Pagini

Se afișează postările cu eticheta incredintare minor. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta incredintare minor. Afișați toate postările

miercuri, iulie 28

Divortul devine obligatoriu a fi rezolvat prin mediere?

Potrivit recentelor modificari propuse de MJ, în procedura divortului se preconizeaza a fi aduse câteva modificari esentiale.

In detaliu, le-am descris aici: Medierea devine obligatorie ... ?

Astfel, potrivit noilor propuneri, dupa inregistrarea cererii de divort pe rolul instantei competente, pasii ce vor fi urmati sunt urmatorii:

1. Instanța, în virtutea rolului activ, va stărui ca soții să ajungă la o înțelegere în ceea ce privește căsătoria și cererile accesorii divorțului.

În cazul acordului soților, instanța va acorda un termen de două luni, termen la care va verifica din nou dacă soții stăruie în desfacerea căsătoriei.

2. În ipoteza în care părțile nu pot ajunge la un acord, instanța va recomanda părților medierea.

În această ipoteză, părțile nu mai au de ales. Ele vor fi nevoite să parcurgă procedura prealabilă a medierii care presupune etapa in care partile sunt informate, etapă la finalul căreia pot lua decizia fie de a solutiona litigiul prin mediere fie de a reveni in instanta.

3. Astfel, pasul trei, pas ce va fi obligatoriu de urmat, este cel de informare cu privire la mediere și obținerea procesului-verbal prin care se constată parcurgerea acestei etape și rezultatul la care părțile au ajuns, de comun acord, indiferent care ar fi acest rezultat.

4. Daca, în urma procedurii de informare, partile se hotarasc sa urmeze procedura propriu-zisa a medierii, impreuna cu mediatorul vor stabili calendarul sedintelor de mediere, în vederea solutionarii litigiului și incheierii acordului de mediere.

Între timp, înainte de împlinirea termenului stabilit de către instanță pentru informare, părțile vor inmana instantei procesul-verbal ce va fi încheiat de mediator, la finalul procedurii de informare.

Desigur că există posibilitatea ca partile să încheie acordul de mediere inainte de implinirea termenului fixat de instanta. In aceasta ipoteza, partile se pot prezenta instantei nu doar cu procesul-verbal ci si cu acordul de mediere care va fi insotit și de procesul-verbal prin care se constata solutionarea medierii (de aceasta data, necesitatea întocmirii procesului-verbal avand drept temei prevederile Legii 192/2006).

5. La încheierea acordului de mediere, soții revin in instanta pentru obținerea hotararii de divorț, in conditiile descrise de alin. 3 ale art. 6131 Cod pr. civ. în forma propusa mai sus.

6. Daca, in urma procedurii de informare, părțile doresc să revina in instanta, sunt libere sa o faca iar instanta va proceda la solutionarea litigiului pe calea clasica. Și in aceasta ipoteza partile trebuie sa prezinte instantei procesul-verbal intocmit de mediator și semnat de parti.


Conchidem astfel ca, în caz de divort, atunci cand instanta va recomanda medierea, soții vor urma, în mod obligatoriu, procedura prealabila a medierii.

În caz contrar, partile risca o amenda, potrivit noilor propuneri de modificare.

Mai pe larg, aici: Medierea devine obligatorie ...
Va asteptam la dezbateri si pe Forum. 

sâmbătă, aprilie 10

Incredintare minor prin mediere. Ancheta sociala.

La inceputul lunii martie am scris primul articol pe aceasta tema:  Încredinţare minor prin mediere, la divorţ. Ancheta socială.
Atunci am afirmat pentru prima data ca in cazul in care parintii ajung la un acord privind minorii (exercitarea tuturor drepturilor si obligatiilor), nu mai este necesara ancheta sociala.
Astazi, vin si afirm, cu aceeasi tarie, ca nu este necesara efectuarea anchetei sociale in ipoteza in care parintii incheie un acord de mediere cu privire la incredintarea minorului.
Pe blogul colegei noastre Florentina Costas (mediator si avocat) de la Oradea, a fost publicata o hotarare judecatoreasca in caz de divort.
Cu privire la:
6.3.Validitatea medierii privind încredințarea minorelor . Respectarea interesului superior al minorului.
Analizând acordul de mediere sub aspectul încredințării minorelor instanța constată că înțelegerea intervenită între părți la finalul procedurii de mediere corespunde interesului superior al celor două fiice minore ale cuplului, în vârstă de ___ani, respectiv___ani , acestea fiind la o vârstă fragedă iar mama care a stat mai mult cu ele in timp ce tatăl lucra, fiind mult plecat în deplasare , le poate oferi condiții bune materiale și morale necesare unei dezvoltări armonioase , după cum rezultă din referatul de anchetă socială.
Totodată, față de cele constatate cu ocazia efectuării anchetei sociale, în sensul că nu sunt cunoscute aspecte negative despre nici unul dintre părinți, iar pârâta locuiește cu acestea în locuința conjugală proprietatea soților care este compusă din trei camere și dependințe , oferind condiții optime de trai minorelor, iar veniturile realizate de mamă în calitate de _________ îi permit să asigure minorelor condiții optime de trai se deduce că acordul de mediere va fi benefic copiilor.
6.4. Validitatea medierii privind pensia de întreținere. Respectarea interesului superior al minorului
Acordul de mediere privind pensia de întreținere respectă dispozițiile art. 42 alin. 3 C.fam. coroborat cu art.86 alin.1 și alin.3 C.fam., în baza cărora instanța va dispune acordarea pensiei în favoarea minorelor , începând cu data pronunțării prezentei hotărâri și până la majoratul acestora dar și prevederile art. 94 alin.1 și 3 din Codul familiei cu privire la cuantum care va fi de 30% din veniturile medii lunare nete ale reclamantului , iar în prezent se va raporta la _________pe care îl realizează acum.
6.5. Validitatea medierii privind dreptul reclamantului de a avea legături personale cu minorele. Respectarea interesului superior al minorului.
In ceea ce privește validitatea acordului de mediere cu privire la dreptul reclamantului de a avea legături personale cu minorele , fiicele sale, instanța reține că acest drept este consacrat de legiuitor atât în favoarea părintelui căruia nu i s-a încredințat copilul cât și a minorului, deoarece interesul superior al acestuia reclamă păstrarea unor legături cât mai strânse cu ambii părinți din familia naturală , astfel încât despărțirea părinților să nu fie resimțită de copii pe planul legăturilor personale cu oricare dintre ei.
Dupa cum se poate constata, instanta a cerut efectuarea anchetei sociale.
Mai mult decat atat, instanta "Dispune desfacerea căsătoriei încheiată între părți la data de _____ și trecută în registrul stării civile al Primăriei________sub nr.________prin divorț din culpă comună."
Observatie: nu-mi propun a critica o hotarare judecatoreasca ci doresc numai a semnala anumite chestiuni ce mi se par a fi in neconcordanta cu litera si spiritul legii si  in ideea de a avea si o practica unitara in acest sens.
1. Divortul se pronunta din culpa comuna desi sotii au incheiat un acord cu privire la desfacerea casatoriei? Pare un nonsens.
2. Ancheta sociala. Mai este ea obligatorie? Care este scopul efectuarii anchetei sociale?
Dincolo de faptul ca legiuitorul, prin instituirea anchetei sociale, pleaca de la prezumtia ca parintii sunt incapabili sa hotarasca cu privire la propriii lor copii, in chiar interesul acestora, se continua a se uza de ancheta sociala chiar si in caz de acord al parintilor, fapt ce mi se pare in disonanta cu prevederile Legii medierii.
Potrivit art. 64 din Legea 192/2006 parintii pot conveni, in mod amiabil, asupra urmatoarelor aspecte: "exercitiul drepturilor parintesti, stabilirea domiciliului copiilor, contributia parintilor la întretinerea copiilor...".
Astfel ca, daca legiuitorul, prin norma speciala prevede ca parintii pot conveni asupra acestor aspecte, inseamna ca magistratului nu-i mai ramane decat sa ia act de acordul de mediere, verificand conditiile de fond si forma ale acordului si totodata respectarea interesului superior al copilului.
In acest sens, mai vin cu un alt argument, conferit de Legea 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului care, la art. 31 alin. 1 prevede ca ambii parinti sunt responsabili pentru crestere copiilor lor (in sensul art. 101 Cod. fam.) iar la alin. 3 prevede ca: " in cazul existentei unor neintelegeri intre parinti cu privire la exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor parintesti , instanta judecatoreasca, dupa ascultarea ambilor parinti, hotaraste potrivit interesului superior al copilului."
Ori, vin si intreb, daca parintii hotarasc intr-un fel prin acord, stabilind spre exemplu ca minorul va ramane cu mama, instanta va veni si va hotara potrivit anchetei sociale si va da copilul tatalui desi acesta a fost de acord sa fie incredintat mamei? Oare nu este astfel lipsit total de eficienta textul legii medierii, nu este lipsit de eficienta acordul de mediere? Nu apare ca-i suspectam pe parinti ca iau decizii cu rea credinta sau este aceasta o exceptie de la principiul bunei credinte?
In opinia mea, ancheta sociala in cazul acordului partilor nu este necesara.
Ar fi de dorit ca intr-o viitoare reglementare sa se prevada expres acest lucru, mentinerea anchetei fiind astfel nefireasca.
Mai mult decat atat, divortul nu este un handicap. Parintii nu devin incapabili, nu sunt mai putin responsabili privind cresterea copiilor In cazul incetarii casatoriei prin divort. Altfel, nu vom face decat sa adancim traumele care se incearca a fi diminuate prin mediere.

Acesta este rostul medierii in divort: pastrarea bunelor relatii dintre parinti, in respectarea interesului superior al copilului.
3. Dat fiind faptul ca legea medierii tace, judecatorul este pus in fata unei dileme.
In conditiile in care norma speciala tace, mergem la dreptul comun. In cazul de fata, admitem ca dreptul comun este Codul familiei asa cum cred ca a procedat instanta, desi sunt ispitita a considera ca fiind norma comuna dispozitiile cuprinse in articolele 61, 62 si 63, cu atat mai mult cu cat si legiuitorul inca din titlu le considera dispozitii speciale si le aseaza imediat dupa prevederile generale privind medierea in cauzele civile.
Dilema este data de faptul ca ajungand la prevederile Codului familiei, judecatorul trebuie sa dispuna desfacerea casatoriei potrivit art.38 din cod.
- Astfel, desi sotii se invoiesc asupra divortului amiabil, instanta nu poate pronunta hotararea potrivit acordului ambilor soti , avand ca temei art. 38 alin 2 din Codul familiei intrucat codul impune, suplimentar, indeplinirea anumitor conditii, fapt ce duce la ideea ca doar in anumite situatii sotii pot cere desfacerea in mod amiabil a casatoriei, ceea ce ar fi contrar prevederilor art. 64 din Legea 192/2006  (a medierii).
- Neputand pronunta un desfacerea casatoriei pe temeiul mai sus invocat, instantei ii ramana posibilitatea pronuntarii divortului potrivit art. 38 alin 1 din codul familiei, fapt ce da nastere altui paradox, subliniat si mai sus: desii sotii se invoiesc in privinta divortului si a cererilor accesorii divortului, instanta dispune desfacerea casatoriei din culpa sotilor.
Ramane de vazut care va fi sensul ce se va contura in practica judiciara. Personal, voi milita pentru evitarea anchetei sociale si pronuntarea divortului prin acordul partilor, temeiul de drept fiind art. 64 din Legea 192/2006 privind medierea care, in opinia mea abroga implicit conditiile impuse de Codul familiei la art. 38 alin 2, pct. a) si b), cu atat mai mult cu cat efectuarea unei anchete sociale este de natura sa mentina partile in starea de tensiune nefireasca, datorita faptului ca este posibil ca invoiala lor sa fie infirmata de instanta. Ori, unul din scopurile medierii este cel de a da libertate celor ce se afla in conflict sa-si solutioneze in mod amiabil diferendele pentru a reduce cat mai mult starea nefireasca de conflict, factorul timp intr-o situatie conflictuala fiind de natura sa adanceasca conflictul, pe masura ce starea conflictuala se prelungeste. Altfel, in loc sa remediem, mai degraba agravam starea de fapt.

Adaptare, 28 mai 2010:

Va sugerez un articol al dnei judecator Loreley Mirea: Medierea in cauzele civile. Aspecte practice legate de activitatea judecatorului
Articolul abordeaza inclusiv tema avizului din partea autoritatii tutelare.
Intrucat s-au nascut si dezbateri pe aceasta tema, va sugerez sa urmariti si comentariile:

http://www.juridice.ro/109778/medierea-in-cauzele-civile-aspecte-practice-legate-de-activitatea-judecatorului.html#comment-14529
Si pentrul faptul ca pe Juridice.ro nu a fost inca publicat comentariul meu, o voi face acum, aici.
Iata raspunsul meu, privitor la problemele ridicate de dl avocat (la ce bun medierea daca ajungem sa indeplinim tot atatea formalitati ca si in instanta):

Dle avocat,
avand in vedere cele expuse, întrebarile dvoastra sunt justificate.
De aceea, în opinia mea (situandu-ma diferit de opinia d-nei judecător), apreciez ca in cazul medierii avizul autoritatii tutelare nu este obligatoriu.
Argumentele sunt următoarele:

1. Art. 99 și 108 din Codul familiei sunt aplicabile in ipoteza in care părinții NU SE INTELEG cu privire la exercitarea drepturilor părintesti.
Anterior acestor articole, in capitolul intitulat Ocrotirea minorului (Cod Fam), art. 98 alin. 1 statueaza: Măsurile privitoare la persoana și bunurile copiilor se iau de către părinți, de comun acord.” Prin urmare, este necesar avizul (ancheta socială) din partea Autorității tutelare numai in cazul cand părinții nu reusesc sa se inteleaga.
Acest aviz nu este necesar, in opinia mea, nici instantei nici mediatorului, atunci cand parintii hotarasc, de comun acord, asupra tuturor aspectelor ce privesc minorii.

2. in ipoteza in care fie mediatorul fie instanta cer avizul din partea autoritatii tutelare, prin aceasta se incalcă principiul bunei credinte, după cum și d-na judecator apreciază (”Totusi, consideram ca o asemenea informare este justificata doar daca exista unele suspiciuni sau indicii clare ca interesul superior al minorului ar fi periclitat prin intelegerea partilor, in caz contrar impunandu-se respectarea principiului bunei credinte.”).
Pe cale de consecintă, și observând textul Legii medierii cu privire la respectarea interesului superior al copilului, apreciez că mediatorul are numai obligația de a sesiza autoritatea tutelară (în cazul expres prevazut de lege) și, ori de cate ori va aprecia ca fiind necesar, fa refuza, motivat, solutionarea prin mediere a neintelegerilor parintilor cu privire la minori. (art. 65 si 66 din Lege 192/2006).
Imi ingadui a face si o observatie: chiar daca inainte de a apela la mediator părintii nu se inteleg asupra modului in care vor exercita, după divort, drepturile parintesti si cum isi vor asuma obligatiile, rostul medierii este de a ajunge la o intelegere in acest sens.

3. Tinand cont de faptul ca mediatorul, in procedura medierii, este el insusi obligat sa vegheze la respectarea interesului superior al copilului, prin solicitarea avizului din partea autorității tutelare, instanța va încălca nu doar buna credinta a parintilor ci si pe cea a mediatorului.

4. Menținand în practica judiciară solicitarea avizului (anchetei sociale) din partea autoritatii tutelare, chiar și atunci când părinții se înțeleg, rămânem tributari unei concepții îvechite potrivit cu care, divortul este un handicap iar părintii, in astfel de situații, devin incapabili sa hotarasca singuri cu privire la propriii copii.

In loc de concluzii, formulez următoarele întrebari:
Care mai este rostul avizului, anchetei sociale? Ajută instanța sa ia o hotarare impotriva acordului partilor? Va lua instanta o alta hotarare decat cea luata de parti prin acordul de mediere?
In opinia mea, pot exista, dar în mod exceptional, situații in care sa scape ochiului mediatorului tendinta partilor de fraudare a intereselor minorilor insă, doar exceptional. Altfel, prin reducere la absurd, ar trebui sa acceptam fie ca mediatorii nu sunt pregătiti sa vegheze asupra interesului superior al minorului, fie ca sunt de rea credinta.
Atunci, pe buna dreptate, multi se vor intreba, ca si dl avocat: la ce bun medierea, in astfel de ipoteze?
Desigur, ca mediator, as raspunde ca sunt multe alte beneficii de care se pot bucura cei ce apeleaza la mediere, inclusiv in cazurile in care nu se incheie un acord insa, nu pot fi convingatoare in ipoteza in care partile vadmai degraba o ingreunare a procedurii prin mediere si nu o scurtare a timpului si o diminuare efectiva a costurilor si a timpului petrecut in mod normal in instanta.

Astfel, in opinia mea, consider ca este excesiva o astfel de cerinta din partea instantei, menita mai degraba sa descurajeze parintii in luarea deciziilor care ar trebui sa-i priveasca.

Dar, ca sa raspund si intrebarilor d-lui avocat, din practica de pana acum, chiar si in aceasta ipoteza, timpul petrecut in instanta se scurteaza. În ceea ce priveste costurile, depinde de parti cum aleg sa rezolve aceasta situatie. Daca partile se adreseaza direct unui mediator, singurele costuri sunt cele privind onorariul mediatorului deoarece, atunci cand partile se inteleg, acestea pot cere restituirea taxei judiciare de timbru ce a fost platita pentru investirea instantei.

Incredintare minor prin mediere. Ancheta socială. (II)

La inceputul lunii martie am scris primul articol pe aceasta tema:  Încredinţare minor prin mediere, la divorţ. Ancheta socială.

Atunci am afirmat pentru prima data ca in cazul in care parintii ajung la un acord privind minorii (exercitarea tuturor drepturilor si obligatiilor), nu mai este necesara ancheta sociala.

Astazi, vin si afirm, cu aceeasi tarie, ca nu este necesara efectuarea anchetei sociale in ipoteza in care parintii incheie un acord de mediere cu privire la incredintarea minorului.

Pe blogul colegei noastre Florentina Costas (mediator si avocat) de la Oradea, a fost publicata o hotarare judecatoreasca in caz de divort.

Cu privire la:

6.3.Validitatea medierii privind încredințarea minorelor . Respectarea interesului superior al minorului.


Analizând acordul de mediere sub aspectul încredințării minorelor instanța constată că înțelegerea intervenită între părți la finalul procedurii de mediere corespunde interesului superior al celor două fiice minore ale cuplului, în vârstă de ___ani, respectiv___ani , acestea fiind la o vârstă fragedă iar mama care a stat mai mult cu ele in timp ce tatăl lucra, fiind mult plecat în deplasare , le poate oferi condiții bune materiale și morale necesare unei dezvoltări armonioase , după cum rezultă din referatul de anchetă socială.


Totodată, față de cele constatate cu ocazia efectuării anchetei sociale, în sensul că nu sunt cunoscute aspecte negative despre nici unul dintre părinți, iar pârâta locuiește cu acestea în locuința conjugală proprietatea soților care este compusă din trei camere și dependințe , oferind condiții optime de trai minorelor, iar veniturile realizate de mamă în calitate de _________ îi permit să asigure minorelor condiții optime de trai se deduce că acordul de mediere va fi benefic copiilor.


6.4. Validitatea medierii privind pensia de întreținere. Respectarea interesului superior al minorului


Acordul de mediere privind pensia de întreținere respectă dispozițiile art. 42 alin. 3 C.fam. coroborat cu art.86 alin.1 și alin.3 C.fam., în baza cărora instanța va dispune acordarea pensiei în favoarea minorelor , începând cu data pronunțării prezentei hotărâri și până la majoratul acestora dar și prevederile art. 94 alin.1 și 3 din Codul familiei cu privire la cuantum care va fi de 30% din veniturile medii lunare nete ale reclamantului , iar în prezent se va raporta la _________pe care îl realizează acum.


6.5. Validitatea medierii privind dreptul reclamantului de a avea legături personale cu minorele. Respectarea interesului superior al minorului.


In ceea ce privește validitatea acordului de mediere cu privire la dreptul reclamantului de a avea legături personale cu minorele , fiicele sale, instanța reține că acest drept este consacrat de legiuitor atât în favoarea părintelui căruia nu i s-a încredințat copilul cât și a minorului, deoarece interesul superior al acestuia reclamă păstrarea unor legături cât mai strânse cu ambii părinți din familia naturală , astfel încât despărțirea părinților să nu fie resimțită de copii pe planul legăturilor personale cu oricare dintre ei.



Dupa cum se poate constata, instanta a cerut efectuarea anchetei sociale.

Mai mult decat atat, instanta "Dispune desfacerea căsătoriei încheiată între părți la data de _____ și trecută în registrul stării civile al Primăriei________sub nr.________prin divorț din culpă comună."

Observatie: nu-mi propun a critica o hotarare judecatoreasca ci doresc numai a semnala anumite chestiuni ce mi se par a fi in neconcordanta cu litera si spiritul legii si  in ideea de a avea si o practica unitara in acest sens.

1. Divortul se pronunta din culpa comuna desi sotii au incheiat un acord cu privire la desfacerea casatoriei? Pare un nonsens.

2. Ancheta sociala. Mai este ea obligatorie? Care este scopul efectuarii anchetei sociale?

Dincolo de faptul ca legiuitorul, prin instituirea anchetei sociale, pleaca de la prezumtia ca parintii sunt incapabili sa hotarasca cu privire la propriii lor copii, in chiar interesul acestora, se continua a se uza de ancheta sociala chiar si in caz de acord al parintilor, fapt ce mi se pare in disonanta cu prevederile Legii medierii.


Potrivit art. 64 din Legea 192/2006 parintii pot conveni, in mod amiabil, asupra urmatoarelor aspecte: "exercitiul drepturilor parintesti, stabilirea domiciliului copiilor, contributia parintilor la întretinerea copiilor...".

Astfel ca, daca legiuitorul, prin norma speciala prevede ca parintii pot conveni asupra acestor aspecte, inseamna ca magistratului nu-i mai ramane decat sa ia act de acordul de mediere, verificand conditiile de fond si forma ale acordului si totodata respectarea interesului superior al copilului.
In acest sens, mai vin cu un alt argument, conferit de Legea 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului care, la art. 31 alin. 1 prevede ca ambii parinti sunt responsabili pentru crestere copiilor lor (in sensul art. 101 Cod. fam.) iar la alin. 3 prevede ca: " in cazul existentei unor neintelegeri intre parinti cu privire la exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor parintesti , instanta judecatoreasca, dupa ascultarea ambilor parinti, hotaraste potrivit interesului superior al copilului."
Ori, vin si intreb, daca parintii hotarasc intr-un fel prin acord, stabilind spre exemplu ca minorul va ramane cu mama, instanta va veni si va hotara potrivit anchetei sociale si va da copilul tatalui desi acesta a fost de acord sa fie incredintat mamei? Oare nu este astfel lipsit total de eficienta textul legii medierii, nu este lipsit de eficienta acordul de mediere? Nu apare ca-i suspectam pe parinti ca iau decizii cu rea credinta sau este aceasta o exceptie de la principiul bunei credinte?
In opinia mea, ancheta sociala in cazul acordului partilor nu este necesara.

Ar fi de dorit ca intr-o viitoare reglementare sa se prevada expres acest lucru, mentinerea anchetei fiind astfel nefireasca.
Mai mult decat atat, divortul nu este un handicap. Parintii nu devin incapabili, nu sunt mai putin responsabili privind cresterea copiilor In cazul incetarii casatoriei prin divort. Altfel, nu vom face decat sa adancim traumele care se incearca a fi diminuate prin mediere.


Acesta este rostul medierii in divort: pastrarea bunelor relatii dintre parinti, in respectarea interesului superior al copilului.


3. Dat fiind faptul ca legea medierii tace, judecatorul este pus in fata unei dileme.


In conditiile in care norma speciala tace, mergem la dreptul comun. In cazul de fata, admitem ca dreptul comun este Codul familiei asa cum cred ca a procedat instanta, desi sunt ispitita a considera ca fiind norma comuna dispozitiile cuprinse in articolele 61, 62 si 63, cu atat mai mult cu cat si legiuitorul inca din titlu le considera dispozitii speciale si le aseaza imediat dupa prevederile generale privind medierea in cauzele civile.


Dilema este data de faptul ca ajungand la prevederile Codului familiei, judecatorul trebuie sa dispuna desfacerea casatoriei potrivit art.38 din cod.


- Astfel, desi sotii se invoiesc asupra divortului amiabil, instanta nu poate pronunta hotararea potrivit acordului ambilor soti , avand ca temei art. 38 alin 2 din Codul familiei intrucat codul impune, suplimentar, indeplinirea anumitor conditii, fapt ce duce la ideea ca doar in anumite situatii sotii pot cere desfacerea in mod amiabil a casatoriei, ceea ce ar fi contrar prevederilor art. 64 din Legea 192/2006  (a medierii).


- Neputand pronunta un desfacerea casatoriei pe temeiul mai sus invocat, instantei ii ramana posibilitatea pronuntarii divortului potrivit art. 38 alin 1 din codul familiei, fapt ce da nastere altui paradox, subliniat si mai sus: desii sotii se invoiesc in privinta divortului si a cererilor accesorii divortului, instanta dispune desfacerea casatoriei din culpa sotilor.


Ramane de vazut care va fi sensul ce se va contura in practica judiciara. Personal, voi milita pentru evitarea anchetei sociale si pronuntarea divortului prin acordul partilor, temeiul de drept fiind art. 64 din Legea 192/2006 privind medierea care, in opinia mea abroga implicit conditiile impuse de Codul familiei la art. 38 alin 2, pct. a) si b), cu atat mai mult cu cat efectuarea unei anchete sociale este de natura sa mentina partile in starea de tensiune nefireasca, datorita faptului ca este posibil ca invoiala lor sa fie infirmata de instanta. Ori, unul din scopurile medierii este cel de a da libertate celor ce se afla in conflict sa-si solutioneze in mod amiabil diferendele pentru a reduce cat mai mult starea nefireasca de conflict, factorul timp intr-o situatie conflictuala fiind de natura sa adanceasca conflictul, pe masura ce starea conflictuala se prelungeste. Altfel, in loc sa remediem, mai degraba agravam starea de fapt.



marți, martie 30

Încredinţare minor prin mediere, la divorţ. Ancheta socială.

Dacă, potrivit art. 38 alin 2 din codul familiei, soţii puteau divorţa prin acordul lor numai în anumite condiţii expres prevăzute de lege, astăzi, potrivit Legii 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, soţii pot divorţa prin acordul lor fără să mai fie necesară îndeplinirea cumulativă a condiţilor privind durata căsătoriei şi cea privitoare la existenţa copiilor minori rezultaţi din căsătorie.
Ca absolvent de teologie, consider că legiuitorul permite mult prea uşor părţilor să divorţeze, înainte ca soţii să facă anumite demersuri, eforturi spre împăcare, aşa cum face referire art. 613 din Codul de procedură civilă, articol care acum devine, în parte, inoperabil. Prin art. 613 din Cod. Pr. civ., magistratul dă sfaturi de împăcare soţilor iar prin art. 6131 alin. 2 din Cod judecătorul stabileşte termenul de două luni pentru judecata în şedinţă publică. Din nou, după cele două luni, instanţa verifica dacă soţii stăruie în desfacerea căsătoriei.
În opinia mea, această stăruinţă avea rolul de a ajuta soţii să conştientizeze că sunt pe cale de a face un pas important, cu efecte majore pentru fiecare dintre ei şi mai ales pentru copiii lor, dacă este cazul.
Astăzi, aşa cum am afirmat mai sus, dacă soţii hotărăsc de comun acord desfacerea căsătoriei, o pot face într-un timp foarte scurt, chiar şi atunci când au rezultat copii din căsătorie, indifrent dacă a trecut sau nu un an de la încheierea ei.
Problema ce se ridică, este cea privitoare la efectuarea anchetei sociale.
Instanţa mai trebuie să ceară efectuarea anchetei sociale în cazul în care soţii se înţeleg asupra tuturor aspectelor privitoare la minor?
În opinia mea, nu!
Potrivit dispoziţiilor speciale privind conflictele de familie ce sunt cuprinse în articolele 64, 65 şi 66 din Legea medierii[1], legiuitorul dă în sarcina mediatorului o mare responsabilitate şi anume, aceea de a veghea la respectarea interesului superior al copilului.
Potrivit art. 64 din Legea medierii, pot fi rezolvate prin mediere:
-          neîntelegerile dintre soti privind continuarea casatoriei,
-          exercitiul drepturilor parintesti,
-          stabilirea domiciliului copiilor,
-          contributia parintilor la întretinerea copiilor,
-          precum si orice alte neîntelegeri care apar în raporturile dintre soti cu privire la drepturi de care ei pot dispune potrivit legii.
Din cele de mai sus, rezultă că soţilor le aparţine decizia în totalitate, mediatorul având rolul de a-i ajuta pe soţi să se concentreze mai întâi asupra nevoilor minorului (minorilor) şi asupra reponsabilităţii ce o au în creşterea şi educarea acestuia (acestora) în continuare, veghind totodată la respectarea interesului superior al copilului.
Astfel, odată încheiat acordul de mediere, soţii aduc la cunoştinţa instanţei acordul lor, după ce vor semna împreună cererea de divorţ, urmând ca instanţa să pronunţe divorţul prin acordul părţilor.
Instanţa este obligată să verifice dacă cei doi soţi sunt de acord asupra celor trecute în acord şi dacă cele convenite corespund prevederilor legale în vigoare. Simplu.
Cine altcineva este mai în măsură să hotărască asupra viitorului copiilor, dacă nu părinţii? Faptul că ajung la divorţ, îi face pe părinţi mai puţin capabili să hotărască în ceea ce priveşte creşterea şi educarea propriilor copii? Este divorţul un handicap? Sunt părinţii mai puţin responsabili după divorţ?
[Despre răspunderea părinţilor, am scris câte ceva, cu referire la faptele copiilor pentru care parintii au obligatia sa răspundă, aici: FUNDAMENTUL RĂSPUNDERII PĂRINŢILOR PENTRU FAPTA PREJUDICIABILĂ A MINORULUI. Argumentele pentru care părinţii sunt responsabili sunt general valabile si sunt analizate în secţiunea B.  -  Analiza obligaţiei stabilite de textul art. 101 C. fam.]
Ceea ce vine să facă acum legea medierii, este să redea părinţilor încrederea că pot hotărî în continuare viitorul propriilor copii, în bună înţelegere, fără să creeze drame inutile!
Legea medierii vine să schimbe concepţii, să schimbe mentalităţi greşite!
Desigur că sunt şi situaţii excepţionale în care instituţiile statului trebuie să intervină. Însă, doar în acele situaţii în care părinţii nu au capacitatea de a-şi exercita în mod responsabil drepturile şi obligaţiile ce şi le-au asumat atunci când au hotărât să aducă pe lume un copil. 
Prin mediere, cei doi părinţi vor reuşi să păstreze bunele relaţii privind creşterea minorilor, tocmai pentru că este în interesul superior al copilului. Este posibil.
Prin urmare, în opinia mea, instanţa nu are de ce să mai ceară efectuarea anchetei sociale, câtă vreme părinţii se înţeleg amiabil asupra tuturor aspectelor ce privesc minorii cu privire la care părinţii au atât dreptul căt şi obligaţia de creştere a acestora, aşa cum este ea înţeleasă de Codul familiei.
Va asteptam la dezbatere si pe  Forum.

[1] Legea 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, cu modificările şi completarile ulterioare. A se vedea pagina de Legislatie.

duminică, martie 7

Încredinţare minor prin mediere, la divorţ. Ancheta socială. (I)


Dacă, potrivit art. 38 alin 2 din codul familiei, soţii puteau divorţa prin acordul lor numai în anumite condiţii expres prevăzute de lege, astăzi, potrivit Legii 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, soţii pot divorţa prin acordul lor fără să mai fie necesară îndeplinirea cumulativă a condiţilor privind durata căsătoriei şi cea privitoare la existenţa copiilor minori rezultaţi din căsătorie.


Ca absolvent de teologie, consider că legiuitorul permite mult prea uşor părţilor să divorţeze, înainte ca soţii să facă anumite demersuri, eforturi spre împăcare, aşa cum face referire art. 613 din Codul de procedură civilă, articol care acum devine, în parte, inoperabil. Prin art. 613 din Cod. Pr. civ., magistratul dă sfaturi de împăcare soţilor iar prin art. 6131 alin. 2 din Cod judecătorul stabileşte termenul de două luni pentru judecata în şedinţă publică. Din nou, după cele două luni, instanţa verifica dacă soţii stăruie în desfacerea căsătoriei.


În opinia mea, această stăruinţă avea rolul de a ajuta soţii să conştientizeze că sunt pe cale de a face un pas important, cu efecte majore pentru fiecare dintre ei şi mai ales pentru copiii lor, dacă este cazul.


Astăzi, aşa cum am afirmat mai sus, dacă soţii hotărăsc de comun acord desfacerea căsătoriei, o pot face într-un timp foarte scurt, chiar şi atunci când au rezultat copii din căsătorie, indifrent dacă a trecut sau nu un an de la încheierea ei.


Problema ce se ridică, este cea privitoare la efectuarea anchetei sociale.


Instanţa mai trebuie să ceară efectuarea anchetei sociale în cazul în care soţii se înţeleg asupra tuturor aspectelor privitoare la minor?


În opinia mea, nu!

Potrivit dispoziţiilor speciale privind conflictele de familie ce sunt cuprinse în articolele 64, 65 şi 66 din Legea medierii[1], legiuitorul dă în sarcina mediatorului o mare responsabilitate şi anume, aceea de a veghea la respectarea interesului superior al copilului.


Potrivit art. 64 din Legea medierii, pot fi rezolvate prin mediere:

-          neîntelegerile dintre soti privind continuarea casatoriei,

-          exercitiul drepturilor parintesti,

-          stabilirea domiciliului copiilor,

-          contributia parintilor la întretinerea copiilor,

-          precum si orice alte neîntelegeri care apar în raporturile dintre soti cu privire la drepturi de care ei pot dispune potrivit legii.


Din cele de mai sus, rezultă că soţilor le aparţine decizia în totalitate, mediatorul având rolul de a-i ajuta pe soţi să se concentreze mai întâi asupra nevoilor minorului (minorilor) şi asupra reponsabilităţii ce o au în creşterea şi educarea acestuia (acestora) în continuare, veghind totodată la respectarea interesului superior al copilului.


Astfel, odată încheiat acordul de mediere, soţii aduc la cunoştinţa instanţei acordul lor, după ce vor semna împreună cererea de divorţ, urmând ca instanţa să pronunţe divorţul prin acordul părţilor.


Instanţa este obligată să verifice dacă cei doi soţi sunt de acord asupra celor trecute în acord şi dacă cele convenite corespund prevederilor legale în vigoare. Simplu.


Cine altcineva este mai în măsură să hotărască asupra viitorului copiilor, dacă nu părinţii? Faptul că ajung la divorţ, îi face pe părinţi mai puţin capabili să hotărască în ceea ce priveşte creşterea şi educarea propriilor copii? Este divorţul un handicap? Sunt părinţii mai puţin responsabili după divorţ?


[Despre răspunderea părinţilor, am scris câte ceva, cu referire la faptele copiilor pentru care parintii au obligatia sa răspundă, aici: FUNDAMENTUL RĂSPUNDERII PĂRINŢILOR PENTRU FAPTA PREJUDICIABILĂ A MINORULUI. Argumentele pentru care părinţii sunt responsabili sunt general valabile si sunt analizate în secţiunea B.  -  Analiza obligaţiei stabilite de textul art. 101 C. fam.]


Ceea ce vine să facă acum legea medierii, este să redea părinţilor încrederea că pot hotărî în continuare viitorul propriilor copii, în bună înţelegere, fără să creeze drame inutile!



Legea medierii vine să schimbe concepţii, să schimbe mentalităţi greşite!


Desigur că sunt şi situaţii excepţionale în care instituţiile statului trebuie să intervină. Însă, doar în acele situaţii în care părinţii nu au capacitatea de a-şi exercita în mod responsabil drepturile şi obligaţiile ce şi le-au asumat atunci când au hotărât să aducă pe lume un copil. 


Prin mediere, cei doi părinţi vor reuşi să păstreze bunele relaţii privind creşterea minorilor, tocmai pentru că este în interesul superior al copilului. Este posibil.


Prin urmare, în opinia mea, instanţa nu are de ce să mai ceară efectuarea anchetei sociale, câtă vreme părinţii se înţeleg amiabil asupra tuturor aspectelor ce privesc minorii cu privire la care părinţii au atât dreptul căt şi obligaţia de creştere a acestora, aşa cum este ea înţeleasă de Codul familiei.



Va asteptam la dezbatere si pe  Forum.





[1] Legea 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, cu modificările şi completarile ulterioare. A se vedea pagina de Legislatie.

luni, februarie 15

Comunicat UNMR 15 februarie 2010

Consiliul Director al Uniunii Nationale a Mediatorilor din Romania, intrunit in sedinta in data de 11 februarie 2010, a decis trimiterea catre mediatori a urmatorului Comunicat:

Organizarea alegerilor pentru Consiliul de Mediere ramane un punct extrem de important pentru intreaga comunitate a mediatorilor din Romania si cu atat mai mult pentru UNMR, in conditiile in care legea 370/2009 impune aceasta obligatie in sarcina Consiliului de Mediere.



Consiliul Director al UNMR apreciaza ca varianta desemnarii membrilor CdM prin reprezentare, din randul membrilor propusi de asociatii si mediatori, este o varianta benefica si de perspectiva. Pentru identificarea mecanismelor de implementare ale acestei variante, sunt necesare consultari cu mediatorii si asociatiile, pentru ca la urmatoarele alegeri aceasta varianta sa fie definitivata, daca va primi girul mediatorilor si al legiuitorului.Pana atunci, UNMR ramane consecvent pozitiei adoptate pana acum si alaturi de alte asociatii sustine varianta alegerilor libere, fara criterii arbitrare neprevazute de lege si in cel mai scurt timp.Consiliul Director al UNMR saluta eforturile reprezentantului sau din Cdm si a altor membri CdM de transpunere a prevederilor Legii nr. 370/2009 in practica si considera ca organizarea unor noi alegeri in cel mai scurt timp, va detensiona si normaliza relatiile dintre mediatori.Bucuresti / 15.02.2010

Consiliul Director al UNMR


Sursa, Medierea.ro


luni, februarie 8

Ghid de mediere pentru magistrati (II). Solutionarea amiabila a litigiilor in Romania

Ghid de mediere pentru magistrati (II). Solutionarea amiabila a litigiilor in Romania

1. Intelegerile in caz de divort

a. Impacarea

In materie de divort, conform art. 613 C. pr. civ, presedintele instantei are obligatia ca la primirea cererii de divort sa dea reclamantului sfaturi de impacare (conciliere prealabila judiciara). In cazul cererii de divort prin acordul sotilor, instanta va verifica conform art. 6131 din acelasi cod, daca sotii staruie in desfacerea casatoriei. In caz de impacare, actiunea de divort se stinge. Potrivit art. 618 alin. 2 C. pr. civ, actiunea de divort se va stinge prin impacarea sotilor in orice faza a procesului, chiar daca intervine in instanta de apel sau de recurs iar apelul ori recursul nu sunt timbrate conform legii.

Asadar, legiuitorul a considerat ca in materie de divort este preferabila renuntarea la actiune pentru a mentine unita familia, ceea ce implica, cel putin intr-o faza de inceput al conflictului judiciar, interventia efectiva a judecatorului. Insa, cum acesta, de regula, nu beneficiaza de o pregatire speciala, asemenea sfaturi sunt doar formale, ele rezumandu-se la incunostintarea partilor asupra existentei unor posibilitati legale.

Daca sfaturile de impacare ale presedintelui instantei judecatoresti au ramas fara rezultat si procesul de divort continua, revine judecatorului de caz obligatia de a incerca sa convinga partile sa ajunga la o intelegere, potrivit normelor de drept comun, dupa cum vom arata mai jos.

b. Numele

In caz de divort, sotii se pot intelege asupra numelui pe care sa il poarte ulterior cel care isi schimbase numele la incheierea casatoriei. Astfel, potrivit art. 40 C. fam., la desfacerea casatoriei prin divort, sotii se pot invoi ca sotul care, potrivit art. 27, a purtat in timpul casatoriei numele de familie al celuilalt sot, sa poarte acest nume si dupa desfacerea casatoriei. Instanta nu poate cenzura aceasta intelegere, de care este obligata sa ia act prin hotararea de divort.

Ea va putea insa interveni atunci cand partile nu se inteleg. Astfel, dispozitiile aceluiasi articol din Codul familiei prevede ca instanta, pentru motive temeinice, poate sa incuviinteze acest drept, chiar in lipsa unei invoieli intre soti. In fine, daca nu a intervenit o invoiala sau daca instanta nu a dat incuviintarea, fiecare dintre fostii soti va purta numele ce avea inainte de casatorie.

c. Incredintarea si intretinerea minorilor

In cazul in care din casatoria sotilor care divorteaza au rezultat copii minori, parintii se pot intelege cu privire la incredintarea copiilor si la contributia fiecaruia la cheltuielile de intretinere a acestora. Dar aceasta invoiala va produce efecte numai daca a fost incuviintata de instanta judecatoreasca (art. 42 alin. 4 C. fam.).

Indiferent daca exista sau nu o intelegere intre parinti in privinta acestor aspecte, instanta este obligata sa decida, conform art. 42 din acelasi cod, odata cu pronuntarea divortului, caruia dintre parinti vor fi incredintati copiii minori (alin. 1) si totodata va stabili contributia fiecarui parinte la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala a copiilor (alin. 3).


2. Solutionarea amiabila in caz de partaj

3. Solutionarea amiabila in materie comerciala

4. Solutionarea amiabila in litigiile de drept administrativ

5. Intelegerile in cazul pagubelor din accidente de circulatie

6. Solutionarea amiabila in materie civila


Intregul rticol, pe Juridice.ro

vineri, ianuarie 15

De ce divorţ prin mediere?


Pot fi rezolvate prin mediere neîntelegerile dintre soti privind continuarea casatoriei, precum si alte neinţelegeri inerente unui astfel de eveniment mai puţin fericit în viaţa de familie.
Divorţul în sine poate constitui o trauma atât pentru copii cât şi pentru soţi, implicaţi direct în acţiunea de divorţ.
Pentru ca traumele să fie de o amploare ceva mai mică si pentru ca foştii soţi să poată conlucra în a-şi educa în continuare copiii, fără un stres suplimentar, odată decizia luată, este recomandat ca cei doi soţi să recurgă mai întâi la mediator.



Pe lângă faptul că se pot păstra relaţiile dintre soţi la un anumit nivel care să le permită o colaborare viitoare, mai putem vorbi şi de câteva avantaje de natură pecuniară. Costurile pot fi sensibil mai mici.


Ce alte beneficii credeţi că poate aduce o astfel de procedură amiabilă, în cazul divorţului, pentru minorii implicaţi? Dar pentru soţi?


Pentru mai multe, accesati Forum - Mediere si mediatori.