instituţie care arată nivelul de dezvoltare al unei societăţi.



    2. Ce este medierea.


    Ca instituţie de drept, medierea este o metodă alternativă[13] de rezolvare a conflictelor, după o procedură generală prevăzută de lege, în condiţii de confidenţialitate totală, de autodeterminare a părţilor, de neutralitate şi imparţialitate a mediatorului profesionist (ales în mod voluntar de părţi) şi cu multe avantaje (pecuniare şi nu numai) pentru părţile care au disponibilitatea să ajungă la un acord, pe cale amiabilă.


    Aşa cum legea însăşi o spune[14] medierea se bazează pe încrederea pe care părţile o acordă mediatorului, ca persoană aptă să faciliteze negocierile dintre ele si să le sprijine pentru soluţionarea conflictului, prin obţinerea unei soluţii reciproc convenabile, eficiente si durabile.



    3. Avantajele medierii.




    Pe termen scurt, avantajele medierii sunt uşor de prevăzut şi de cuantificat.


    Un prim avantaj ce poate fi perceput ca atare de către orice persoana care decide să pună capăt unui conflict prin mediere este determinat de factorul timp. Dacă în instanţă este cunoscut momentul de început al procesului, cel de final este greu de prevăzut, fie din cauza procedurilor greoaie ce trebuiesc îndeplinite, fie din cauza numărului mare de dosare aflate pe rol[15]. La mediere, timpul de rezolvare a conflictului este cu mult redus iar procedura este simplă. Astfel, economia de timp poate duce şi la o economie de natură pecuniară.


    Stresul generat fie de şedinţele de judecată (de aglomeraţie, de aşteptare, de imposibilitatea de a fi ascultat pentru tot ce ai de spus) fie de imposibilitatea de a prevedea rezultatul (favorabil sau nu) este cu mult redus, dacă nu chiar înlăturat.


    Un alt avantaj imediat resimţit de către persoanele (fizice sau juridice) care aleg procedura medierii este cel al diminuării costurilor. Costurile în procedura medierii pot fi sensibil mai mici decât în instanţa de judecată. Mai mult decât atât, dacă părţile ajung să încheie un acord, rezolvând un conflict aflat pe rolul instanţelor, legiuitorul a prevăzut posibilitatea restituirii taxei judiciare de timbru, indiferent de momentul în care părţile au decis suspendarea procesului. Astfel, odată ce acordul de mediere a ajuns în instanţă, aceasta, la cererea părţii interesate, va dispune restituirea taxei de timbru (în cauzele civile).


    Este cunoscut faptul că majoritatea şedinţelor de judecată sunt publice[16] iar şansele ca anumite informaţii să apară în media şi să producă efecte negative asupra persoanelor implicate sunt foarte mari. Tocmai de aceea, confidenţialitatea este un alt avantaj pentru oricare dintre situaţiile în care părţile nu-şi doresc o publicitate negativă, nu doresc a fi cunoscute aspecte private ale vieţii lor personale sau anumite aspecte ce ţin de bunul mers al afacerilor pe care acestea le derulează.


    Faptul că părţile participă direct la găsirea soluţiilor asigură o rată mare de succes a medierii. Totodată, medierea păstrează relaţiile dintre părţi. Flexibilitatea procedurii de mediere este ea însăşi un avantaj care produce efecte benefice prin alegerea acestei metode. Nu este de neglijat rata mare de succes a medierii.


    Din perspectiva unui avocat, avantajele pot fi următoarele:

    ~ spiritul combativ poate fi dezlănţuit în timpul medierii, fără constrângeri ori sancţiuni cum se întâmplă în cazul instanţei de judecată.


    ~ Un verdict negativ în instanţă ar putea duce la pierderea unor clienţi sau a unor potenţiali clienţi. Un succes în mediere poate însemna nu doar păstrarea unui client (mulţumit) ci şi păstrarea unui client ce poate aduce alţi clienţi.


    ~ La mediere, onorariul de avocat poate fi ceva mai mare decât în instanţă. Mai mult decât atât, se poate negocia şi primi un onorariu de succes.


    ~ Procedura medierii poate oferi acelaşi grad de satisfacţie ca şi câştigarea unui proces în instanţă.

    În ceea ce priveşte statul, avantajele (bine cunoscute de către statele ce au implementat această procedură cu mult înaintea României) pot fi: degrevarea instanţelor de judecată, creşterea calităţii actului de justiţie şi implicit creşterea încrederii cetăţeanului în actul de justiţie, scăderea costurilor aferente organizării judiciare şi altele asemenea. Astfel, cu un număr mai mic de dosare pe rol, magistraţii vor putea afecta un timp mai mare atât studiului individual cât şi studiului dosarelor ce-i revin spre soluţionare iar soluţiile ce vor fi pronunţate au toate şansele să conţină tot mai puţine erori judiciare. Mai mult decât atât, tot mai puţini justiţiabili vor fi nemulţumiţi de serviciile oferite de stat în materie de justiţie.


    Pe termen lung, dincolo de toate avantajele imediate menţionate, putem vorbi de alte avantaje, cu mult mai importante, în plan social. Fiind o metodă de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă, medierea poate aduce o îmbunătăţire a climatului social actual din România. Putem vorbi astfel de o îmbunătăţire a comunicării la nivel instituţional şi dintre instituţiile statului şi cetăţeni. O bună comunicare dintre instituţiile statului presupune şi asigurarea bunelor servicii pentru cetăţean şi astfel se asigură un climat de încredere şi respect faţă de instituţiile satului.


    Prin această procedură, părţile vor căuta împreună soluţiile care să-i unească, vor alege acele soluţii care să le păstreze relaţiile şi nu ca să-i dezbine, cum se întâmplă în instanţă.


    Diferit de instanţă, în cadrul medierii nu se caută vinovaţi. În cadrul acestei proceduri se caută soluţii reciproc avantajoase, mutual acceptate de toate părţile aflate în conflict.

    Cu cât un număr tot mai mare de persoane va alege medierea pentru a pune capăt divergenţelor dintre ele, cu atât vom avea o comunicare mai bună între membrii societăţii, la orice nivel. Se va realiza astfel un climat general bazat pe respect şi încredere reciprocă şi între membrii societăţii. Un climat în care membrii comunităţilor mai mari sau mai mici, in realizarea propriilor obiective, vor tine cont si de interesele celorlalţi. Treptat, gradul de solidaritate al membrilor societăţii va fi tot mai crescut şi mai prezent decât este perceput astăzi.



    4. Domeniile în care poate fi aplicată cu succes medierea.


    Domeniile în care medierea poate avea succes sunt diverse. Se poate aplica în afara şi în relaţie cu justiţia, în domeniul disputelor dintre agenţi economici şi consumatori, dintre membrii familiei, a celor de la locul de muncă, intra şi interorganizaţionale, între cetăţeni şi administraţia publică, în comunitate, etc.


    Domeniile pe care le menţionează Legea 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator sunt următoarele (art. 2 alin. 1 şi 2):


    ~ Drept civil: partaje, revendicări, pretenţii


    ~ Dreptul familiei: divorţuri, partaje de bunuri comune, încredinţarea minorului


    ~ Drept comercial: pretenţii, revendicare, somaţii de plată


    ~ Drept penal: plângeri prealabile


    ~ Domeniul protecţiei consumatorilor: prejudicii, nerespectarea clauzelor contractuale ori a garanţiilor acordate, clauzele abuzive.

    Daca v-am fost de folos, votati-ne pe:






    [1] Rapotul Consiliului Superior al Magistraturii privind starea justiţiei în România pe anul 2008. A se vedea pe saitul CSM la adresa - www.csm1909.ro/csm/index.php?cmd=24.

    [2] Fl. A. Baias, V. Belegante, Medierea – un alt fel de a face justiţie, Rev. de Drept Comercial nr 7-8/2002, p. 67.

    [3] Ibidem, p. 67.

    [4] Conflict – opozitie deschisă, luptă între indivizi, grupuri, clase sociale, partide, comuităţi, state ... . ca termen, conflict vine din latinescul „conflictus” care înseamnă „a ţine cu forţa”, în Dicţionar de sociologie, Editura Babel, Bucureşti, 1993, p. 129.

    [5] M. Tăbârcă, Dr. Procesual Civil, Vol. I, Editura Univesul Juridic, Bucureşti, 2005, p. 10.

    [6] Stres – răspuns nespecific al organismului la orice solicitare (engl. stress – presiune, apăsare, încărcare, solicitare), în Dicţionar de sociologie, Editura Babel, Bucureşti, 1993, p. 618.

    [7] M. Tăbârcă, op. cit., p. 68-74.

    [8] ART. 61, alin. (1) În cazul în care conflictul a fost dedus judecatii, solutionarea acestuia prin mediere poate avea loc din initiativa partilor ori la recomandarea instantei,(...). (Legea 192/2006 privind medierea şi profesia de mediator).

    [9] ART. 52 alin. (1) Partile aflate în conflict au dreptul sa fie asistate de avocat sau de alte persoane, în conditiile stabilite de comun acord. .(Legea 192/2006).

    [10] ART. 2. alin. (1) Daca legea nu prevede altfel, partile, persoane fizice sau persoane juridice, pot recurge la mediere în mod voluntar, inclusiv dupa declansarea unui proces în fata instantelor competente, convenind sa solutioneze pe aceasta cale orice conflicte în materie civila, comerciala, de familie, în materie penala, precum si în alte materii, în conditiile prevazute de prezenta lege.

    [11] ART. 13 Exercitarea profesiei de mediator este compatibila cu orice alta activitate sau profesie, cu exceptia incompatibilitatilor prevazute prin legi speciale. (Legea 192/2006 privind medierea şi formarea profesiei de mediator.)

    [12] Z. Şuştag, C. Ignat, Modalităţi alternative de soluţionare a conflictelor [ADR], Editura Universitară, Bucureşti, 2008, Cap. Statistici despre mediere, p. 116-120.

    [13] „Alternative Dispute Resolution” sau mai nou, „Apropriate Dispute Resolution” , în Z. Şuştag, C. Ignat, op. cit., p. 101 – 120.

    [14] Art. 1, alin. 2 din Legea 192/2006.

    [15] Raportul Consiliului Superior al Magistraturii privind starea justiţiei din România pe anul 2008. Relevante sunt şi celealte documente făcute publice de către CSM pe saitul său privind starea justiţiei precum Raportul pe 2007 şi pe anii anteriori acestuia, pe http://www.csm1909.ro/csm/index.php?cmd=24.

    [16] Potrivit art. 126 din Constituţie, şedinţele de judecată sunt publice, afară de cazurile prevăzute de lege. Similar, art. 121 alin 1 din Codul de procedură civilă şi art. 11 alin. 1 teza I din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.

    vineri, decembrie 4

    Legea medierii modificată a fost publicată!

    Legea 192/2006 a fost modificată prin Legea 370 din 26 nov. 2009


    Aceasta a fost publicată în Monitorul Oficial al României,


    partea I, nr. 831 din 3 decembrie 2009.


    Iată, câteva aspecte privind modificările aduse legii, le puteti citi pe Juridice.ro

    De asemenea, pe blog am evidenţiat recentele modificări privind rolul esenţial al magistratilor în promovarea medierii. Puteţi citi articolul -

    Magistraţii, medierea şi principiul rolului activ în procesul civil.


    Pe Forum am deschis dezbaterea privind noile modificări. Sunteţi aşteptaţi să vă exprimaţi opinia. Împărtăşiţi şi altora experienţele din practică.


    miercuri, noiembrie 11

    Nou. Forum - "Mediere si mediatori".

    Forumul


    "Mediere si mediatori!"



    A fost lansat din necesitatea si dorinta de a crea o comunitate care sa fie utila tuturor celor ce sunt interesati de mediere.


    Temele abordate aici pot fi utile, in egala masura, mediatorilor, juristilor si chiar persoanelor care se pot afla la un moment dat intr-un conflict si doresc sa apeleze la procedura medierii pentru rezolvarea acestuia.
    Puteti formula un subiect de discutie, puteti adresa intrebari, puteti face comentarii.


    Toti cei dispusi sa ofere si altora din preaplinul inimii şi pregatirii lor, sunt asteptati sa o faca.


    Asteptam sugestii.


    Va multumim!


    Dintre obiectivele forumului:


    - declanşarea unui dialog constructiv;
    - promovarea medierii ca alternativa la procedurile judiciare;
    - cunoasterea avantajelor medierii;
    - imbunatatirea activitatii de mediere;
    - facilitarea schimbului de informatii si experiente privitoare la mediere (pentru orice participant la mediere: mediator, reprezentant sau parte a conflictului);
    - imbunatatirea comunicarii dintre mediator si cei ce apeleaza la mediere.




    miercuri, noiembrie 4

    Medierea salvează instantele din Romania

    Legea Medierii a devenit, în sfârşit, funcţională, prin votul dat astăzi, în plen, de Camera Deputaţilor. Prin adoptarea modificărilor la Legea 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, se trece la un nivel superior al acestei profesii, iar medierea poate fi considerată o soluţie la îndemâna cetăţeanului pentru rezolvarea litigiilor, pe lângă clasica modalitate de apelare la Instanţă.

    Este important de subliniat faptul că, înainte de termen, am adoptat în Legea medierii modificările impuse de Directiva Europeană 52/2008, care solicita ca măsurile recomandate să fie adoptate până în noiembrie 2010.

    Mă bucură faptul că profesia liberală de mediator va funcţiona în cele din urmă, iar misiunea instanţelor va fi considerabil uşurată. Cred cu tărie că Legea medierii ajută la sănătatea sistemului judiciar, vizibil îngreunat de numărul dosarelor rămase nesoluţionate în instanţe, care a crescut alarmant în ultimii trei ani. Vorbim despre o creştere de aproape 130.000 de dosare în această perioadă.

    Continuarea pe Juridice.ro.

    marți, noiembrie 3

    Magistraţii, medierea şi principiul rolului activ în procesul civil

    magistrati

    Articolul de fata are menirea de a sublinia rolul activ al judecătorului pe parcursul desfăşurării unui proces civil şi de a stabili câteva repere privind conţinutul acestui principiu, din perspectiva instituţiei medierii, aşa cum este ea prevăzută de Legea 192/2006 (privind medierea şi organizarea profesiei de mediator).


    Într-un articol anterior am arătat care sunt avantajele pe care le poate aduce medierea pentru stat în general si pentru justitie în special, motiv pentru care nu le vom relua în articolul de faţă ci doar subliniem faptul că medierea poate fi instituţia care să ajute la degrevarea instanţelor de numărul mare de dosare aflate pe rol.


    arhiva magistrati


    Pentru acest motiv, am dorit să arătăm care este rolul activ al judecătorului în procesul civil şi care este corelaţia cu procedura medierii.


    Un aspect foarte putin abordat în literatura de specialitate este cel privitor la conţinutul principiului rolului activ al judecătorului prin prisma art. 129 alin 2 din Codul de procedură civilă, potrivit cu care "Judecătorul ... va stărui, în toate fazele procesuale, pentru soluţionarea amiabilă a cauzei.".


    Sub acest aspect s-au făcut puţine referiri în literatura juridică, motiv pentru care ne propunem să-l abordăm mai pe larg şi din perspectiva medierii.


    Astfel, potrivit art. 129 alin. 2 Cod pr. civ. , în exercitatrea rolului său activ, judecătorul are îndatorirea de a stărui pentru soluţionarea amiabilă a cauzei. Această prevedere are forma actuală încă din 2005 (potrivit modificării aduse de Legea 219/2005 şi anterior de OUG 138/2000), adică dinainte de apariţia legii medierii (L. 192/2006).


    Cu alte cuvinte, încă dinaninte de a avea o reglementare specială care să permită părţilor recurgerea la o anumită procedură pentru rezolvarea unui conflict pe cale amiabilă, în exercitarea rolului activ, judecătorii aveau dreptul şi totodată obligaţia nu doar de a informa părţile că pot stinge litigiul dintre ele oricând pe parcursul procesului (în toate fazele procesuale, după cum se exprimă legiuitorul ) ci şi de a stărui ca părţile să recurgă la soluţionarea conflictului pe cale amiabilă.


    Altfel spus, în conţinutul principiului rolului activ al judecătorului intră şi obligaţia (desigur şi dreptul)  acestuia  de a depune toate diligenţele ca părţile să aleagă o altă cale de soluţionare a conflictul dintre ele, şi anume calea amiabilă.


    Dacă această obligaţie (de diligenţă) a judecătorului există încă dinainte de intraraea în vigoare a Legii 192/2006 privind medierea, prin prevederea expresă a articolului 6 din lege, această îndatorire a judecătorului este întărită prin noua reglementare şi, totodată, i se stabileşte un conţinut mai clar.


    Potrivit art. 6, "Organele judiciare si arbitrale, precum si alte autoritati cu atributii jurisdictionale vor informa partile asupra posibilitatii si avantajelor folosirii procedurii medierii si le pot îndruma sa recurga la aceasta pentru solutionarea conflictelor dintre ele."


    Potrivit propriei opinii, art. 6 (mai sus evocat) trebuie interpretat prin prisma normei prevăzută la art. 4 alin. 1 din Legea 192/2006 care stabileşte că medierea este o activitate de interes public. Prin prisma acestei prevederi, „Organele judiciare ... vor informa partile asupra posibilitatii si avantajelor folosirii procedurii medierii...” legiuitorul instituie pentru organele judiciare o obligaţie imperativa si concisa, aceea de a informa părţile cu privire la procedura medierii.


    Continuarea o puteti citi aici >>>






    a2a_linkname_escape=1;a2a_linkurl="";

    Magistraţii, medierea şi principiul rolului activ în procesul civil


    magistrati


    Articolul de fata are menirea de a sublinia rolul activ al judecătorului pe parcursul desfăşurării unui proces civil şi de a stabili câteva repere privind conţinutul acestui principiu, din perspectiva instituţiei medierii, aşa cum este ea prevăzută de Legea 192/2006 (privind medierea şi organizarea profesiei de mediator).


    Într-un articol anterior am arătat care sunt avantajele pe care le poate aduce medierea pentru stat în general si pentru justitie în special, motiv pentru care nu le vom relua în articolul de faţă ci doar subliniem faptul că medierea poate fi instituţia care să ajute la degrevarea instanţelor de numărul mare de dosare aflate pe rol.


    arhiva magistrati


    Pentru acest motiv, am dorit să arătăm care este rolul activ al judecătorului în procesul civil şi care este corelaţia cu procedura medierii.


    Un aspect foarte putin abordat în literatura de specialitate este cel privitor la conţinutul principiului rolului activ al judecătorului prin prisma art. 129 alin 2 din Codul de procedură civilă, potrivit cu care "Judecătorul ... va stărui, în toate fazele procesuale, pentru soluţionarea amiabilă a cauzei.".


    Sub acest aspect s-au făcut puţine referiri în literatura juridică, motiv pentru care ne propunem să-l abordăm mai pe larg şi din perspectiva medierii.


    Astfel, potrivit art. 129 alin. 2 Cod pr. civ. , în exercitatrea rolului său activ, judecătorul are îndatorirea de a stărui pentru soluţionarea amiabilă a cauzei. Această prevedere are forma actuală încă din 2005 (potrivit modificării aduse de Legea 219/2005 şi anterior de OUG 138/2000), adică dinainte de apariţia legii medierii (L. 192/2006).


    Cu alte cuvinte, încă dinaninte de a avea o reglementare specială care să permită părţilor recurgerea la o anumită procedură pentru rezolvarea unui conflict pe cale amiabilă, în exercitarea rolului activ, judecătorii aveau dreptul şi totodată obligaţia nu doar de a informa părţile că pot stinge litigiul dintre ele oricând pe parcursul procesului (în toate fazele procesuale, după cum se exprimă legiuitorul ) ci şi de a stărui ca părţile să recurgă la soluţionarea conflictului pe cale amiabilă.


    Altfel spus, în conţinutul principiului rolului activ al judecătorului intră şi obligaţia (desigur şi dreptul)  acestuia  de a depune toate diligenţele ca părţile să aleagă o altă cale de soluţionare a conflictul dintre ele, şi anume calea amiabilă.


    Dacă această obligaţie (de diligenţă) a judecătorului există încă dinainte de intraraea în vigoare a Legii 192/2006 privind medierea, prin prevederea expresă a articolului 6 din lege, această îndatorire a judecătorului este întărită prin noua reglementare şi, totodată, i se stabileşte un conţinut mai clar.


    Potrivit art. 6, "Organele judiciare si arbitrale, precum si alte autoritati cu atributii jurisdictionale vor informa partile asupra posibilitatii si avantajelor folosirii procedurii medierii si le pot îndruma sa recurga la aceasta pentru solutionarea conflictelor dintre ele."


    Potrivit propriei opinii, art. 6 (mai sus evocat) trebuie interpretat prin prisma normei prevăzută la art. 4 alin. 1 din Legea 192/2006 care stabileşte că medierea este o activitate de interes public. Prin prisma acestei prevederi, „Organele judiciare ... vor informa partile asupra posibilitatii si avantajelor folosirii procedurii medierii...” legiuitorul instituie pentru organele judiciare o obligaţie imperativa si concisa, aceea de a informa părţile cu privire la procedura medierii.


    După modul în care este formulată de legiuitor şi ţinând totodată cont de faptul că medierea este o activitate de interes public, credem că această normă este una imperativă, de la care nu se poate deroga. Prin această formulare, legiuitorul impune magistratului obligaţia informării părţilor cu privire la mediere şi, completând cu norma generală (şi ea imperativă) a Codului de procedură civilă (art. 129 alin. 2), impune magistratului obligaţia de a stărui pentru soluţionarea diferendului pe cale amiabilă.


    Altfel spus, judecatorul (presedintele instantei), in toate fazele procesuale (art. 129 alin 2 Cod pr. Civ), trebuie ca dintru inceput sa informeze partile ca au posibilitatea alegerii unei alte cai de solutionare a conflictului, ca aceasta cale este una amiabila si care le ofera anumite avantaje, situatie in care procesul se va suspenda iar partile, intr-un anumit interval de timp, se pot intoarce in instanta fie pentru a pune capat litigiului fie pentru a continua procesul.


    In exercitarea rolului sau activ, judecatorul trebuie sa arate partilor si care sunt avantajele recurgerii la o astfel de procedura. Printre avantajele pe care judecatorul trebuie sa le aduca la cunostinta partilor avem in vedere restituirea taxei de timbru (art. 63 alin 2 din Legea 192/2006), reducerea timpului petrecut in instanta, posibilitatea pastrarii bunelor relatii cu partea aflat in conflict.


    Mai mult decat atat, manifestarea rolului activ al judecatorului trebie sa ia forma staruintei, presedintele insatntei fiind obligat de legiuitor sa insiste, in mod repetat (DEX, staruinta = a ruga insistent si in mod repetat pe cineva pentru a fi de acord cu ceva; a insista) ca partile sa puna capat conflictului pe cale amiabila.


    Aceste text a fost recent modificat (se asteapta publicarea modificarilor in M.Of.), in sensul urmator: „Organele judiciare şi arbitrale, precum şi alte autorităţi cu atribuţii jurisdicţionale informează părţile asupra posibilităţii şi a avantajelor folosirii procedurii medierii şi le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluţionarea conflictelor dintre ele.".


    Observam ca se inlocuieste sintagma „pot indruma” (partile) cu urmatoarea: (organele judiciare si alte organe) „indruma”( partile). Astfel ca ne indreptateste sa afirmam faptul ca legiuitorul impune magistratului (si celorlalte organe mentionate de Lege) obligatia de a indruma partile spre solutionarea diferendului lor pe cale amiabila. Prin modificarile aduse legii, magistratul nu mai are posibilitatea de a alege daca sa indrume sau nu partile in alegerea procedurii medierii. Potrivit textului mentionat, asa cum a fost el modificat, organele judiciare, dupa informarea prealabila asupra  „posibilităţii şi a avantajelor folosirii procedurii medierii” vor indruma partile sa aleaga aceasta procedura.


    Prin urmare, presedintele instantei, in exercitarea rolului sau activ (in stransa corelatie cu alte principii fundamentale ale dreptului procesual civil precum cel al contradictorialitatii sau al dreptului la aparare) va pune in discutia partilor acest fapt.


    Prin transpunere in plan procesual, aceasta indatorire a organelor judiciare trebuie exercitata, asa cum am mai afirmat, inainte de etapa dezbaterilor (prima zi de infatisare).


    Motivele sunt urmatoarele:


    1.Dat fiind faptul ca legiuitorul a prevazut ca este indatorirea organelor judiciare de a informa partile cu privire la avantajele medierii, prin prisma reglementarilor art. 20 teza a II-a din OUG 51/2008 (ajutorul public judiciar in materie civilă), pentru ca avantajele sa fie resimtite efectiv de catre parti, aceasta informare credem ca trebuie facuta inainte de prima zi de infatisare.


    Art. 20 din OUG 51/2008 prevede: „În cazul în care persoana care îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 8 alin. (1) sau (2) face dovada că, anterior începerii procesului, a parcurs procedura de mediere a litigiului, beneficiază şi de restituirea sumei plătite mediatorului cu titlu de onorariu. De acelaşi drept beneficiază şi persoana care îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 8 alin. (1) sau (2), dacă solicită medierea după începerea procesului, dar înainte de prima zi de înfăţişare. Suma la a cărei restituire partea are dreptul se stabileşte de instanţă, prin încheiere pronunţată potrivit art. 15.”.


    Astfel, prin raportare la articolul mai sus mentionat (avem in vedere in mod special teza a II-a), in ipoteza in care una din parti nu este asistata de avocat si face o cerere de acordare a ajutorului public judiciar, judecatorul, potrivit rolului sau activ, trebuie sa arate partilor ca pot beneficia si de restituirea sumei plătite mediatorului cu titlu de onorariu, daca vor solicita medierea inainte de prima zi de infatisare.


    Prin urmare, pentru ca ajutorul judiciar sa fie unul efectiv, in ipoteza descrisa mai sus, instanta trebuie sa arate partilor si sa puna in discutie, inca din prima zi de judecata (inainte de etapa dezbaterilor – in situatiile in care este posibil ca prima zi de infatisare sa coincida cu prima zi de judecata), posibilitatea recurgerii la mediere si totodata sa arate partilor care sunt drepturile de care pot beneficia in urma parcurgerii medierii.


    Desi nu face obiectul analizei noastre, dar pentru ca  este un element de interes general, fiind si un element de noutate, trebuie subliniat faptul ca legiuitorul a avut in vedere atat situatia in care partile ajung la un acord dupa ce au parcurs etapa medierii, cat si ipoteza in care partile nu au incheiat acordul de mediere. In ambele situatii partile, dupa ce au parcurs procedura medierii revin in instanta fie pentru hotararea de expedient fie pentru reluarea procesului din stadiul in care a ramas, la momentul suspendarii. Ca atare, restituirea sumei plătite mediatorului cu titlu de onorariu nu este conditionata de incheierea acordului ci numai de indeplinirea conditiilor cerute de art, 8 din OUG 51/2008.


    2. Un alt argument ce vine sa intareasca opinia potrivit cu care organul judiciar trebuie sa informeze si sa arate partilor posibilitatea si avantejele recurgerii la mediere inainte de prima zi de infatisare, este dat de faptul ca acesta este momentul cel mai potrivit pentru reducerea costurilor atat in ceea ce-i priveste pe justitiabili cat si in ceea ce priveste costurile cu asigurarea serviciului public judiciar.


    Mai mult decat atat, se va putea realiza efectiv dezideratul de a reduce numarul dosarelor aflate pe rolul instantelor. Daca tot vor fi indrumate partile catre mediere, de ce sa nu se intample acest lucru inca de la inceput, inainte de a se cheltui si de o parte si de alta sume de bani pe care, uneori, tot statul trebuie sa le suporte, in ipoteza acordarii ajutorului public judiciar?


    Totusi, nu trebuie pierdut din vedere faptul ca instanta poate oricand pune in vedere partilor ca pot apela la mediere.


    Cu toate acestea, nu este afectat in niciun chip dreptul partilor de a cere instantei, oricand pe parcursul procesului, suspendarea acestuia pentru a li se permite sa parcurga procedura medierii. Desi legiuitorul nu prevede care este momentul procesual in care organul judiciar trebuie sa informeze partile, potrivit art. 129 alin 2 Cod de pr. Civ, judecatorul va starui in toate fazele procesului pentru solutionarea conflictului pe cale amiabila. Asa cum se arata in cuprinsul art. 61 alin. 1 din Legea 192/2006, conflictul dedus judecatii poate fi solutionat prin mediere fie la initiativa partilor fie la recomandarea instantei.


    3. Intr- o ordine logica, firesc ar fi ca mai intai sa fie parcursa procedura medierii si mai apoi, daca partile nu ajung la o solutie amiabila, reciproc avantajoasa, partile sa revina in instanta pentru solutionarea diferendului pe cale judiciara. Mai mult decat atat, Legea medierii prevede ca partile pot ajunge si la un acord partial, ceea ce justifica inca o data faptul ca este firesc sa se incerce initial rezolvarea conflictului. Care ar mai fi utilitatea unei astfel de proceduri?


    Daca s-ar proceda altfel, ar trebui sa admitem si faptul ca exista posibilitatea ca la un moment dat – dupa parcurgerea mai multor etape procesuale, cand presedintele instantei se hotaraste sa recomande partilor sa aleaga o cale amiabila de solutionare a litigiului – partile, apeland la mediator, sa ajunga la un acord. Intr-o astfel de ipoteza putem spune ca eforturile depuse de toti participantii procesului au fost inutile, cu atat mai mult cu cat rata de solutionare a conflictului prin mediere este una foarte mare.


    Conchidem prin a spune că magistratul are atât dreptul cât şi îndatorirea de a informa părţile despre existenţa procedurii medierii şi a avantajelor recurgerii la mediere şi totodată are dreptul şi îndatotirea de a stărui pentru soluţionarea conflictului pe cale amiabilă. Şi toate acestea, magistratul le îndeplineşte în exercitarea rolului său activ, lărgind astfel conţinutul acestui principiu fundamental al procedurii judiciare – principiul rolului activ al judecătorului.


    Acest rol activ trebuie să se manifeste, aşa cum prevede atât art. 129 alin 2 din Codul de procedură civilă cât şi art. 2 alin 1 din Legea 192/2006, în toate fazele procesuale.


    Având în vedere faptul că legiuitorul a prevăzut la  art. 2 alin (1) din Legea 192/2006 că  ,,... persoanele fizice sau persoanele juridice, pot recurge la mediere în mod voluntar, inclusiv dupa declansarea unui proces în fata instantelor competente, convenind sa solutioneze pe aceasta cale orice conflicte..." , înţelegem că legiuitorul a avut în vedere faptul că părţile ce se află în conflict pot recurge la mediere şi inainte de declanşarea litigiului pe cale judecătorească.  În această situaţie nu putem vorbi de existenţa rolului activ al judecătorului, întrucât există posibilitatea ca prin procedura  medierii să se pună capăt conflictului înainte ca părţile să ajungă în instanţă.


    Desigur că există şi posibilitatea (în cazuri rare, potrivit statisticilor) ca părţile să nu ajungă la un acord sau acordul lor să fie unul parţial, situaţie în care, pentru soluţionrea conflictului, acestea trebuie să apeleze la instanţă.


    Suntem de părere că, deşi părţile au trecut mai întâi prin procedura medierii, judecătorul trebuie să-şi exrcite şi în aceste situaţii rolul său activ şi să recomande părţilor solutionarea conflictului pe cale amiabilă, întrucât legiuitorul nu a prevăzut o derogare de la acest principiu, în astfel de situaţii.


    Cu alte cuvinte, părţile unui diferend au posibilitatea de a alege iniţial procedura medierii şi mai apoi procedura judiciară (dacă mai este cazul) sau pot apela mai întâi la instanţa de judecată pentru a pune capăt diferendului. În oricare din situaţii ne-am afla, judecătorul trebuie să-şi manifeste rolul său activ, obligaţia sa fiind una ce apără un interes public.


    Prin prisma celor evidenţiate, conchidem că rolul judecătorului în alegerea procedurii medierii este unul esenţial. În măsura în care se va înţelege acest lucru de către fiecare magistrat în parte, putem spera că lucrurile vor evolua în sensul implementării cu adevărat a instituţiei medierii şi implicit vom asista şi la o reformă a sistemului judiciar din România.


    Trebuie observat ca magistratul este cel dintai precursor al medierii.  Magistratul este cel ce pregateste, prin activitatea sa, ternul fertil pentru mediere in societatea romaneasca.


    Iata o noua responsabilitate pe umerii magistratului. Desi este forte greu sa fii cel care desteleneste un teren nelucrat, am incredere ca magistratii se vor ridica la nivelul asteptarilor pe care le are societatea in ansamblul ei, si chiar mai mult.


    Imi exprim aceasta convingere cu atat mai mult cu cat, prin promovarea institutiei medierii, se va imbunatati semnificativ actul de justitie si totodata gradul de satisfactie al cetateanului in raport cu serviciul public al justitiei.



     


    miercuri, octombrie 28

    Altora le pasă, nouă nu!

    O recentă dezbatere s-a desfasurat la University of Maryland pe tema “Trust and Civic Engagement” ca elemente ale culturii politice post-comuniste.
    S-au discutat teme de stringenta actualitate precum relatia dintre incredere si cadrele institutionale ale democratiei, mostenirile comuniste si suspiciunea ca factor al climatului public, neincrederea in politica, dimensiunile definitorii ale spiritului civic, educatie si democratie.

    Astfel de dezabteri ar trebui să aibă loc si la noi şi nu doar în universităţi. Pate că de aici ar trebui să începem, măcar acum. Astfel de chestiuni precum cele ce privesc spiritul civic, solidaritatea membrilor societăţii, neîncrederea cetăţenilor în instituţiile statului ar trebui să ne preocupe pe fiecare dintre noi. La astfel de probleme trebuie reflecteze toţi cei ce conştientizează aceste carenţe ce caracterizează societatea noastră şi care pot contribui, într-o măsură mai mare sau mai mică la îmbunătăţirea climatului social din România.

    Se pare că altora le pasă, sunt preocupaţi de astfel de chestiuni, caută soluţii pentru însănătoşirea unei societăţi care nu mai cunoaşte dialogul şi efectele benefice ale folosirii lui, nu mai ştie ce înseamnă să ai încredere în instituţiile statului.

    În societatea românescă, membrii săi nu mai au încredere nici unul în celălalt, de instituţiile statului, ce să mai vorbim. Când o persoană primeşte un ajutor, se întreabă dacă nu cumva cel ce-i acordă ajutorul are un interes ascuns.

    Un punct de plecare în rezolvarea acestor probleme ce caracterizează nu doar societatea românească îl poate constitui punerea în aplicare a unei legi care aşteaptă de prin 2006 să fie aplicată de fapt şi de drept.

    Desigur, mă refer la instituţia medierii a cărei reglementare este stabilită de Legea 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator. Deşi este de atâta vreme în vigoare, această procedură nu este promovată, cu toate că poate contribui substanţial la însănătoşirea sociatăţii noastre. Medierea ar putea fi medicamentul miraculos de vindecare a nepăsării, a neîncrederii şi de redare a suflului societăţii româneşti. Medierea ar putea fi medicamentul care să ne redea solidaritatea care, deşi este specifică fiinţelor umane (persoanelor), noi nu o manifestăm.

    Dacă vom reînvăţa că prin dialog ne putem rezolva conflictele, treptat va renaşte şi spiritul civic. Va fi precum mersul copilului la un an. Mai întâi plecăm la drum sprijiniţi şi ghidaţi, pentru ca mai apoi să ne alegem singuri drumul.

    Să ne sprijine, s-au oferit alţii. Dar noi încă nu avem curajul nici sprijiniţi să pornim la drum.

    Legea am adoptat-o pe genunchi, cu ochii spre UE, aşa cum am procedat cu multe alte legi importante care ar fi adus progres şi în România. Ne-am obişnuit să facem legi pentru că aşa ni se cere; pentru că ne-am asumat obligaţii în acest sens şi nu pentru că aşa ar fi util ţării şi societăţii în care trăim!

    aşa cum am afirmat mai sus, medierea ar putea fi acel medicament miraculos care aduce vindecare, dar nu este suficient să descoperim existenţa medicamentului (l-au descoperit alţii şi l-au şi pus în aplicare), trebuie să-l şi administrăm.

    Ca orice medicament, s-ar putea să nu aibă un gust prea plăcut (este necesar efortul concertat al multor factori de decizie) dar odată începută administrarea, semnele însănătoşirii vor începe a fi perceptibile.

    Puţini factori politici au făcut eforturi  în promovarea medierii.

    Media a preluat, timid, şi pentru scurt timp, această sarcină. Astfel de teme nu fac rating!

    Mediatorii înşişi aşteaptă ajutor de la cineva; nu ştiu de la cine.

    Cu toţii aşteptăm să înceapă altcineva, în locul nostru.

    Ce este de făcut totuşi? Ce aşteptăm?

    Ce ne trebuie pentru a ne schimba mentalităţile şi a ieşi din inerţie?

    Probabil că doar VOINŢĂ sau mai degrabă - BUNĂVOINŢĂ.


    Share/Save/Bookmarka2a_linkname_escape=1;a2a_linkurl="";