Pagini

Se afișează postările cu eticheta Medierea in procesul civil.. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Medierea in procesul civil.. Afișați toate postările

miercuri, februarie 8

Curs perfecţionare mediatori “Aspecte juridice în mediere. Medierea în cauze civile; medierea în cauze penale”


S.C. ALMARO Training S.R.L. organizează cursul de perfecţionare “Aspecte juridice în mediere – Medierea în cauze civile; medierea în cauze penale” (14 puncte profesionale), care va avea loc în perioada 16 – 17 martie 2012, la Bucureşti. Agenda cursului este ataşată.


Participanţi (grup ţintă): cursul se adresează în special mediatorilor care doresc să se perfecţioneze şi care provin din alte domenii de activitate decât cel juridic  şi este susţinut de formatorii-mediatori Adrian Bădilă, Ana Bălan şi Fănuţa Lişman.


Prin organizarea acestui curs avizat de Consiliul de Mediere (prin Hotărârea nr. 2963/2011), echipa de formatori, alcătuită din mediatori care au atât o contribuţie teoretică la identificarea şi aprofundarea cunoştinţelor juridice specifice medierii, prin publicarea de cărţi şi articole în reviste de specialitate, cât şi experienţă practică,  doreşte să vină în întâmpinarea necesităţii exprimate de mediatori cu privire la cunoaşterea unor aspecte juridice care să le confere siguranţă şi independenţă în desfăşurarea procesului de mediere.


Programa este structurată pe două module:




  • Ziua I – Medierea în cauzele civile.

  • Ziua a II-a  – Medierea în cauzele penale.


Perioada de derulare a primului curs este programată în a doua decadă a lunii martie și se va desfășura la sfârşit  de săptămână (vineri și sâmbătă) în funcție și de solicitările participanților. Data și locul desfășurării cursului vor fi anunțate în timp util mediatorilor interesaţi.


Preţul cursului este 600 lei (pentru membri Asociaţiei Profesionale Colegiul Mediatorilor se asigură un discount de 100 lei); în preţ se asigură suportul de curs, prestaţia formatorilor şi pauzele de cafea. Plata se realizează cu minim 5 zile calendaristice înainte de începerea cursului, după ce aplicantul primeşte confirmarea înscrierii şi datele de plată de la organizatori.


Pentru mediatori din țară, se pot organiza cursuri cu minim 12 – maxim 16 participanți, în localitățile şi perioadele stabilite de comun acord.


Pentru a confirma participarea dv. vă rugăm să completaţi formularul ataşat şi să îl trimiteţi prin e-mail la liudmila.mehedinteanu@almaro-training.ro  sau prin fax  031 8177586. până la data de  20 februarie 2012.


Pentru informații suplimentare, persoanele de contact sunt:


Ana Bălan,  tel. 0721320311 e-mail:abalanro@yahoo.com


Fănuța Lișman,  tel. 0788635177, e-mail: fanutalisman@yahoo.com


Cu respect,


Adrian Bădilă                        


Preşedinte                                                                             


ALMARO Training                 


Pentru agenda si formular de inscriere vizitati site-ul ALMARO Training         


marți, octombrie 4

Divortul pe cale administrativa in Noul Cod civil

De la art. 375 pana la art. 378 din Noul Cod civil este prevăzut divorțul pe cale notarială și administrativă.


Câteva aprecieri generale privitoare la divorț le veți regăsi în articolul Divortul prin acordul partilor in noul Cod civil  iar divorțul pe cale judiciară l-am descris  în articolul Divorțul prin acordul soților pe cale judiciară –art. 374 din Noul Cod civil.


Potrivit Noului Cod civil, soții care sunt de acord cu divorțul și nu au copii (din căsătorie, din afara ei sau adoptați), ofițerul de stare civilă de la locul căsătoriei sau de la ultimul domiciliu al soților, poate constata desfacerea casatoriei prin acordul soților, eliberând și un certificat de divorț, potrivit legii.


După cum observăm, lucrurile sunt simple. Atunci când soții se înțeleg, ofițerul de stare civilă nu face altceva decât să ia act de acordul soților și să elibereze certificatul.


Procedural însă, lucrurile decurg puțin diferit.


1. Cerera de divorț se depune împreună de către ambii soți. Cererea se înregistrează și se acordă soților un termen de reflecție de 30 de zile.


2. La împlinirea termenului de 30 de zile, soții se prezintă personal  în fața ofițerului de stare civilă care verifică dacă soții stăruie în dorința lor de desfacere a căsătoriei. Totodată, verifică exprimarea consimțământului, dacă este liber și neviciat.


3. Odată verificat acordul, ofițerul stării civile eliberează certifiatul de divorț.


4. Se vor face mețiunile pe certificatul de căsătorie cu privire la divorț.


Pentru ca lucrurile să meargă strună, soții trebuie să se înțeleagă atât cu privire la divorț cât și cu privire la păstratrea numelui din căsătorie al soțului care a preluat numele celuilalt. În caz contrar, ofițerul de stare civilă îndrumă părțile către instanța de judecată.


Așa cum spuneam și în alte articole privitoare la divorț, chiar dacă în Noul Cod civil nu sunt prevederi privitoare la indrumarea soților către mediere pentru a-și soluționa amiabil divorțul, ofițerul de stare civilă și notarul pot recomanda soților medierea în baza art. 6 din Legea 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator.


În ipoteza în care soții nu pot ajunge cu ușurință la un acord, aceștia nu sunt obligați să se adreseze instanței, întâi de toate soții putând apela la mediere înainte de a apela la procedura administrativă. Soții, de comun acord, pot apela la serviciile unui mediator pentru a soluționa toate neînțelegerile dintre ei, urmând ca apoi să depună cererea împreună cu acordul de mediere. În această situație, ofițerul de stare civilă va urmări procedura, așa cum ea este prevăzută de lege.


Subliniez faptul că cererea de divorț se depune odată ce părțile au ajuns la un acord. În caz contrar, acestea trebuie să recurgă la procedura în instanță.


Prin urmare, fie că soții se înțeleg cu privire la divorț, fie că apelează la serviciile de mediere, dacă nu sunt copii minori, divorțul se va putea soluționa pe cale administrativă.


Dacă soții au de făcut și partaj, acesta poate fi soluționat ulterior, prin notarul public sau instanță, în  vederea obținerii taxei de timbru.


Pe tema taxa de timbru gasiti un articol aici: Cand si cum vom recupera taxa de timbru in conditiile Noului Cod civil?

vineri, decembrie 3

Invitatie la parteneriat: „Medierea - mai aproape de cetatean.”


Invitaţie la parteneriat



Colegiul Mediatorilorlansează invitația către toate asociațiile din București de a deveni partenere în derularea proiectului „Medierea - mai aproape de cetățeni”.


Asociaţia Profesională “Colegiul Mediatorilor” este o organizaţie profesională deschisă, care promovează transparenţa, spiritul de echipă şi managementul de proiecte, în scopul  promovării şi stabilizării profesiei de mediator în comunitate prin realizarea unei colaborări reciproc avantajoase cu reţelele profesionale şi instituţiile locale.


În vederea transpunerii în practică a prevederilor Legii nr.202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor şi a realizării unei informări corecte şi eficiente a cetăţenilor cu privire la posibilitatea utilizării medierii şi a avantajelor acesteia, Colegiul Mediatorilor a elaborat proiectul:



„Medierea - mai aproape de cetăţean.”


care se va desfăşura în perioada ianuarie-decembrie 2011.


Obiectivele specifice ale proiectului includ:

  • Obţinerea unor spaţii adecvate, în cadrul judecătoriilor şi Tribunalului Bucureşti în vederea asigurării promovării medierii și informării cetăţenilor, conform prevederilor legale.



  • Organizarea activităţii de promovare și informare, prin asigurararea permanenţei în instanțe de către mediatorii autorizați din București, care doresc să participe la acest proiect.



  • Informarea cetăţenilor, la cerere, cu privire la procedura și beneficiile medierii, Tabloul mediatorilor, posibilitatea alegerii mediatorului.


Considerând acţiunile propuse de Asociaţia „Colegiul Mediatorilor” ca fiind în sprijinul implementării prevederilor Legii 202/2010, Consiliul de mediere sprijină acest proiect prin punerea la dispoziţie a spaţiului pentru întâlnirile de lucru ale reprezentanţilor asociaţiilor, cu titlu gratuit.


Pentru stabilirea unui plan de acțiune comun și a termenilor parteneriatului, vă invităm joi, 09 decembrie 2010, de la ora 17.00 la ora 19.00, la o întâlnire de lucru la sediul Consiliului de Mediere din strada Piaţa Sf. Ştefan, nr. 7, sector 2, cod 023998.


Vă rugăm să confirmaţi participarea unui reprezentant al asociaţiei (cel mult doi) până cel târziu la data de 08 decembrie 2010, la telefon 0788.635.177 sau pe e-mail: fanutalisman@yahoo.com, persoană de contact, Fănuța Lișman.


În speranţa unei colaborări fructuoase, în folosul cetăţenilor şi al profesiei de mediator,

Adrian Bădilă


Preşedinte


Asociaţia „Colegiul Mediatorilor”


Fănuţa Lişman


Coordonator de proiect


Invitația poate fi descărcată și de aici: Invitaţie la parteneriat Catre toate asociatiile de mediatori din Bucuresti

marți, octombrie 26

Mica Reforma - Forma pentru promulgare.

Mica Reforma, parcursul ei in Parlament, il puteti vedea aici: Proiect.


Forma trimisa pentru promulgare, o puteti descarca de aici:


Legea - Forma trimisa pentru promulgare.


 

Aceasta intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepţia prevederilor privind divorţul pe cale administrativă şi pe cale notarială, care intră în vigoare în termen de 60 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.


 



vineri, august 27

Medierea – procedura judiciara sau extrajudiciara?

Articol publicat si pe Juridice.ro


1. In functie de criteriul posibilitatii de a recurge la mediere inaintea sau in timpul derularii unui proces pe rolul instantelor (ori dupa cum medierea are loc in timp ce pe rolul instantelor se afla o pricina al carei obiect de solutionat face si obiectul procedurii de mediere), unii autori au clasificat medierea in judiciara si extrajudiciara [1].



Cu alte cuvinte, prin mediere judiciara, potrivit autorilor mentionati, trebuie sa ”intelegem medierea ce are loc in cursul desfasurarii unui proces, in fata unei instante judecatoresti sau arbitrale, in urma dorintei partilor sau la recomandarea instantei” [2]. Astfel, medierea judiciara este medierea ce are loc in cursul unui proces si care se afla, sub anumite aspecte, sub controlul instantei judecatoresti si este susceptibila de constatare [3], de catre instanta, printr-o hotarare de expedient [4].



Prin mediere extrajudiciara, potrivit acelorasi autori mentionati, trebuie sa intelegem medierea ce se desfasoara independent de un proces judiciar sau arbitral [5]. Altfel spus, medierea extrajudiciara este medierea ce se desfasoara in afara instantei, cu scopul de a preveni un proces judiciar [6].


2. Potrivit opiniilor mai sus exprimate, asa cum si observa unul dintre cei doi autori [7], ceea ce deosebeste cele doua feluri de mediere nu este procedura propriu-zisa a medierii, ci faptul ca intervine in afara sau in cadrul derularii unui proces. Avand in vedere acest fapt, intrucat procedura medierii este aceeasi, indiferent cand are loc, indiferent de faptul ca obiectul medierii face sau nu si obiectul unui litigiu, este impropriu a afirma ca medierea ar putea fi judiciara sau extrajudiciara.


3. Important de subliniat este faptul ca, desi medierea se desfasoara ”in timpul” unui proces, procedura de mediere se deruleaza absolut independent de instanta, aceasta neintervenind in niciun fel in procesul de mediere. Singura interventie a unui complet de judecata are loc in momentul in care partile revin in instanta pentru a obtine hotararea de expedient. Astfel, numai dupa ce se incheie acordul de mediere, daca instanta constata ca prin acord nu se incalca normele legale in vigoare sau cele de ordine publica, va constata acordul partilor. Avand in vedere forta unei hotarari judecatoresti, instanta va verifica si ea daca acordul partilor este  valabil.


4. Un alt aspect important de subliniat este imprejurarea ca medierea poate avea loc nu doar inainte de sesizarea unei instante sau dupa ce procesul a fost declansat, ci si dupa finalizarea unui proces. Astfel, intrucat legea nu distinge, medierea se poate derula inclusiv dupa ce instanta a pronuntat o hotarare judecatoreasca ramasa definitiva si irevocabila.



Dupa pronuntarea unei hotarari judecatoresti, este posibil ca partile, multumite de hotararea instantei, sa treaca la executarea de buna voie a hotararii. In aceasta ipoteza, se pune definitiv capat procesului. Insa, nu de putine ori, cel putin una dintre parti poate fi nemultumita de hotararea pronuntata, tot astfel cum este posibil ca ambele parti sa fie nemultumite.



Dupa cum o arata practica judiciara, pot fi situatii in care partea care a cazut in pretentii sa nu doreasca executarea de buna voie a hotararii judecatoresti si astfel, partea interesata  va fi nevoita ca, pentru realizarea dreptului sau, sa recurga la executarea silita a debitorului, situatie in care ne aflam in cea de-a doua faza a procesului, cea a executarii silite.  Prin urmare, procesul dintre parti continua, medierea fiind posibila si in aceasta faza procesuala [8].



Totusi, in ipoteza in care ambele parti sunt nemultumite de solutia data de instanta, partile pot sa nu treaca imediat nici la executarea de buna voie, nici la executarea silita, ramanandu-le posibilitatea medierii. Conflictul in sine nefiind stins, partile au posibilitatea sa preintampine continuarea procesului, de aceasta data fiind vorba de faza executarii silite, care, nu de putine ori, confera disconfort ambelor parti si presupune cheltuieli suplimentare.


5. In oricare dintre aceste situatii ne-am afla (inainte de declansarea executari silite sau ulterior declansarii acestei faze procesuale), partile pot recurge la mediere. De aceasta data insa obiectul medierii nu va mai fi cel dedus judecatii. Intrucat prin hotararea pronuntata de instanta de judecata, situatia s-a clarificat din punct de vedere juridic; de aceea partile pot dispune prin acordul de mediere numai cu privire la drepturile si obligatiile pe care instanta le-a recunoscut prin hotarare, partile nemultumite dand astfel un alt sens solutiei pronuntate.
Prin urmare, obiect al medierii il fac drepturile, respectiv obligatiile stabilite prin hotararea judecatoreasca, dupa ce aceasta a devenit irevocabila, iar nu insasi hotararea judecatoreasca.


6. Important de subliniat este faptul ca, prin incheierea unui acord de mediere dupa un astfel de moment, nu se poate vorbi de nesocotirea unei hotarari judecatoresti ci, in aceasta ipoteza, ne aflam  in situatia in care partile pot dispune cu privire la drepturile si obligatiile care le-au fost recunoscute, respectiv care au fost stabilite prin hotararea judecatoreasca.


7. De asemenea, este important de avut in vedere faptul ca desi Legea nr. 192/2006 face trimitere la prevederile art. 271 din Codul de procedura  civila, nu poate fi pus semnul egalitatii intre acordul de mediere si tranzactie. Acordul de mediere se poate incheia oricand, insa, pentru a fi in prezenta unei tranzactii, asa cum prevede si Codul civil, este necesar a fi indeplinite toate celelalte conditii prevazute de art. 1704-1717 C. civ. [9].


8. Calificand medierea dupa criteriul momentului in care intervine (judiciara sau extrajudiciara), riscam sa dam nastere multor confuzii, intrucat inducem in mod gresit ideea ca aceste doua tipuri de proceduri ar fi diferite.



Dupa  o analiza comparativa, constatam ca diferentele dintre cele doua forme ale medierii nu sunt esentiale, nu sunt de fond. Procedura in sine, indiferent de momentul in care se deruleaza, se desfasoara dupa aceleasi tipare. In afara de momentele diferite in care intervine medierea, ceea ce mai poate fi diferit, dar nu in mod obligatoriu, este modul in care partile inteleg sa supuna acordul final (acordul de mediere) controlului judiciar sau autentificarii notarului public.



Potrivit art. 59 din Legea nr. 192/2006, ”Intelegerea partilor poate fi supusa autentificarii notarului public ori, dupa caz, incuviintarii instantei de judecata, in conditiile prevazute la art. 63.”



Intrucat, asa cum este prevazut si in art. 58 alin. 1 din Legea medierii, acordul de mediere ”are valoarea unui inscris sub semnatura privata”, in anumite situatii este necesar ca acordul sa indeplineasca anumite conditii de fond si de forma ce sunt impuse de lege sub sanctiunea nulitatii absolute. In astfel de situatii, acordul poate fi supus autentificarii notarului public sau incuviintarii instantei, dupa caz. Faptul ca acordul de mediere va fi supus autentificarii notarului ori incuviintarii instantei nu este de natura sa atraga modificari asupra continutului acordului de mediere, cu atat mai putin asupra procedurii in sine.



Atat instanta cat si notarul public vor efectua un control de legalitate a clauzelor ce vor fi cuprinse in acord si, totodata, vor verifica acordul dintre parti.
Acordul de mediere, autentificat de notar sau incuviintat de instanta, are aceeasi forta juridica si, in ambele cazuri, atat hotararea, cat si inscrisul autentic, sunt titluri executorii [10].


9. Dupa cum prevede art. 59 din Legea medierii, intelegerea partilor ”poate” fi supusa autentificarii notarului ori incuviintarii instantei. Pe cale de consecinta, nu este obligatoriu ca partile sa revina in instanta pentru hotararea de expedient. Desigur ca in aceasta ipoteza, nu mai poate fi ceruta nici restituirea taxei de timbru, nici restituirea sumelor platite mediatorului cu titlu de onorariu [11] si nici nu se poate beneficia de alte forme ale ajutorului public judiciar, in conditiile OUG nr. 51/2008.



La momentul revenirii in instanța, daca pricina a fost suspendata, partile trebuie sa repuna cauza pe rol (daca a fost suspendata) si sa ceara hotararea de consfintire a invoielii dintre parti, cerand totodata si restituirea taxei de timbru.


10. Ca atare, in aceste situatii procedura medierii nu este diferita, ci doar modul de consfintire a acordului. Procedura de mediere se desfasoara doar in prezenta partilor si a mediatorului autorizat, fara interventia instantei. Mediatorul este cel care va aduce la cunostinta instantei procesul verbal incheiat si semnat de parti iar partile nu fac altceva decat sa ceara instantei consfintirea acordului lor, situatie in care instanta nu va interveni asupra clauzelor convenite in acord, cata vreme sunt indeplinite conditiile generale privind conventiile. Pe cale de consecinta, in conditiile neimplicarii instantei in procedura propriu-zisa de mediere, este greu de acceptat ca medierea este una judiciara.


11. In raport de cele analizate anterior, este necesar sa subliniem si faptul ca medierea are un camp mult mai larg de aplicare. Prin mediere se solutioneaza conflicte ce nu pot face obiect al unui litigiu, astfel ca sfera de aplicare a medierii nu trebuie restransa sau calificata doar prin raportare la  conflictele ce pot face obiectul unei judecati.



Prin urmare, conchidem ca medierea nu poate fi calificata ca judiciara. Dupa parerea noastra, medierea este eminamente o procedura extrajudiciara, indiferent de momentul in care are loc, intrucat organele judiciare sau cele cu activitate jurisdictionala nu pot interveni in niciun fel in procedura medierii, asa cum este aceasta reglementata de Legea nr. 192/2006.




[1] F. G. Pancescu, Legea medierii – Comentariu pe articole, Editura C. H. Beck, Bucuresti, 2008, p. 22 si I. Deleanu, Tratat de procedura civila, vol. I, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2007, p. 626


[2] F. G. Pancescu, op. cit., p. 22


[3] Potrivit art. 63 alin. (1) din Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 441 din 22 mai 2006, cu modificarile si completarile ulterioare.


[4] I. Deleanu, op. cit., p. 626


[5] F. G. Pancescu, op. cit., p. 22


[6] I. Deleanu, op. cit., p. 626


[7] F. G. Pancescu, op. cit., p. 23


[8] Fl. Baias, Unele consideratii referitoare la tranzactie, Revista romana de drept nr. 9-12/1989, p. 18-26


[9] Spre exemplu, acordul de mediere se incheie intotdeauna in prezenta unui mediator, in condiiile Legii nr. 192/2006, pe cand tranzacia se poate incheia fara prezenta unui tert.


[10] Art. 63 alin. (3) din Legea nr. 192/2006, respectiv art. 66 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici si a activitatii notariale, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 92 din 16 mai 1995, cu modificarile ulterioare


[11] Potrivit art. 20 din OUG nr. 51/2008 privind ajutorul public judiciar in materie civila, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 327 din 25 aprilie 2008

joi, iulie 15

Medierea devine obligatorie in cauzele comerciale și în cele de divorț?


Articol publicat si pe Juridice.ro


În Expunerea de motive la Proiectul Legii privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor), se admite faptul că:

„Dintre disfuncţionalităţile majore ale justiţiei din România, cel mai aspru criticată a fost lipsa de celeritate în soluţionarea cauzelor. Întrucât procedurile judiciare se dovedesc deseori greoaie, formaliste, costisitoare şi de lungă durată, s-a conştientizat faptul că eficacitatea administrării actului de justiţie constă în mare măsură şi în celeritatea cu care drepturile şi obligaţiile consfinţite prin hotărâri judecătoreşti intră în circuitul juridic, asigurându-se astfel stabilitatea raporturilor juridice deduse judecăţii.


Prin reformarea codurilor de procedură, civilă şi penală – recent adoptate – s-a urmărit, ca obiectiv esenţial, crearea în materia procedurilor judiciare a unui cadru legislativ modern care să răspundă pe deplin imperativelor funcţionării unei justiţii moderne, adaptate aşteptărilor sociale, precum şi necesităţii creşterii calităţii acestui serviciu public.”



În urmărirea acestor deziderate, s-a resimțit nevoia instituirii unor norme procedurale care să aibă efecte imediate, și în ideea pregătirii implementării noilor coduri.


Astfel, au fost propuse și câteva norme privind medierea prin care, pe de o parte, se urmărește armonizarea Legii medierii (Legea 192/2006) cu anumite prevederi din Codul familiei și din Codul de procedură civilă iar pe de altă parte, se urmărește atât degrevarea instanțelor de judecată cât și asigurarea celerității procedurilor judiciare.


Aceste norme vizează cauzele de dreptul familiei, în special procedura de divorț și posibilele cereri accesorii, și cauzele comerciale.


După cum se arată în expunerea de motive, mai sus amintită, au fost propuse aceste modificări „Pentru stimularea părţilor de a încerca soluţionarea unor conflicte în afara cadrului judiciar”, dând încă odată posibiliatea magistratului de a recomanda părților medierea chiar și atunci când nu s-a împlinit un an de la încheierea căsătoriei, chiar și când au rezultat copii minori.


De asemenea, și în materie comercială se aduc modificări, în sensul că se înlocuiește procedura prealabilă a concilierii (așa cum este ea statuată în prezent în cuprinsul art. 720 indice 1 din Cod. pr. civ.) cu procedura medierii, ca procedură prealabilă unui litigiu.


Noutatea, în ambele cazuri, este dată de faptul că atunci când instanța recomandă părților medierea, acestea trebuie să apeleze la un mediator, în vederea informării, în acest sens instanța acordând un anumit termen. Astfel, din redactarea textului, reiese faptul că părțile vor fi nevoite să urmeze procedura prealabilă a medierii și abia la finalul acesteia părțile pot decide dacă aleg să parcurgă procedura propriu-zisă a medierii sau revin în instanță.


Prin urmare, putem afirma că atunci când instanța va recomanda medierea în cauzele de divorț sau în cauzele comerciale, părțile litigiului vor fi obligate să aleagă un mediator, de comun acord, în vederea informării. Această informare se va realiza în cadrul procedurii prealabile a medierii așa cum este ea prevăzută de Legea 192/2006 (art. 43 și 44), procedură ce se poate finaliza fie cu încheierea unui contract de mediere (situație în care partile vor incerca solutionarea litigiului pe parcursul următoarelor ședințe de mediere) fie vor reveni în instanță.


În oricare dintre situații, la finalul ședințelor de informare, mediatorul va elibera părților un proces-verbal prin care va informa instanța cu privire la rezultatul acestor ședințe, proces verbal ce va trebui depus în termenul stabilit de instanță.


Astfel, putem spune că procedura prealabilă a medierii va deveni obligatorie ori de câte ori instanța va recomada medierea, atât  în cauzele de divorț cât și în cele comerciale.


O veste bună pentru părțile aflate în conflict este dată de faptul că mediatorul va face această informare fără să perceapă un onorariu. Acest lucru este impus prin lege. Ca atare, procedura prealabilă se va derula fără niciun cost pentru justitiabilul ce a fost trimis de către instanță la mediere.


În susținerea celor afirmate mai sus, se impune o analiză a textelor ce au fost propuse.


1. Propunerile ce vizează desfacerea căsătoriei.

a. Modificările propuse pentru Codul familiei. Astfel, alin. 2 al art. 38 din Cod. fam se va modifica în sensul următor:




„(2) Divorţul poate fi pronunţat şi numai pe baza acordului ambilor soţi, în oricare din următoarele cazuri:


a) până la data cererii de divorţ a trecut cel puţin un an de la încheierea căsătoriei şi nu există copii minori rezultaţi din căsătorie;


b) acordul părţilor este încheiat ca urmare a medierii, indiferent de durata căsătoriei şi chiar dacă din căsătorie au rezultat copii minori.”



Cu alte cuvinte, divorțul se poate pronunța:

1. doar prin acordul părților, dar după împlinirea a cel puțin un an de la căsătorie cu condiția să nu fi rezultat copii minori din căsătorie (fără a fi necesar a recurge la mediere, fiind suficient a prezenta instantei  acordul sotilor)


sau

2. ori de câte ori soții urmează procedura medierii și ajung la un acord, indiferent că a trecut sa nu un an de la încheierea casatoriei, fiind totodată indiferent faptul ca au rezultat ori nu copii minori din căsătorie.

Altfel spus, atunci când din căsătorie rezultă copii minori, se poate divorța amiabil numai dacă se va încheia un acord de mediere. De asemenea, în cazul căsătoriilor ce au durat mai puțin de un an, divorțul se poate prin acordul soților  decât dacă soții urmează procedura medierii și încheie un acord de mediere prin care se consfințește învoiala acestora.


Desigur, în cazul acordului de mediere, părțile trebuie să se prezinte instanței competente pentru a pronunța hotărârea de divorț, în condițiile legii.

b. Modificările propuse pentru Codul de procedură civilă:

  • Articolul 6131 se modifică şi va avea următorul cuprins:




„Art. 6131. - În cazul în care cererea de divorţ se întemeiază pe acordul părţilor, ea va fi semnată de ambii soţi. Atunci când este cazul, în acţiunea de divorţ, soţii vor stabili şi modalităţile în care au convenit să fie soluţionate cererile accesorii divorţului.


Primind cererea de divorţ, în cazul prevăzut de art. 38 alin. (2) lit. a) din Codul familiei, preşedintele instanţei va verifica existenţa consimţământului soţilor,  după care,  va fixa un termen de două luni în şedinţă publică. La termenul de judecată, instanţa verifică dacă soţii stăruie în desfacerea căsătoriei pe baza acordului lor şi, în caz afirmativ, va trece la judecarea cererii, fără a administra probe cu privire la motivele de divorţ.


În cazul cererii de divorţ prin acordul părţilor prevăzut de art. 38 alin. (2) lit.b) din Codul familiei (prin mediere, asa cum am aratat mai sus), instanţa verifică dacă soţii stăruie în desfacerea căsătoriei conform acordului de mediere şi, în caz afirmativ, pronunţă divorţul  fără a administra probe cu privire la motivele de divorţ. Instanţa poate lua act de învoiala soţilor cu privire la încredinţarea copiilor numai după avizarea acordului de mediere, la cererea părţilor sau la solicitarea instanţei, de către autoritatea tutelară şi ascultarea minorului, potrivit legii. Instanţa poate administra orice probă consideră necesar pentru ocrotirea interesului superior al minorului.


Pentru soluţionarea cererilor accesorii privind numele pe care soţii îl vor purta după divorţ, pensia de întreţinere şi atribuirea locuinţei, instanţa va putea dispune, atunci când consideră necesar, administrarea probelor prevăzute de lege.”



Observăm un avantaj ce conferă legiuitorul celor ce înțeleg să apeleze la mediere și anume, în cazul încheierii acordului de mediere, instanța va verifica stăruința soților în ceea ce privește divorțul fără a mai acorda termenul de două luni, așa cum este impus în ipoteza prevăzută la alin. 2, pct. a din art. 38 Cod. fam.


De asemenea, un alt avantaj este dat de faptul că, după încheierea acordului, părțile pot cere ele însele avizul autorității tutelare, fără a mai aștepta împlinirea termenului impus de instanță.




  • După articolul 614 , se introduce un articol nou, art.6141 cu următorul cuprins:



„Art. 6141. - În faţa instanţei de fond, aceasta va stărui pentru soluţionarea divorţului, în tot sau în parte, prin înţelegerea părţilor.


În cazul în care judecătorul recomandă medierea, părţile se vor prezenta la mediator, în vederea informării lor cu privire la avantajele medierii. Mediatorul nu poate solicita plata onorariului pentru informarea părţilor. După informare, părţile decid dacă acceptă sau nu soluţionarea divorţului prin mediere.


Până la termenul fixat de instanţă, care nu poate fi mai scurt de 15 zile, părţile depun procesul – verbal întocmit de mediator cu privire la rezultatul şedinţei de informare.


Prevederile alin. 2 şi 3 nu sunt aplicabile în cazul în care părţile au încercat soluţionarea divorţului prin mediere anterior introducerii acţiunii.”



Din coroborarea art. 6 din Legea 192/2006, prin care magistratul are obligația de a recomanda părților medierea, cu această nouă reglementare,  rezultă că legiuitorul conferă magistratului posibilitatea de a stărui ca divorțul să se soluționeze în mod amiabil iar în cazul în care soții nu pot ajunge singuri la un acord, instanța va recomanda acestora medierea, situație în care soții vor fi nevoiți să apeleze la mediere în vederea informării iar în termenul impus de instanță să obțină, din partea mediatorului ales, procesul-verbal necesar informării instanței cu privire la rezultatul informării.


Prin urmare, pașii ce vor fi urmați sunt următorii:


1. Instanța, în virtutea rolului activ, va stărui ca soții să ajungă la o înțelegere în ceea ce privește căsătoria și cererile accesorii divorțului.


În cazul acordului soților, instanța va acorda un termen de două luni, termen la care va verifica din nou dacă soții stăruie în desfacerea căsătoriei.


2. În ipoteza în care părțile nu pot ajunge la un acord, instanța va recomanda părților medierea.


În această ipoteză, părțile nu mai au de ales. Ele vor fi nevoite să parcurgă procedura prealabilă a medierii care presupune etapa in care partile sunt informate, etapă la finalul căreia pot lua decizia fie de a solutiona litigiul prin mediere fie de a reveni in instanta.


3. Astfel, pasul trei este cel de informare cu privire la mediere și obținerea procesului-verbal prin care se constată parcurgerea acestei etape și rezultatul la care părțile au ajuns, de comun acord, indiferent care ar fi acest rezultat.


4. Daca, în urma procedurii de informare, partile se hotarasc sa urmeze procedura propriu-zisa a medierii, impreuna cu mediatorul vor stabili calendarul sedintelor de mediere, în vederea solutionarii litigiului și incheierii acordului de mediere.


Între timp, înainte de împlinirea termenului stabilit de către instanță pentru informare, părțile vor inmana instantei procesul-verbal ce va fi încheiat de mediator, la finalul procedurii de informare.


Desigur că există posibilitatea ca partile să încheie acordul de mediere inainte de implinirea termenului fixat de instanta. In aceasta ipoteza, partile se pot prezenta instantei nu doar cu procesul-verbal ci si cu acordul de mediere care va fi insotit și de procesul-verbal prin care se constata solutionarea medierii (de aceasta data, necesitatea întocmirii procesului-verbal  avand drept temei prevederile Legii 192/2006).


5. La încheierea acordului de mediere, soții revin in instanta pentru obținerea hotararii de divorț, in conditiile descrise de alin. 3 ale art. 6131 Cod pr. civ. în forma propusa mai sus.


6. Daca, in urma procedurii de informare, părțile doresc să revina in instanta, sunt libere sa o faca iar instanta va proceda la solutionarea litigiului pe calea clasica. Și in aceasta ipoteza partile trebuie sa prezinte instantei procesul-verbal intocmit de mediator și semnat de parti.


Observație. Este foarte important menționat faptul că, prin prisma noilor modificari ce se preconizeaza a fi aduse si art. 38 din codul familiei, asa cum am aratat mai sus, instanta va putea recomanda partilor solutionarea amiabila a divortului doar in ipoteza in care a trecut cel putin un an de la incheierea casatoriei si din casatorie nu au rezultat copii minori. În restul cazurilor, coroborand si cu art. 6 din Legea 192/2006 (asa cum a fost modificat prin Legea 370/2009), instanta va recomanda medierea.


Acesta este sensul pe care cred ca trebuie sa-l dam acestor noi reglementari, acesta fiind și cel mai util în vederea realizarii dezideratelor mentionate in Expunerea de motive la care am facut referire.


Conchidem astfel ca, în caz de divort, atunci cand instanta va recomanda medierea, soții vor urma, în mod obligatoriu, procedura prealabila a medierii.


De  fapt, asa cum am mai afirmat și cu alte ocazii, este singurul mod în care medierea poate fi prevazuta ca procedura obligatorie, nimeni si nimic neputand impune partilor sa parcurga procedura propriu-zisa a medierii sau sa incheie un acord de mediere.


Procedura prealabila,  fiind de fapt o etapa de informare a partilor cu privire la mediere, este o procedura in care mediatorul are obligația de informare pentru ca părțile sa inteleaga scopul, limitele si efectele medierii, astfel ca numai aceasta etapa poate fi prevazuta ca obligatorie fara a aduce atingere drepturilor si intereselor persoanelor.


Tot astfel se pune problema si in cauzele comerciale.

Astfel, se propun urmatoarele modificari:

  • Articolul 7207 se modifică şi va avea următorul cuprins:




„Art. 7207 – În cursul judecăţii asupra fondului procesului, instanţa va stărui pentru soluţionarea lui, în tot sau în parte, prin înţelegerea părţilor.


În cazul în care judecătorul recomandă medierea, părţile se vor prezenta la mediator, în vederea informării lor cu privire la avantajele medierii. Mediatorul nu poate solicita plata onorariului pentru informarea părţilor. După informare, părţile decid dacă acceptă sau nu soluţionarea litigiului prin mediere.


Până la termenul fixat de instanţă, care nu poate fi mai scurt de 15 zile, părţile depun procesul-verbal întocmit de mediator cu privire la rezultatul şedinţei de informare.


Prevederile alin. 2 şi 3 nu sunt aplicabile în cazul în care părţile au încercat soluţionarea litigiului prin mediere anterior introducerii acţiunii.


Înţelegerea părţilor se constată prin hotărâre irevocabilă şi executorie.”



Dupa cum usor se poate observa, se reia conținutul art. 6141 analizat mai sus. Astfel, și in cauzele comerciale ,raționamentul este identic cu cel descris anterioriar pasii de urmat sunt cei evidentiati mai sus .


Prin urmare, și în cauzele comerciale, cand instanta va recomanda părtilor medierea, acestea vor parcurge in mod obigatoriu procedura prealabila a medierii. In urma parcurgerii acestei etape, partile pot continua medierea, cu sanse mari de a ajunge la un cord, sau pot reveni in instanta dupa ce, in urma sedintei/sedintelor de informare, mediatorul va intocmi procesul-verbal prin care se constata rezultatul la care partile au ajuns.


Dat fiind faptul ca sunt aceeasi pasi de urmat ca si in cazul cererii de divort, nu vor fi reluati.

  • Articolul 7201 se modifică şi va avea următorul cuprins:



„Art. 7201. - În procesele şi cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, părţile pot încerca soluţionarea litigiului prin mediere.


Termenul de prescripţie a dreptului la acţiune pentru dreptul litigios supus medierii se suspendă pe durata acestei proceduri, dar nu mai mult de trei luni de la începerea ei.”




În prezent, art. 7201 alin. 1 prevede:




„În procesele şi cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, părţile vor încerca soluţionarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte.”



Dupa cum lesne se poate observa, sintagma „părțile VOR încerca” din actuala reglementare se propune a fi  înlocuită cu sintagma „părțile POT încerca”, dând astfel caracter facultativ reglementarii noi.


Prin urmare, daca in actuala reglementare concilierea este prevazuta ca procedura prealabila obligatorie inainte ca partile sa recurga la instanta de judecata, pentru solutionarea litigiului dintre ele, potrivit noilor propuneri, partile nu mai sunt obligate   sa incerce nici concilierea nici medierea. Astfel, înainte de sesizarea instantei, partile conflictului de natura comerciala vor apela la mediere doar in mod facultativ.


Este de apreciat faptul ca s-a dorit inlocuirea concilierii cu medierea insa, asa cum este textul formulat, inlocuirea in mod real nu se realizeaza. Dat fiind acest fapt, apreciez ca mai degraba a fost o scapare a legiuitorului și ca, la momentul trecerii prin Parlament, formularea va fi una imperativa, ca si in actuala reglementare.


Astfel, de lege ferenda, alin. 1 al art. 7201 ar trebui formulat în felul următor:




„În procesele şi cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, părţile VOR încerca soluţionarea litigiului prin mediere.”



Recapituland, putem afirma ca medierea devine obligatorie atat in caz de divort cat si in cauzele comerciale, atunci cand instanta recomanda partilor medierea.


In ceea ce priveste cauzele comerciale, pana la instituirea medierii ca procedura  obligatorie prealabila sesizarii instantei (asemeni concilierii),  nu mai este decat un pas.


APDATE.


F.F. Important, o propunere legislativa ce mi-a scapat la prima lecturare, este cea de la punctul 6 din proiect, care nu lasa fara finalitate obligativitatea parcurgerii etapei de informare cu privire la mediere.


Astfel, la punctul 1 al alineatului 1 al articolului 108 indice 1, după litera e), se introduce o nouă literă, litera f), care va avea următorul cuprins:
[108 indice 1 alin 1. „Dacă legea nu prevede altfel, instanța, potrivit dispozițiilor prezentului articol, va putea sancționa următoarele fapte savârșite în legătură cu procesul, astfel:
1. cu amendă judiciară de la 50 lei la 700lei:]
….

„f) refuzul părţii de a se prezenta la şedinţa de informare cu privire la avantajele medierii, în situaţiile în care, potrivit legii, participarea la şedinţa de informare este obligatorie.”



Prin urmare, nu doar ca vor fi obligate partile sa parcurga procedura prealabila a medierii dar, vor putea fi si sanctionate, potrivit aprecierii instantei, cu amenda judiciara.



marți, iunie 15

Efectele medierii în cazul conflictelor deduse judecății.





  • În situația în care părțile încheie un acord de mediere:




-        Se pune astfel capăt litigiului.

-        Părțile pot reveni în instanță pentru încuviințarea acordului și obținerea hotărârii de expedient.

-        Hotărârea de expedient, constituind titlu executoriu, poate fi executată fără îndeplinirea altor formalități.

-        Părțile pot alege să lase în nelucrare procesul, nefiind obligate a reveni în instanță, riscând astfel perimarea cererii.

-        În lipsa unei reglementări exprese, oricând, înainte de perimarea cererii, părțile pot redeschide cauza, aflată pe rolul instanței, pentru a cere hotărârea de expedient.

-        Odată cu hotărârea de expedient, partea interesată poate cere și restituirea taxei judiciare de timbru.

-        Părțile pot alege și să se adreseze unui notar, pentru autentificarea acordului dintre ele.


  • În situația în care părțile ajung la o înțelegere parțială, prin mediere:




-        Pentru conflictul rămas nesoluționat, părțile pot reveni în instanță pentru reluarea cauzei.

-        La cererea părților, instanța poate încuviința acordul încheiat și dă o hotărâre de expedient, chiar și parțială.

-        Taxa judiciară de timbru se va restitui în raport de capetele de cerere soluționate.


  • Dacă medierea a eșuat [1]:




-        Părțile pot repune cauza pe rol pentru continuarea judecării pricinii, cauza fiind reluată din starea în care se afl ala momentul suspendării.

[1] Eșuat = sintagma este utilizată de legiuitor. Personal, nu o consider cea mai potrivită. Motivele sunt următoarele: chiar dacă părțile nu ajung la un acord, dacă acestea comunica, pastreaza ori restabilesc relatia dintre ele, din perspectiva mediatorului, cel putin, nu se poate spune că medierea a eșuat. Dimpotrivă. Dacă pe parcurs, părțile vor relua dialogul dintre ele, atunci acesta este rezultatul real al unei medieri. Dar pe aceasta tema, poate intr-un articol viitor.

duminică, iunie 6

Diferența dintre Contractul de mediere și Acordul de mediere.

Deseori, în practică, se face confuzie între cele două noțiuni. Ambele sunt contracte însă, multe elemente le diferențiază.


Contractul de mediere este acordul de voință cu privire la soluționarea unui conflict, prin procedura medierii, în condițiile Legii 192/2006, contractîncheiat între mediator, pe de o parte, și părțile conflictului, pe de altă parte, convenție prin care mediatorul se obligă să depună toate diligențele necesare în vederea soluționării amiabile a conflictului iar părțile își asumă obligația de a achita mediatorului un onorariu si cheltuielile aferente derulării procedurii și soluționării conflictului, obligându-se totodată să respecte regulile aplicabile medierii.


Potrivit definiției date mai sus, în conformitate cu prevederile legale, contractul de mediere se încheie între mediator, pe de o parte, și părțile conflictului pe de altă parte.


Prin urmare, obiect generic al contractului de mediere îl constituie chiar procedura medierii propriu-zise ce urmează a fi derulată, cu acordul tuturor părților contractului, în condițiile legii și ale clauzelor ce se vor stabili prin contract, procedură ce are drept scop imediat generarea soluțiilor reciproc avantajoase, pentru a se pune capăt conflictului în mod amiabil. Astfel, obiect subsidiar al contractului de mediere îl constituie conflictul dintre părți.


Sub sancțiunea anulării, contractul de mediere va cuprinde anumite clauze obligatorii, impuse de lege, sancțiunea omiterii uneia din aceste clauze expres prevăzute de art. 45 fiind cea a nulității relative.


Acordul de mediere este un tot contract,  în condițiile art. 942 Cod civil (cu unele excepții ), o convenție care, pe tărâm probator, are valoarea unui înscris sub semnătură privată , potrivit art. 58, alin. 1, teza ultimă. Acordul de mediere va îndeplini condițiile cerute de lege, în funcție de obiectul său, obiect diferit de la caz la caz, în funcție de natura conflictului mediat. În situațiiile în care este necesar a fi îndeplinite anumite condiții de fond și formă, potrivit legii , acordul de mediere va trebui supus încuviințării instanței ori autentificării notarului public, după caz.


Ce le diferențiază?




  • Un prim element ce diferențiază cele două contracte este cel privitor la obiect. Contractul de mediere are în vedere procedura medierii, modul de derulare, conduita părților în timpul ședințelor de mediere, potrivit obligațiilor asumate prin contract (unele fiind impuse în mod imperativ de lege) iar acordul de mediere are de fiecare dată alt obiect, în funcție de natura conflictului mediat.


Spre exemplu, acordul de mediere poate cuprinde o donație, un partaj sau o vânzare; poate cuprinde înțelegerea soților cu privire la desfacerea căsătoriei sau o înțelegere în cazul unei răspunderi delictuale.




  • Momentul de încheiere al fiecăruia dintre contracte, este întotdeauna diferit. Contractul de mediere , astfel denumit de lege, se încheie întotdeauna înainte de declanșarea procedurii propiu-zise de mediere , în timp ce acordul de mediere se încheie la finalul procedurii de mediere, când părțile ajung la o înțelegere cu privire la conflictul ce a fost mediat.



  • Contractul de mediere se încheie între mediator și părțile conflictului, în timp ce acordul de mediere se încheie numai între părțile conflictului.



  • Sub aspectul condițiilor de formă, contractul de mediere se va încheia în formă scrisă , impusă de lege ad validitatem, în timp ce acordul de mediere va fi încheiat, de regulă, în forma agreată de părți, urmând ca în acele situații în care legea impune îndeplinirea anumitor condiții de fond și formă, părțile să ceară încuviințarea acordului de mediere sau autentificarea lui.


vineri, mai 21

Strategia MJ privind medierea. Va deveni medierea obligatorie?

Potrivit strategiei Ministerului Justiției (Strategia MJ), medierea va juca un rol important în reforma mult așteptată a justiției românești.


Iată un extras din Strategia ... MJ privitor la mediere:



”Dezvoltarea activităţii de mediere este un element care ar putea contribui la degrevarea instanţelor. Condiţia este creşterea profesionalismului mediatorilor şi a încrederii publicului în această profesie, pe baza integrităţii sale.


În prezent, activitatea de mediere este insuficient dezvoltată şi promovată.


De aceea, sunt necesare măsuri care să vizeze:


1. Consolidarea profesiei de mediator şi dezvoltarea relaţiei dintre procedura medierii în procedurile judiciare şi asigurării premiselor degrevării instanţelor de numeroase cauze;


2. Reevaluarea competenţelor organismului cu atribuţii în organizarea, funcţionarea şi aplicarea medierii, în vederea eficientizării acestuia;


3. Stabilirea posibilităţii introducerii unei şedinţe obligatorii de mediere în anumite categorii de cauze, după consultarea factorilor implicaţi şi interesaţi cu atribuţii în organizarea, funcţionarea şi aplicarea medierii;


4. Este necesară o atentă analiză prealabilă a tuturor aspectelor semnalate la nivel naţional şi, eventual, a primelor date statistice semnificative care să ateste modul de aplicare a medierii în perioada de debut a legii;


5. Promovarea medierii ca modalitate alternativă de soluţionare a conflictelor, prin informarea populaţiei despre avantajele acestei soluţii “



La nivel de intenție, stăm foarte bine.


Vor fi și voci care să critice și este un fapt normal în condițiile în care noi, mediatorii, nu am reușit să transmitem un mesaj coerent.


Pentru ca oamenii să aibă încredere în mediere și mediatori, într-adevăr, este necesar ca profesionalismul mediatorilor să crească.


Însă, nicio strategie nu poate face nimic dacă din interiorul profesiei nu se fac eforturi în vederea creșterii profesionalismului.


Din discuțiile purtate cu unii dintre colegi, din diferite zone ale țării,  am înțeles că fiecare face eforturi, pe măsura puterilor și a contextului în care își desfășoară activitatea. Unii au parte de câte un ”Dănileț”, alții fac eforturi pe cont propriu.


Treptat, oamenii vor căpăta încredere că medierea este soluția cea mai la îndemână, mai puțin costisitoare (din toate punctele de vedere). Treptat, vor căpăta încredere și în mediatori care, nu fac altceva decât să arate că fiecare își poate decide propria soartă.


În mediere, asta se întâmplă: ne luăm soarta în propriile mâini.


Este drept, după atâta vreme în care altcineva a luat decizii în numele nostru, este greu să ne readaptăm dar nu imposibil.


Dar, pentru a lua soluții corecte, trebuie să fim informați.


La începutul anului, s-a luat măsura ca magistrații să recomande părților medierea dar această măsură, nefiind corelată cu altele susținătoare, nu a dat rezultatele scontate.


Din acest motiv, un punct din strategia MJ este cel privitor la obligativitatea medierii.


Vor fi cu siguranță voci care vor contesta această decizie însă, din multe puncte de vedere, am încredere că se va dovedi o soluție benefică.


Așa cum am subliniat și cu alte ocazii, vor fi atât beneficii imediate cât și pe termen lung, cele din urmă fiind de fapt cele mai importante pentru societate.


Astfel, ar putea fi prevăzută medierea ca procedură prealabilă, cel puțin în anumite materii. De asemenea, în cauzele al căror obiect poate fi evaluabil în bani, pentru cauzele ce au un obiect sub o anumită valoare, medierea să fie obligatorie ca procedură prealabilă.


În acest sens am trimis și eu d-nei Kibedi Katalin-Barbara, membru în Consiliul de Mediere și responsabil de relația cu Ministerul Justiției, câteva propuneri de lege ferenda, una dintre acestea fiind cea de armonizare a dispozițiilor referitoare la soluționarea conflictelor din familie din Legea 192/2006 (privind medierea și organizarea profesiei de mediator) cu cele ale Codului familiei.


După cum adeseori am afirmat, consider că odată ce dăm dreptul unei persoane să ia propriile decizii, să o facem până la capăt. În acest sens, am propus clarificarea dispozițiilor art. 64-66 din Legea 192/2006 cu cele ale art. 38 alin 2 si art. 42 din Codul familiei, propunând a se face referire expresă și la ancheta socială ce nu-și mai are utilitatea în ipoteza în care părțile decid amiabil atât în ceea ce privește încredințarea minorului cât și în ceea ce privește contribuția la întreținerea minorilor.


Așteptăm cu nerăbdare modificările preconizate.


Chiar și vocile contrare azi, în timp vor accepta că starea naturală a omului nu este cea conflictuală și că medierea este una din soluțiile care ne ajută să revenim la starea de normalitate, la armonie.

miercuri, martie 17

Mediere - Partaj succesoral. Hotarare de expedient.

Hotarare de expedient pronuntata in baza acordului de mediere.


Partaj succesoral.


Autor: Sanda Lungu
judecator, Curtea de Apel Craiova


Sursa: Juridice.ro

Cu bucurie am constatat ca judecatorii din intreaga tara au inceput sa recomande partilor solutionarea cauzelor prin mediere. Pana acum, judecatorii craioveni, beneficiind si de avantajul Centrului Pilot de Mediere, infiintat prin Ordinul minstrului justitiei nr. 1391/C/2003, erau singurii din tara care recomandau in instanta medierea, fapt ce a condus la inregistrarea, la Centrul de Mediere Craiova, a peste 1000 de medieri in ultimii 7 ani.


Incepand din anul 2009, in tot mai multe instante judecatorii au recomandat partilor aceasta metoda alternativa de solutionare a litigiilor si am aminti aici instantele din Gorj, Buzau, Bacau, Bucuresti, Iasi si, asa cum am aflat de curand, din Bihor.


Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator [1], astfel cum a fost modificata prin Legea nr. 370/2009 pentru modificarea si completarea Legii nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator [2] si OG nr. 13/2010 pentru modificarea si completarea unor acte normative in domeniul justitiei in vederea transpunerii Directivei 2006/123/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile in cadrul pietei interne [3], cuprinde dispozitii procedurale sumare, fapt ce naste o serie de dificultati judecatorilor, atat in momentul in care trebuie sa isi indeplineasca obligatia legala privind informarea partilor asupra posibilitatii si a avantajelor folosirii procedurii medierii, a indrumarii lor in vederea alegerii acestei modalitati de solutionare a litigiului, cat si ulterior, in momentul pronuntarii hotararii de expedient. Magistratii au simtit lipsa unei practici in acest sens si tocmai de aceea, avand in vedere experienta judecatorilor din Craiova in informarea, recomandarea si solutionarea cauzelor (atunci cand este cazul), printr-o hotarare de expedient, in baza acordului de mediere, am apreciat utila reproducerea unei parti din considerentele si dispozitivul unei astfel de hotarari pronuntata la Judecatoria Craiova, litigiul avand ca obiect un partaj succesoral.


Totodata, acest dosar, atat prin numarul partilor, al defunctilor, cat si prin dificultatea impartirii bunurilor aduse la masa succesorala, dovedeste avantajele solutionarii sale prin mediere, avantaje resimtite atat de judecatorul care a instrumentat cauza, cat si de parti, respectiv timp, cheltuieli judiciare, pastrarea in continuare a unor bune relatii de familie.


”Prin cererea inregistrata la aceasta instanta sub nr. (…), reclamanta O.V.E.  a chemat in judecata pe paratii O.M., A.L.M., O.E., O.V.I., B.S.C., G.F., B.I., O.V.N., O.V.G. si P.M., solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se constate deschisa succesiunea defunctului O.G.V. decedat la data de 20 oct. 1988, cu ultimul domiciliu in Craiova, avand ca mostenitori pe parti, fiecare cu cate o cota legala de 1/7, sa se constate ca masa succesorala se compune din suprafata de 6 ha si 4600 m. p. de teren, situat in com. Valea Stanciului, jud. Dolj, inscris in T.D.P., si sa se dispuna iesirea din indiviziune.


In motivarea actiunii reclamanta a aratat ca la data de 20 oct. 1988 a decedat numitul O.V., avand ca mostenitori pe: O.V.V., decedat la 23.04.2006, O.V.I., O.V.E., B.V.Z., decedata la 25.05.2002, O.V.N., O.V.G., M.M., decedata la 16.05.2004, avand ca succesori: O.V.V., pe paratii O.M. – fiu, A.L.M. – fiica si O.E. – sotie supravietuitoare, B.V.Z. pe: paratii B.S.C. – fiu, G.F. – fiica, B.I. – sot supravietuitor, iar M.M. pe parata P.M. – fiica,  iar masa succesorala se compune din suprafata de 6 ha si 4600 m. p., situata in com. Valea Stanciului, jud. Dolj, asa cum rezulta din T.D.P. nr. (…).


Cu toate ca s-a incercat de comun acord impartirea bunurilor ramase de pe urma defunctului, si anume terenul din titlu, nu s-a reusit acest lucru.


In dovedirea actiunii s-au depus la dosar inscrisuri in copie – acte de stare civila, T.D.P. nr. (…), acte de identitate, procuri speciale autentificate, adresa nr. (…) emisa de O.C.P.I. Dolj, declaratie autentificata sub nr. (…) din care rezulta ca paratul O.M. a renuntat expres la succesiunea defunctului sau tata O.V. decedat la 34.04.2006, cu ultimul domiciliu in Craiova.


La termenul din 29.09.2009, in sedinta publica, s-a depus de catre parti un acord de mediere incheiat la 28.09.2009 la Asociatia Centrul de Mediere Craiova in baza contractului de mediere nr. (…), in conditiile Legii 192/2006, cauza fiind luata in pronuntare.


S-a dispus repunerea cauzei pe rol, in baza art. 151 C. pr. civ., pentru a se depune sesizari pentru deschiderea procedurii succesorale notariale dupa autorii O.V.V., B.Z. si M.M.


La termenul din 27.10.2009 s-a dispus de catre instanta efectuarea unei adrese catre Consiliul Local Craiova – S.P.C.L.E.P., pentru a se comunica sesizarile pentru deschiderea procedurii succesorale notariale dupa autorii Olaru O.V.V., B.Z. si M.M.


Analizand actele si lucrarile dosarului instanta a retinut in fapt urmatoarele:


La termenul din 29.09.2009 in sedinta publica s-a depus de catre parti un acord de mediere incheiat la 28.09.2009 la Asociatia Centrul de Mediere Craiova in baza contractului de mediere nr. (…) in conditiile Legii nr. 192/2006.


Conform art. 63 alin. 1 din Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator «In cazul in care conflictul a fost solutionat pe calea medierii, instanta va pronunta, la cererea partilor, o hotarare, potrivit dispozitiilor art. 271 C. pr. civ.»


In consecinta, instanta urmeaza sa ia act de tranzactia respectiva si sa consfiinteasca invoiala partilor.


In baza art. 274 C. pr. civ., va lua act ca reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecata.”


Dispozitivul hotararii a consemnat acordul de mediere, in acelasi mod in care se procedeaza in cazul tranzactiei:


”Ia act de tranzactia incheiata intre reclamanta O.V.E., domiciliata in Craiova, jud. Dolj si paratii O.M., domiciliat in Bucuresti, A.L.M., domiciliata in Craiova, jud. Dolj, O.E., domiciliata in Craiova, jud. Dolj, O.V.I., domiciliat in Craiova, jud. Dolj, B.S.C., domiciliat in Craiova, jud. Dolj, G.F., domiciliata in Craiova, jud. Dolj, B.I., domiciliat in Craiova, jud. Dolj, O.V.N., domiciliat in Craiova, jud. Dolj, O.V.G., domiciliat in Craiova, jud. Dolj si P.M., domiciliata in Craiova, jud. Dolj si consfiinteste invoiala lor, dupa cum urmeaza: «Acord de mediere incheiat la (…) la Asociatia Centrul de Mediere Craiova in baza contractului de mediere nr. (…) intre: paratii O.M., domiciliat in Bucuresti, C.I. seria (…) nr. (…), CNP (…), in calitate de mostenitor, A.L.M., domiciliata in Craiova, jud. Dolj, C.I. seria (…), nr. (…), CNP (…), in calitate de mostenitoare, O.I.E., domiciliata in Craiova, jud. Dolj, C.I. seria (…) nr. (…), CNP (…), in calitate de mostenitoare, B.S.C., C.I. seria nr. (…), CNP (…), domiciliat in Craiova, jud. Dolj, in calitate de mostenitor, G. F., domiciliata in Craiova, jud. Dolj, C.I. seria (…) nr. (…), CNP (…), in calitate de mostenitoare, B.I., domiciliat in Craiova, jud. Dolj, C.I. seria nr. (…), CNP (…) –, in calitate de mostenitor,  O.V.N., domiciliat in Craiova, jud. Dolj, C.I. seria nr. (…), CNP (…), in calitate de mostenitor, O.V.G. domiciliat Craiova, jud. Dolj, C.I. seria. (…), nr. (…), CNP (…), in calitate de mostenitor, P.M., domiciliata in Craiova, jud. Dolj, C.I. seria (…), nr. (…), CNP (…), in calitate de mostenitoare, O.V.I., domiciliat in Craiova, jud. Dolj, in calitate de mostenitor, si O.V.E., domiciliata in Craiova, jud. Dolj, BI seria (…), nr. (…), CNP (…), in calitate de mostenitoare, in conformitate cu prevederile Legii nr. 192/2006, am consimtit la incheierea prezentului acord, liber exprimat si neafectat de nici un viciu de consimtamint, fiind intru totul de acord cu cele convenite dupa cum urmeaza:


In urma celei de-a doua intalniri de la Centrul de Mediere Craiova, partile au convenit asupra urmatoarelor puncte:


«I. Partajarea terenului de 6 ha si 4600 m. p. situat in Com. Valea Stanciului, jud. Dolj, conform T.D.P. (…), ce a apartinut autorului O.G.V., dupa cum urmeaza:


1. O.V.I. va prelua suprafata de teren arabil de 1 ha situat in tarlaua 10, parcela 52, avand ca vecini: la Nord (…), la Est (…), la Sud (…), la Vest (…).


2. O.V.G. va prelua suprafata de teren arabil de 5000 m. p. situate in tarlaua 186, parcela 41, avand ca vecini: la Nord (…), la Est (…), la Sud (…), la Vest (…).


3. O.V.N. va prelua suprafata de teren arabil de 1 ha si 5000 m. p. situata in tarlaua 196, parcela 27, avand ca vecini la Nord (…), la Est (…), la Sud (…) si la Vest (…); suprafata de 1200 m. p. situata in tarlaua 33, parcela 850, avand ca vecini: la Nord (…), la  Est (…), la Sud (…) si la Vest (…) si suprafata de teren cu vie de 1730 m. p. situata in tarlaua 33, parcela 36, avand ca vecini la Nord (…), la Est (…), la Sud (…) si la Vest (…).


4. O.V.E. va prelua suprafata de 1 ha  situata in tarlaua 169, parcela 45, avand ca vecini: la Nord (…), la Est (…), la Sud (…), la Vest (…) si suprafata de 2200 m. p. situata in tarlaua 195, parcela 31, avand ca vecini: la Nord (…), la Est (…), la Sud (…), la Vest (…).


5. O.I.E. va prelua suprafata de 1 ha  situata in tarlaua 42, parcela nr. 4, avand ca vecini: la Nord (…), la Est (…), la Sud (…), la Vest (…). Precizam ca O.I.E. este sotia supravietuitoare a defunctului O.V.V. (decedat in 2006), iar cei doi copii ai acestui defunct si ai lui O.I.E. – respectiv O.M. si A.L.M.  sunt renuntatori.


6. P.M. va prelua suprafetele de 2438 m. p. situata in tarlaua 35, parcela 51, avand ca vecini: la Nord (…), la Est (…), la Sud (…), la Vest (…) si suprafata de 4136 m. p. situata in tarlaua 181, parcela nr. 1, avand ca vecini: la Nord (…), la Est (…), la Sud (…) si la Vest (…). Precizam ca P.M. vine la mostenirea defunctei M.M. (decedata in 2004) in calitate de fiica a acesteia.


7. B.I. va prelua suprafata de 1536 m.p. situata in tarlaua 60, parcela 2139  avand ca vecini la Nord (…), la Est (…), la Sud (…), la Vest (…) si  1360 m. p. situata in tarlaua 27, parcela 159, avand ca vecini: la Nord (…), la Est (…), la Sud (…) si la Vest (…).


Precizam ca B.I. este sotul supravietuitor al lui B.V.Z. (decedata in 2002) si avand cu defuncta doi copii: B.S.C. si G.F.


Mentionam ca B.S.C., prin procura speciala nr. (…), si G.F., prin procura speciala nr. (…), l-au imputernicit pe dnul B.I. sa tranzactioneze asupra masei partajabile.


Aceasta este vointa noastra.»


Ia act ca reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecata.


Cu recurs  in termen de 15 zile de la comunicare.


Pronuntata in sedinta publica.”






[1] Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 441 din 22 mai 2006


[2] Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 831 din 3 decembrie 2009

[3] Publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, nr. 70 din 30 ianuarie 2010

Voi reveni, in scurt timp (sper), cu cateva explicatii mai putin tehnice, privind aceasta hotarare.

Multumim d-nei judecator Sanda Lungu (judecator, Curtea de Apel Craiova) pentru amabilitatea de a ne supune atentiei aceasta hotarare de constatare a medierii, numita si hotarare de expedient, care ne poate fi utila tuturor.

Multumim, de asemenea, si Juridice.ro pentru promovarea ideii de mediere.