Divortul si custodia comuna efectiva.

Divorce and Joint Physical Custody | Divorce Cures.

„One of the more complicated aspects of divorce issues to think through is the concept of what is called ‘Joint Physical Custody.’ In it’s most basic sense, with joint physical custody both parents are considered custodial parents, and have virtually equal rights over the child/children.

This can also be a very tricky thing to work out, as in essence, the child is being shared between the parents. This can create great strain on the child, and should be handled with great care. It is easy for children in these situations to truly feel torn between two worlds. It’s a child’s natural instinct to want to please both parents, but this can be mentally exhausting.

After Divorce – Limit the amount of stress on the child

It is good for parents to work hard to eliminate any mental and emotional stress for the child regarding this. Don’t allow the child to take sides, or to pit the child against the other parent. This will only create more unneeded strain and keep the child from being able to grow to a more functional part of society.

Legally, joint physical custody involves a few complicated issues. The parents are given, in most cases, a court ordered custody schedule. This being given by the court aids in elimination of further fights and arguments. Sometimes these are referred to as parenting schedules or plans.

After Divorce -Joint Physical Custody Means Equal Rights For the Parents

You won’t hear the term ‘visitation’ in the case of joint physical custody, as both parents have basically equal rights. Both parents are allowed, and often required by the court to be involved in, and have access to information about the child’s needs and goings on. Education records and choices, health issues, and all other major impacting decisions will be handled by both parents for the child’s well being.

Keep a cool head when discussing these things. Parents, remember that these decisions are now about the child and the child alone. It could be easy to fall back into some of the same old fights and arguments when discussing joint issues. If you can maintain a cool head  after the divorce and and have the help of some loving friends, this can all be worked out for the child’s good.”

Sursa: http://www.divorcecures.com

O problema legată de custodia comună efectivă se va pune cât de curând și la noi. Avem deja pronunțate hotărâri judecătorești prin care părinții au stabilit exercitarea custodiei în comun, hotărâri ce au mers până la a stabili si domiciliul minorului în mod egal.

Incă lucrurile nu sunt foarte clare la noi. Uneori se merge pe ideea stabilirii domiciliului jumătate din timpul unui an la unul din parinti, cealaltă jumătate de timp, la celălalt părinte. Pot fi situații în care minorii se simt foarte bine și așa insă, trebuie să fie avută în vedere și probabilitatea ca pentru unii dintre copii să fie foarte greu. Prin urmare, fiecare situație în parte trebuie analizată și găăsite soluțiile ținând cont de copii în primul rând. Mai mult, dacă au o vârstă mai mare de 10, copiii pot fi prezenți în mediere atunci când se discută despre lucruri ce-i privesc.

Așa cum se recomandă părinților și prin articolul de mai sus, aceștia trebuie să aibă în vedere, întâi de toate,  interesul copilului, să încerce să provoace cât mai puțin stre. De aceea, în mediere, sprijinim părinții și-i încurajăm să găsescă soluții favorabile în primul rând pentru copii, chiar dacă  pentru părinți poate constitui un efort supimentar.

Deja am început să vorbim de un Plan parental pe care îl putem folosi în mediere pentru a ușura discuțiile și pentru a-i ajuta pe părinți să găsească cele mai bune soluții.

Un astfel de Plan Parental a fost propus și mediatorilor de către Asociația Română Pentru Custodie Comună - ARPCC

Divortul pe cale administrativa in Noul Cod civil

De la art. 375 pana la art. 378 din Noul Cod civil este prevăzut divorțul pe cale notarială și administrativă.

Câteva aprecieri generale privitoare la divorț le veți regăsi în articolul Divortul prin acordul partilor in noul Cod civil  iar divorțul pe cale judiciară l-am descris  în articolul Divorțul prin acordul soților pe cale judiciară –art. 374 din Noul Cod civil.

Potrivit Noului Cod civil, soții care sunt de acord cu divorțul și nu au copii (din căsătorie, din afara ei sau adoptați), ofițerul de stare civilă de la locul căsătoriei sau de la ultimul domiciliu al soților, poate constata desfacerea casatoriei prin acordul soților, eliberând și un certificat de divorț, potrivit legii.

După cum observăm, lucrurile sunt simple. Atunci când soții se înțeleg, ofițerul de stare civilă nu face altceva decât să ia act de acordul soților și să elibereze certificatul.

Procedural însă, lucrurile decurg puțin diferit.

1. Cerera de divorț se depune împreună de către ambii soți. Cererea se înregistrează și se acordă soților un termen de reflecție de 30 de zile.

2. La împlinirea termenului de 30 de zile, soții se prezintă personal  în fața ofițerului de stare civilă care verifică dacă soții stăruie în dorința lor de desfacere a căsătoriei. Totodată, verifică exprimarea consimțământului, dacă este liber și neviciat.

3. Odată verificat acordul, ofițerul stării civile eliberează certifiatul de divorț.

4. Se vor face mețiunile pe certificatul de căsătorie cu privire la divorț.

Pentru ca lucrurile să meargă strună, soții trebuie să se înțeleagă atât cu privire la divorț cât și cu privire la păstratrea numelui din căsătorie al soțului care a preluat numele celuilalt. În caz contrar, ofițerul de stare civilă îndrumă părțile către instanța de judecată.

Așa cum spuneam și în alte articole privitoare la divorț, chiar dacă în Noul Cod civil nu sunt prevederi privitoare la indrumarea soților către mediere pentru a-și soluționa amiabil divorțul, ofițerul de stare civilă și notarul pot recomanda soților medierea în baza art. 6 din Legea 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator.

În ipoteza în care soții nu pot ajunge cu ușurință la un acord, aceștia nu sunt obligați să se adreseze instanței, întâi de toate soții putând apela la mediere înainte de a apela la procedura administrativă. Soții, de comun acord, pot apela la serviciile unui mediator pentru a soluționa toate neînțelegerile dintre ei, urmând ca apoi să depună cererea împreună cu acordul de mediere. În această situație, ofițerul de stare civilă va urmări procedura, așa cum ea este prevăzută de lege.

Subliniez faptul că cererea de divorț se depune odată ce părțile au ajuns la un acord. În caz contrar, acestea trebuie să recurgă la procedura în instanță.

Prin urmare, fie că soții se înțeleg cu privire la divorț, fie că apelează la serviciile de mediere, dacă nu sunt copii minori, divorțul se va putea soluționa pe cale administrativă.

Dacă soții au de făcut și partaj, acesta poate fi soluționat ulterior, prin notarul public sau instanță, în  vederea obținerii taxei de timbru.

Pe tema taxa de timbru gasiti un articol aici: Cand si cum vom recupera taxa de timbru in conditiile Noului Cod civil?

Cand si cum vom recupera taxa de timbru in conditiile Noului Cod civil?

În ultima perioadă sunt tot mai multe căutări privitoare la taxa de timbru. Este firesc in condițiile în care criza ne afectează tot mai mult pe toți, bruma ce am achiziționat-o de-a lungul timpului trebuie s-o împărțim iar taxa de timbru pentru soluționarea partajului este consistentă (3% din valoarea bunurilor partajabile).

Ca și până acum, taxa de timru se restituie ori de cate ori părțile (soții, în cazul divorțului) ajung la un acord prin mediere.

Raportat la noile dispoziții din Codul civil, corelate cu cele din Legea 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, taxa de timbru se restituie doar în cauzele ce sunt deduse instanței de judecată.

Astfel, cf. art. 63 din Legea 192/2006, dacă părțile (soții)  ajung la înțelegere prin mediere și pun capăt astfel procesului judiciar, pot cere instanței să le restituie taxa de timbru. Această dispoziție este prevăzută numai pentru procesele deja aflate pe rolul instanței de judecată.

Ținând cont de faptul că în Noul Cod civil este prevăzut divorțul pe cale administrativă sau notarială, se pune întrebarea dacă partajul se va soluționa odată cu divorțul și care vor fi costurile aferente.

Ca și până acum, partajul se poate soluționa pe cale notarială, fie odată cu divorțul fie ulterior. De fiecare dată însă, pe lângă onorariul notarului va trebui platită și taxa de 3% la valoarea bunurilor partajabile.  Nu există o reglementare care să prevadă restituirea unei taxe achitate statului dar retinuta de notariat. In acest caz, după cum am mai spus-o și cu alt prilej, soții pot soluționa divorțul pe cale notarială iar partajul să-l soluționeze ulterior, pe cale judiciară, prin acordul de mediere.Tot astfel se poate soluționa divorțul pe cale administrativă și ulterior partajul.

Prin urmare, pentru a beneficia de restituirea taxei de timbru, avem următoarele posibilități:

1. Declanșăm procedura judiciară cănd soții depun la instanță cererea de divorț prin acordul părților (cererea poate fi depusă și numai de către unul dintre soți). Ulterior, la termenul soicitat de către instanță, soții depun acordul de mediere ce va cuprinde și partajul. Odată cu acordul, se depune cererea de restituire a taxei de timbru. Instanța ia act de acordul acestora, verifică legalitatea acordului și-l înciviințează.În acest caz, singurele costuri ce vor fi suportate efectiv de părți sunt cele cu onorariul mediatorului, procedura fiind in sine destul de usoara, partile putand alege sa se descurce și  singure.

Obs. Se poate apela întâi de toate la serviciile unui mediator pentru ca soții să cunoască toți pașii ce-i au de urmat și să  incheie un contract de mediere  însă recomandăm ca acordul să fie încheiat ulterior sesizării instanței.

2. Aplăm la procedura notarială sau administrativă pentru soluționarea divorțului  și a cererilor accesorii iar  ulterior soluționăm partajul în instanță  prin mediere. Dezavantajul în această ipoteză este dat de faptul că soții trebuie să plătească și onorariul notarului și pe cel al mediatorului. Dar, important este ca deciziile să fie luate în cunoștință de cauză.

Observația de mai sus rămâne valabilă și în acest caz.

Divorțul prin acordul soților pe cale judiciară –art. 374 din Noul Cod civil

După cum arătam în articolul anterior, Noul Cod civil reglementează divorțul prin acordul soților.

Începând cu 1 octombrie, soții au la dispoziție trei căi de soluționare a divorțului pe cale amiabilă și anume:

1. Divorțul pe cale judiciară;

2. Divorțul pe cale administrativă;

3. Divorțul pe cale notarială.

 Divorțul prin acordul soților pe cale judiciară.

Această  modalitate de încetare a căsătoriei se realizează pe cale judiciară indiferent dacă soții au sau nu copii din căsătorie, din afara căsătoriei sau adoptați.

Art. 374 din Noul Cod civil reglementează condițiile divorțului prin acordul soților pe cale judiciară. Diferit  de vechea reglementare, divorțul prin acordul soților poate fi pronunțat indiferent de durata căsătoriei. De asemenea, nu are importanță dacă din căsătorie au rezultat minori sau nu.

Daca unul dintre soti este pus sub interdicție, divorțul prin acordul soților nu poate fi admis.

Procedura de soluționare pe cale judiciară.

1. Când soții sunt de acord cu privire la desfacerea căsătoriei și a tuturor aspectelor accesorii cum este cazul incredințării minorului, stabilirea domiciliului acestuia, contribuția părinților privind creșterea și educarea minorilor și a altor aspecte obligatorii de soluționat odată cu divorțul, soții pot redacta împreună o cerere prin care solicită instanței desfacerea căsătoriei și să încuviințeze înțelegerea soților ce va fi atașată cererii. Pățile pot include în cuprinsul cererii înțelegerea la care au ajuns înainte de a se adresa instanței.

2. Dacă soții mai au divergențe nesoluționate, pot apela la procedura medierii în vederea ajungerii la un acord, astfel încât aceștia să poată păstra bunele relații ulterioare, acest aspect fiind mai important în cazurile în care există și minori. Astfel, cu sprijinul unui mediator, soții pot încheia un acord de mediere pe care să-l atașeze cererii de divorț. Insă, nimic nu oprește soții ca mai întâi să depună cererea de divorț și mai apoi să încheie acordul de mediere.

La acest punct aș adauga o recomandare. Atunci cand mediatorul apreciază ca poate fi benefic atat pentru parinti cat si pentru minori, dupa o discutie prealabila cu parintii, la o parte din sedinta de mediere pot participa si copiii care au implinit varsta de 10 ani.

3. După depunerea acordului, instanța este obligata sa verifice existenta consimtamantului liber si neviciat al fiecarui sot. De asemenea, instanța are obligația de a verifica respectarea interesului superior al copilului. In acest sens, poate cere efectuarea raortului de anchetă socială și poate asculta copilul.

4. Dacă acordul de mediere se depune după sesizarea isntanței, odată cu cordul de mediere soții pot depune și cererea de restituire a taxei de timbru. Restituirea taxei de timbru se poate obține și separat, in termen de un an de zile de la pronunțarea hotarârii de consfințire a acordului de mediere.

5. Odată îndeplinită procedura, instanța încuviințează acordul de mediere și pronunță desfacerea căsătoriei în condițiile cerute de soți, potrivit celor inscrise in acord.

6. Instanța competentă este este cea de la locul încheierii căsătoriei sau ultimei locuințe comune a soților.

Acordul soților trebuie să cuprindă mențiuni cu privire la:

-         Numele de familie pe care să-l poarte după divorț;

-        Exercitarea autorității părintești (de către ambii părinți);

-        Stabilirea locuinței copiilor după divorț;

-        Modalitatea de păstrare a legăturilor personale dintre părintele separat și fiecare dintre copii;

-        Stabilirea contribuției părinților la cheltuielile de creștere, educare, învățătură și pregătire profesională a copiilor.

-     După caz, acordul poate cuprinde și modalitatea de partajare a bunurilor comune.

Apelarea la mediere nu este obligatorie însă ea conferă câteva avantaje.

- In condițiile legii, procedura este mai rapidă.

- Nu mai este necesară  administrarea de probe prin care să dovedească cine este vinovat de destrămarea căsniciei.

- Taxa de timbru se restituie. După cum știm deja, pentru a încuraja părțile să apeleze la mediere, statul restituie taxa de timbru (care de multe ori este consistentă, spre exemplu de 3% la partaj) în totalitate și nuami dacă părțile încheie un acord de mediere.

- Soții sunt cei ce hotărăsc asupra tuturor aspectelor divorțului și beneficiază sprijinul unui mediator în cndiții de confidențialitate, diferit de instanță cand sedintele sunt publice.

În zilele următoare vom aborda și celelalte proceduri.

Mai puteti lectura pe aceeași temă și Divortul prin acordul partilor in noul Cod civil

Restituirea taxei de timbru in cazul incheierii unui acord de mediere.

Potrivit Legii medierii (L. 192/2006 cu modificarile si completarile ulterioare), in cazul unui litigiu aflat pe rolul instantelor de judecata, partile pot beneficia de restituirea taxei de timbru.

Astfel, in caz de partaj (chia si partaj in urma unui divort) in cazul unor neintelegeri privind succesiunea ori in alte litigii al caror obiect poate fi evaluat in bani, daca acestea solutioneaza litigiul prin mediere si incheie un acord de mediere, pot beneficia de restituirea taxei de timbru. Mai mult decat atat, potrivit practicii deja inregistrate in instanta (in Bucuresti am avut cateva astfel de cazuri), daca partile ajung la un acord de mediere inainte de a plati taxa de timbru, instanta nu va mai solicita plata acestei taxe. Ca atare, instanta ia act de acordul de mediere, verifica acordul partilor si pronunta solutia in conformitate cu acordul de mediere, fara a mai solicita efectuarea platii taxei de timbru.

In orice moment al procesului se poate recurge la mediere iar taxa de timbru se va restitui, la cerere, indiferent de momentul in care partile ajung la un acord.

Mai mult, oricare dintre parti, oricand, poate solicita instantei o amanare a cauzei (poate chiar si o suspendare, cu acordul celeilalte parti) pentru a urma procedura de informare cu privire la mediere, eventual pentru a urma chiar procedura medierii. In plus, partea care doreste medierea poate lansa o invitatie, prin intermediul mediatorului, catre partea adversa, de a urma procedura medierii. In astfel de cazuri, tot mai des, instantele recomanda partilor sa mearga cel putin la o informare cu privire la mediere.

Ca atare, daca ati declansat un litigiu iar taxa de timbru este impovaratoare, prindeti curaj si adresati-va unui mediator. Informarea este gratuita! Nu ezitati. Mediatorul va sti sa va ghideze pentru a ajunge la un acord, chiar si in situatia in care aveti impresia ca partea adversa nu doreste sa ajunga la o intelegere. Astfel, veti economisi nu doar bani ci si timp iar stresul va fi cu mult mai redus si cu sanse mari de a reinnoda  relatia cu cel care va aflati in litigiu.

Divorț prin mediere - pașii ce pot fi urmați, pentru o soluționare rapidă.

Prin natura împrejurărilor, cele mai multe ședințe de mediere pe care le-am condus până acum au avut drept obiect divorțul (desfacerea căsătoriei parcă sună mai frumos) și/sau cererile accesorii.

Astfel, pot spune că am acumulat o oarecare experiență practică în materie de divorț.

Și, pentru că avem în prim plan două divorțuri ale unor persoane foarte bine cunoscute de publicul larg, toată lumea se întreabă cum i-ar fi ajutat pe aceștia medierea.

Ei bine, avem două situații diferite, prin faptul că, într-unul din cazuri avem un minor rezultat din căsătorie iar în celălalt nu.

Să le luăm pe rând.

1. Desfacerea căsătoriei în cauzele cu minori.

Cum ar trebui să procedăm? Care ar fi pașii de urmat?

a). Informarea. În orice litigiu, în oprice problemă ce o avem de rezolvat, ne consultăm mai întâi cu un specialist, pentru a ști ce ne așteaptă. Tot astfel și în mediere, cu atât mai mult cu cât, informarea privind medierea este gratuită.

b) Depunem cerera de divorț la instanță (menționând toate cererile accesorii pe care dorim să le soluționăm: încredintare minor, partaj, etc.). Cererea se poate face de către ambii soți, elegant, fără să mai fie invocate motivele de divorț, fără a mai căuta vina undeva și, implicit, hotarârea nu va mai cuprinde astfel de mentiuni.

c) Încheiem acordul de mediere, în urma ședinței (ședințelor, după caz) de mediere.

In cadrul ședinței de mediere, părțile, sprijinite de mediator, stabilesc soluțiile care să mulțumească pe ambii soți, cu privire la:

- decizia de a desface căsătoria prin acordul comun,

- cui vor fi încredițați copiii, când vor petrece minorii timpul și cu celălalt părinte, cum se vor lua în continuare decizii privind educarea și creșterea minorilor, starea de sănătate, școlile ce vor fi urmate și altele asemenea,

- care este pensia, când și cum se va plăti,

- dacă doamna va păstra numele din căsătorie,

- modul în care se va face partajarea bunurilor comune (aici, pot fi situații de negociere astfel încât, în acord, pot apărea și bunuri proprii, bunuri ce pot constitui un element de schimb),

d) Depunem acordul la instanță. Poate fi depus și numai de către unul din soți. Nu trebuie așteptat termenul. Odată cu acordul, se depune și cererea de restituire taxă de timbru (dacă vorbim de partaj, vorbim de

e) Ancheta socială. De regulă, în cauzele cu minori, instanțele dispun efectuarea anchetei sociale. Pot fi și situații când instanțele înțeleg să nu mai ceară efectuarea anchetei sociale. În repetate rânduri am arătatși eu că, în acele situații în care soții se înțleg și privitor la încredințare, apare ca inutilă ancheta socială.

f) Pronunțarea hotărârii judecătorești. Instanța ia act de acordul de mediere și pronunță hotărârea așa cum părțile au convenit în privința divorțului, a încredințării minorilor, a pensiei de întreținere, asupra dimensionării programului de legături personale cu copiii (celebrul „program de vizitare” al părintelui căruia nu i s-au încredințat copiii).

Potrivit legii, instanța trebuie să ia act de acordul de mediere fără să mai aștepte termenul fixat pentru judecată. În funcție de modul în care își gestionează fiecare instanță activitatea, magistratul poate lua act de acordul părților cu mult înainte de termen, chemându-le în camera de consiliu și soluționând astfe rapid dosarul.

Ca atare, tot ce aveți de făcut este să apelați la un mediator. Depuneti cererea de divort, incheiati acordul de mediere, cereti restituirea taxei de timbru (pot fi situatii cand nici nu se mai plateste).

Prin urmare, divortul se deruleaza in 3 pasi.

Astfel, nu mai aveti nevoie de martori, nu mai trebuie sa gasiti vinovati, nu trebuie sa motivati cererea!!!

2. Desfacerea căsătoriei când nu sunt copiii minori.

Cu exceptia anchetei sociale, pasii sunt aceeasi:

- Cerere la instanta

- Acord de mediere (si cerere restituire taxa judiciară de timbru),

- Hotarare judecatoreasca.

În astfel de cazuri, totul poate dura foarte puțin iar singurele costuri sunt cele legate de procedura de mediere. Uneori, mai mult dureaza redactarea acordului de mediere decat sedinta propriu-zisa de mediere.

Intrucat la mediere lucrurile se deruleaza rapid, unii autori vin cu titluri de genul acestuia: Avantajul medierii: partaj în trei ore!

Personal, nu ma mira acest titlu. am avut și eu cazuri în care seara am incheiat un acord de mediere, a doua zi l-am depus in fata instantei - la termen - iar instanta a incuviintat acordul in aceeași zi iar partile n-au efectuat nicio plata a taxei de timbru.

Acord de mediere (partaj) incuviintat de instanta a doua zi dupa semnare.

Potrivit Legii medierii (L. 192/2006), dupa ce partile au depus acordul de mediere la instanta, aceasta ia act de acordul partilor si pronunta deîndata hotararea judecatoreasca.

Astfel, daca partile depun inainte de termen acordul de mediere, instanta va lua act de acordul partilor in camera de consiliu.

Acordul de mediere poate fi depus chiar si la termenul stabilit de istanta, situatie in care se ia act de acordul partilor si se pronunta solutia, in conformitate cu acordul de mediere.

O astfel de situatie am avut si eu, la Judecatoria sectorului 4.

Partile aveau termen de infatisare in data de 2 martie. In data de 1 martie, s-a incheiat acordul de mediere cu privire la partaj (partaj bunuri comune) iar a doua zi, la termen, partile s-au prezentat cu acordul de mediere. Instanta a luat act de acordul partilor si a incuviintat acordul de mediere, pronuntand hotararea judecatoreasca. A doua zi a si aparut, in sinteza, solutia data, pe sit-ul instantei.

Solutie: „Admite cererea. Ia act de înţelegerea părţilor. Consfinţeşte acordul de mediere încheiat între părţi la data de 01.03.2011. Cu recurs în 15 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţă publică, azi, 02.03.2011”

Puteti vedea aici:  Solutia.   (http://portal.just.ro/InstantaDosar....).

IMPORTANT: Publicat cu acordul clientilor!

Avand in vedere ca este un caz de partaj, partile ar fi trebuit sa plateasca celebra taxa de timbru de 3% din valoarea bunurilor. In cazul de fata, clientii mei nu au mai platit aceasta taxa de timbru.

Un alt acord ce a fost incuviintat „deindata”, a fost un acord ce a avut drept obiect stabilirea legaturilor personale ale parintilor cu minorul (stabilire program vizitare minor. Hotararea a fost pronuntata de catre Tribunalul Bucuresti.

Iata solutia data in data de 16.02.2011:

„Admite apelul. Schimba in parte sentinta. Stabileste ca legaturile personale ale tatalui GLG cu minorul GRC  sa se desfasoare conform Acordului de mediere din 04 februarie 2011 incheiat intre parti.Mentine restul dispozitiilor sentintei. Definitiva. Cu recurs.”

Prin urmare, ceea ce afirmam in repetate randuri, prin mediere se economiseste foarte mult timp, stresul este redus si, deloc de neglijat, costurile sunt si ele diminuate.

Ca atare, daca va aflati intr-un litigiu, nu ezitati sa va adresati unui mediator!

Pentru a va informa, nu va costa nimic!

 

 

 

Justitiabilii Sectorului 5 beneficiaza de informare gratuita cu privire la mediere.

Publicat pe Juridice.ro

Începând cu data de 1 februarie 2011, în cadrul Judecătoriei Sectorului 5 a fost organizat un birou de informare cu privire la mediere.

Potrivit art 4 din Legea 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, medierea este o activitate de interes public. Acest fapt este intărit de prevederi ulterioare ce aduc modificări importante Legii medierii.

În acest sens, o primă modificare este adusă prin  Legea 370/2010 prin care se introduce obligativitatea de a recomanda justițiabililor  medierea, atât pentru magistrați cât și pentru alte organe judiciare sau cu activitate jurisdicțională (art. 6 din Legea 192/2006).

La final de 2010, mult așteptata  „Mica reformă” (Legea 202/2010) aduce, și ea, modificări importante pentru instituția medierii. Cea mai importantă, de departe, este cea privitoare la ședințele de informare cu privire la mediere, informare și consiliere a părților pentru care mediatorul nu poate percepe onorariu, potrivit legii.

Tot prin „Mica reformă”, se aduc modificări importante și Codului de procedură civilă. Se observă preocuparea legiuitorului de a îndruma tot mai mult părțile unui litigiu către mediere, ca metodă alternativă la instanță. În acest sens, se reiterează – în cauzele civile, comerciale dar și de dreptul familiei – obligația magistraților de a recomanda medierea. Mai mult, în cauzele comerciale, medierea devine procedură prealabilă obligatorie, asemeni concilierii. Părțile unui conflict de drept comercial vor fi obligate, înainte de a declanșa procesul, să aleagă între procedura medierii și cea a concilierii.

Pentru ca toate aceste prevederi să aibă și finalitate practică, este necesar un efort considerabil, concertat, al tuturor instituțiilor cu atribuții în implementarea  instituției medierii, pentru ca beneficiile acesteia să fie cunoscute de tot mai multe persoane.

Astfel, pentru a aduce mai aproape de cetățean informațiile cu privire la mediere, spre folosul părților aflate în litigiu,  al instanței  și al profesiei de mediator,  Judecătoria Sectorului 5 aduce mai aproape de cetățean medierea, oferind posibilitatea justițiabililor din Sectorul 5 să se informeze, în mod gratuit, cu privire la mediere, pentru a cunoaște beneficiile acestei proceduri amiabile.

În acest sens, începând cu data de 1 februarie 2011, în incinta Judecătoriei Sectorului 5, funcționează un birou de informare cu privire la mediere, unde justițiabilii se pot adresa direct mediatorilor autorizați, fie din proprie inițiativă, fie la recomandarea instanței.

În cadrul biroului de informare cu privire la mediere, părțile vor obține informații necesare cu privire la mediere, astfel încât acestea să poată lua decizii în cunoștință de cauză, în vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă. Totodată, justițiabililor li se aduce la cunoștință și faptul că-și pot alege unul sau mai mulți mediatori, cu sprijinul cărora, pe parcursul ședințelor de mediere, să pună capăt litigiului dintre ele, în mod amiabil și reciproc avantajos. În acest sens, Tabloul mediatorilor este pus la dispoziția părților, pentru ca aceștia să-și poată alege mediatorul, de comun acord.

Astfel, cetățenii sectorului 5 au posibilitatea să se adreseze biroului de informare cu privire la mediere, fie înainte de depunerea unei cereri în instanță, fie ulterior, pentru obținerea informațiilor necesare în vederea soluționării conflictului/litigiului pe cale amiabilă. Părțile se pot adresa mediatorilor fie din proprie inițiativă, fie la recomandarea instanței. Acestea pot fi însoțite de reprezentanții lor, avocați sau de rude ori alte persoane importante în soluționarea conflictului.

Pentru activitatea de informare din cadrul instanței, mediatorii nu percep onorariu.

Biroul de informare cu privire la mediere funcționează în baza unui protocol semnat de patru asociații profesionale de mediatori, respectiv: Centrul Mediatorilor Profesionisti Bucuresti, Asociatia Mediatorilor Bucuresti, Asociatia Profesională Bucuresti Ilfov si Asociatia Profesională Colegiul Mediatorilor, cărora înțelegem că li se va alătura și Uninunea Națională a Mediatorilor din Romania. Acest Protocol dintre asociații a fost încheiat și-și desfășoară activitatea în baza Protocolului încheiat între Judecătoria Sectorului 5 și Asociația Centrul Mediatorilor Profesionisti Bucuresti.

Felicitări tuturor celor ce au făcut posibil ca și în București să putem promova medierea, acolo unde este mai multă nevoie de ea.

Mulțumim, conducerii Judecătoriei Sectorului 5, îndeosebi doamnei vice-președinte LUCIA ZAHARIA – judecător și membru GEMME România - care a acordat tot sprijinul asociațiilor de mediatori partenere, pentru ca biroul de informare să fie funcțional și la care justițibilii să aibă acces cu ușurință.

Justitiabilii Sectorului 5 beneficiaza de informare gratuita cu privire la mediere.

Publicat pe Juridice.ro

Începând cu data de 1 februarie 2011, în cadrul Judecătoriei Sectorului 5 a fost organizat un birou de informare cu privire la mediere.

Potrivit art 4 din Legea 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, medierea este o activitate de interes public. Acest fapt este intărit de prevederi ulterioare ce aduc modificări importante Legii medierii.

În acest sens, o primă modificare este adusă prin  Legea 370/2010 prin care se introduce obligativitatea de a recomanda justițiabililor  medierea, atât pentru magistrați cât și pentru alte organe judiciare sau cu activitate jurisdicțională (art. 6 din Legea 192/2006).

La final de 2010, mult așteptata  „Mica reformă” (Legea 202/2010) aduce, și ea, modificări importante pentru instituția medierii. Cea mai importantă, de departe, este cea privitoare la ședințele de informare cu privire la mediere, informare și consiliere a părților pentru care mediatorul nu poate percepe onorariu, potrivit legii.

Tot prin „Mica reformă”, se aduc modificări importante și Codului de procedură civilă. Se observă preocuparea legiuitorului de a îndruma tot mai mult părțile unui litigiu către mediere, ca metodă alternativă la instanță. În acest sens, se reiterează – în cauzele civile, comerciale dar și de dreptul familiei – obligația magistraților de a recomanda medierea. Mai mult, în cauzele comerciale, medierea devine procedură prealabilă obligatorie, asemeni concilierii. Părțile unui conflict de drept comercial vor fi obligate, înainte de a declanșa procesul, să aleagă între procedura medierii și cea a concilierii.

Pentru ca toate aceste prevederi să aibă și finalitate practică, este necesar un efort considerabil, concertat, al tuturor instituțiilor cu atribuții în implementarea  instituției medierii, pentru ca beneficiile acesteia să fie cunoscute de tot mai multe persoane.

Astfel, pentru a aduce mai aproape de cetățean informațiile cu privire la mediere, spre folosul părților aflate în litigiu,  al instanței  și al profesiei de mediator,  Judecătoria Sectorului 5 aduce mai aproape de cetățean medierea, oferind posibilitatea justițiabililor din Sectorul 5 să se informeze, în mod gratuit, cu privire la mediere, pentru a cunoaște beneficiile acestei proceduri amiabile.

În acest sens, începând cu data de 1 februarie 2011, în incinta Judecătoriei Sectorului 5, funcționează un birou de informare cu privire la mediere, unde justițiabilii se pot adresa direct mediatorilor autorizați, fie din proprie inițiativă, fie la recomandarea instanței.

În cadrul biroului de informare cu privire la mediere, părțile vor obține informații necesare cu privire la mediere, astfel încât acestea să poată lua decizii în cunoștință de cauză, în vederea soluționării litigiului pe cale amiabilă. Totodată, justițiabililor li se aduce la cunoștință și faptul că-și pot alege unul sau mai mulți mediatori, cu sprijinul cărora, pe parcursul ședințelor de mediere, să pună capăt litigiului dintre ele, în mod amiabil și reciproc avantajos. În acest sens, Tabloul mediatorilor este pus la dispoziția părților, pentru ca aceștia să-și poată alege mediatorul, de comun acord.

Astfel, cetățenii sectorului 5 au posibilitatea să se adreseze biroului de informare cu privire la mediere, fie înainte de depunerea unei cereri în instanță, fie ulterior, pentru obținerea informațiilor necesare în vederea soluționării conflictului/litigiului pe cale amiabilă. Părțile se pot adresa mediatorilor fie din proprie inițiativă, fie la recomandarea instanței. Acestea pot fi însoțite de reprezentanții lor, avocați sau de rude ori alte persoane importante în soluționarea conflictului.

Pentru activitatea de informare din cadrul instanței, mediatorii nu percep onorariu.

Biroul de informare cu privire la mediere funcționează în baza unui protocol semnat de patru asociații profesionale de mediatori, respectiv: Centrul Mediatorilor Profesionisti Bucuresti, Asociatia Mediatorilor Bucuresti, Asociatia Profesională Bucuresti Ilfov si Asociatia Profesională Colegiul Mediatorilor, cărora înțelegem că li se va alătura și Uninunea Națională a Mediatorilor din Romania. Acest Protocol dintre asociații a fost încheiat și-și desfășoară activitatea în baza Protocolului încheiat între Judecătoria Sectorului 5 și Asociația Centrul Mediatorilor Profesionisti Bucuresti.

Felicitări tuturor celor ce au făcut posibil ca și în București să putem promova medierea, acolo unde este mai multă nevoie de ea.

Mulțumim, conducerii Judecătoriei Sectorului 5, îndeosebi doamnei vice-președinte LUCIA ZAHARIA – judecător și membru GEMME România - care a acordat tot sprijinul asociațiilor de mediatori partenere, pentru ca biroul de informare să fie funcțional și la care justițibilii să aibă acces cu ușurință.

Informare gratuita cu privire la mediere!

Potrivit Legii 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, supranumită „Mica reformă”,  informarea cu privire la mediere este gratuita.

In conformitate cu recentele modificari, instanta de fond va starui pentru solutionarea divortului pe cale amiabila!

Daca judecatorul recomanda medierea iar partile accepta sa se informeze cu privire la mediere, acestea vor beneficia de informare gratuita din partea oricarui mediator la care vor apela.

Pentru parcurgerea etapei de informare, in unele instante din tara, in curand speram si la Bucuresti, se vor regasi birouri de informare unde partile se pot adresa mediatorilor.

Astfel, în cadrul birourilor de informare, părțile pot afla:

- ce este medierea,

- daca litigiul in care se afla poate fi solutionat pe calea medierii,

- ce presupune procedura propriu-zisa a medierii,

- informații privind costurile,

- cum pot alege un mediator si

- orice alte elemente necesare pentru ca partile sa poata lua decizii, pentru a solutiona  litigiul pe cale amiabila.

Toate aceste informatii vor fi furnizate in mod gratuit, de catre mediatorii autorizati, tuturor celor ce apeleaza la biroul de informare, fie din proprie initiativa fie la recomandarea instantei.

De asemenea, la recomandarea instantei, se poate apela direct la biroul unui mediator ce va face informarea gratuita.

Dupa ce se parcurge aceasta etapa, mediatorul va elibera un proces-verbal prin care informeaza instanta cu privire la faptul ca partile au parcurs procedura de informare si mentioneaza decizia acestora de a solutiona sau nu divortul prin mediere.

In urma acestei informari, partile au urmatoarele posibilitati:

1. sa incheie un cotract cu mediatorul care i-a informat si sa intre in procedura propriu-zisa a medierii;

2. sa aleaga un alt mediator din Tabloul mediatorilor impreuna cu care sa parcurga procedura medierii;

3. sa revina in instanta, dupa etapa de informare, si sa reia procesul in fata instantei.

In urma medierii partile pot solutiona si numai o parte din cererile accesorii. Spre exemplu, sotii pot conveni, de comun acord, asupra incredintarii minorului si pensiei alimentare. Sau, pot conveni asupra partajului.

Pentru a contacta un mediator autorizat, puteți accesa Tabloul Mediatorilor de pe sit-ul Consiliului de Mediere.

În cadrul „Fănuța Lișman - Birou de mediator”, orice persoana bneficiază de informare gratuită, indiferent dacă apeleaza la serviciile Biroului din proprie initiativă sau la recomandarea instanței. În acest sens, va invitam sa vizitati pagina Servicii sau sa ne contactati.

Acordul de mediere - autentificare notariala sau incuviintare din partea instantei?

Deseori, în practică, s-a pus problema valabilității acordului de mediere încheiat în fața mediatorului, a forței probante a acestuia, în circuitul actelor civile. Nu de puține ori a fost formulată întrebarea: Mai este necesară autentificarea notarială a acordului de mediere sau încuviințarea instanței? Prin articolul de față ne propunem să răspundem acestor preocupări. După cum vom vedea, acordul de mediere nu trebuie, în mod obligatoriu să fie supus autentificării notariale sau încuviințării instanței decât în anumite cazuri, expres prevăzute de lege sau când părțile, de comun acord, doresc acest lucru.

Potrivit Legii 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator, acordul de mediere are puterea unui înscris sub semnătură privată, acordul de mediere având consacrarea legală în articolele 58 și 59, așa cum acestea au fost modificate prin Legea 370/2009.

După cum este prevăzut și în art. 56 alin. 1 la pct. a, medierea se finalizează prin ajungerea la un acord prin care părțile decid să pună capăt conflictului dintre ele, în condițiile stabilite de părți și conținute de acest acord.

Potrivit textelor de lege mai sus invocate, când partile aflate în conflict au ajuns la o întelegere, se poate redacta un acord scris, ce va cuprinde toate clauzele consimțite de acestea. De regulă, acordul este redactat de către mediator, cu excepţia situaţiilor în care părţile şi mediatorul  convin altfel.^[1]

Prin urmare, în urma negocierilor ce au avut loc pe parcursul ședințelor de mediere, părțile adoptă o soluție reciproc avantajoasă, în condițiile ce au fost stabilite de comun acord. Astfel, toate aceste condiții vor alcătui conținutul înțelegerii la care părțile ajung în urma medierii, sub forma clauzelor acordului de mediere.

Acordul mediere, potrivit legii, nu trebuie să  îmbrace în toate cazurile, în mod obligatoriu, forma scrisă, pentru a fi valabil. Justificarea este dată de faptul că, nu de puține ori, conflictul supus medierii nu are o natură contractuală. Astfel, în multe cazuri, acordul nu este aplicabil după cum pot exista situații în care pate constitui un motiv de respingere a medierii. Spre exemplu, în disputele de la locul de muncă (cele necontractuale), în cele  intraorganizaţionale (ex: între departamente), interculturale, în disputele din şcoală (elev-elev, profesor-elev) este suficient un angajament verbal al părților, un acord scris nefiind aplicabil. De asemenea, pot fi situații în care se mediază conflicte de familie dintre rude apropiate (între părinți și copii, spre exemplu) între care o înțelegere scrisă este mai greu de acceptat, datorită naturii relației dintre aceste părți.

Nu de puține ori însă, este necesar a fi încheiat un acord scris. În această ipoteză, înțelegerea părților va îmbrăca forma scrisă, de regulă, mediatorul fiind cel ce va redacta acordul de mediere. Totuși, este necesar să subliniem faptul că mediatorul nu poate hotărî care este conținutul acordului dintre părți, potrivit art. 4 alin. 2 din Legea 192/2006, dispoziție întărită prin norma cuprinsă în textul art. 50 alin. 3. din aceeași Lege, astfel că părțile sunt libere să redacteze ele însele acordul de mediere, mediatorul nefiind parte în acest contract.

Natura juridică a acordului de mediere. Valabilitatea actului întocmit de mediator.

Deși legea nu prevede expres acest lucru, în literatura de specialitate se afirmă faptul că acordul de mediere este un contract încheiat în condițiile art. 942 Cod civil (cu unele excepții, după cum arătam mai sus), o convenție care, pe tărâm probator, are valoarea unui înscris sub semnătură privată[2], potrivit art. 58, alin. 1, teza ultimă. Prin acest text se conferă acordului natura juridică a unui contract ce trebuie să îndeplinească toate condițiile generale de valabilitate ale unei convenții. În plus, este posibil ca în urma medierii să se poată  încheia un contract numit, situație în care este necesar a fi îndeplinite și alte condiții de fond și formă, impuse de lege.

Astfel că, în acest sens, potrivit art. 59, acordul de mediere va putea fi supus autentificării notarului public ori, după caz, încuviinţării instanţei de judecată[3]. După cum reiese și din redactarea acestui text de lege, acordul nu trebuie supus, în mod obligatoriu, controlului de legalitate al notarului public sau al instanței de judecată. Acest fapt este lăsat la latitudinea părților. Fiind un înscris sub semnătură privată, va fi necesar ca acordul să îndeplinească doar condițiile generale de fond ale oricărui alt contract.

Totodată, subliniind faptul că mediatorul, în multe dintre situații nu este jurist, în ceea ce privește legalitatea acordului, menționăm că mediatorul are numai obligația de a îndruma părțile în condițiile art. 59 din Lege. Prin urmare, mediatorul nu poartă răspunderea legalității acordului de mediere. De aceea, în aceste situații, se va putea cere o consiliere juridică în vederea întocmirii acordului sau părțile pot supune acordul, în vederea controlului de legalitate, fie instanței, fie notarului, după caz. Desigur că nimic nu oprește un birou de mediere să ofere consultanță juridică, încheind în acest sens un contract de colaborare cu un jurist, cabinet de avocat, etc.

Totuși, în acele situații în care părțile aleg un mediator care are și pregătire juridică, luând în considerare și acest aspect privind pregătirea (alegerea devenind intuitu personae)  apreciem că în această ipoteză mediatorul va putea da sfaturi pertinente părților cu privire la întocmirea acordului de mediere, angajându-și astfel și răspunderea.

Un rol important, atât în privința redactării acordului cât și în ceea ce privește condițiile ce trebuiesc îndeplinite pentru încheierea unei înțelegeri valabile, îl au avocații participanți la mediere care asistă părțile sau chiar le reprezintă, preîntâmpinând astfel strecurarea unor erori de natură să dea naștere altor conflicte între părți.[4]

Astfel, acordul de mediere, sub aspectul valabilității sale, va trebui să îndeplinească toate condițiile generale și de fond ale oricărei convenții, cu privire la capacitatea părților, obiectul acordului, consimțământul părților și cauza (scopul) încheierii acorului de mediere.

Prin urmare, pentru întocmirea valabilă a acordului de mediere, mediatorul va urmări îndeplinirea tuturor acestor condiții enumerate mai sus și impuse de lege tuturor convențiilor.

Ca atare, conținutul acordului, diferit de la o mediere la alta, va trebui să conțină datele de identificare ale părților, obiectul înțelegerii – conflictul asupra căruia se încheie acordul (după caz, litigiul supus medierii), clauzele asupra cărora părțile au convenit și dacă acordul stinge conflictul în totalitate sau numai parțial. De asemenea, este bine ca în acord să fie prevăzută întinderea obligațiilor asumate de părți, ca și termenele în care acestea se obligă.

Înscrisul ce conține înțelegerea părților va fi semnat în mod obligatoriu de părțile conflictului. Mediatorul, nemaifiind parte în acest contract[5], nu va semna acordul de mediere intervenit între părți, el având numai obligația consemnării înțelegerii în procesul-verbal. Prin urmare, chiar și în ipoteza în care acordul va fi redactat de către mediator, acesta nu va semna acordul de mediere. În acest din urmă caz el va putea menționa, la final, faptul că acordul este întocmit de către mediator, menționând totodată și datele sale de identificare.

În ceea ce-l privește pe mediator, în redactarea acordului, acesta are numai o obligație de diligență, prin prisma faptului că este cel mai în măsură să rezume corect înțelegerile ce au intervenit între părți pe parcursul medierii și să nu piardă din vedere aspecte importante ale înțelegerii. Această obligație a mediatorului izvorăște din faptul că scopul medierii este de a se încheia un acord temeinic și de durată, mediatorului revenindu-i astfel un rol esențial. Astfel, mediatorul are obligația, atunci când acordul este redactat de el, ca înțelegerile părților să fie clar exprimate, pentru a nu da naștere altor posibile conflicte, eventual să pună în discuția părților și să insereze în acord modalitățile de interpretare a clauzelor contractului. De asemenea, are obligația să se convingă asupra faptului că părțile nu au nicio îndoială cu privire la clauzele stipulate.

Totodată, potrivit Legii, ”Înțelegerea părților nu trebuie să cuprindă prevederi care aduc atingere legii si ordinii publice, dispozițiile art. 2 fiind aplicabile.”[6]. Prin această dispoziție, legiuitorul reiterează libertatea părților de a conveni asupra drepturilor lor iar în acest sens  acordul de mediere trebuie să se supună condițiilor generale de validitate a contractelor, respectând totodată dispozițiile art. 2 din  Lege.

Data încheierii acordului de mediere, potrivit art. 1182 Cod. civil, nu va fi opozabilă terților încă din momentul în acre a fost menționată în procesul-verbal deoarece, potrivit opiniilor exprimate în literatura de specialitate[7], mediatorul nu este funcționar public. Totuși, acordul de mediere va primi dată certă în momentul autentificării lui de către notarul public sau în momentul în care a fost supus încuviințării instanței. De asemenea, acordul de mediere va putea primi dată certă și de către avocatul care asistă părțile sau le reprezintă, având acaestă competență în calitate de avocat[8].

Dat fiind faptul că legiuitorul a dat acordului valoarea unui înscris sub semnătură privată, pe lângă condițiile generale ce trebuiesc îndeplinite pentru încheierea valabilă a acordului de mediere, în situațiile expres prevăzute de lege, mai este necesară îndeplinirea și a unor condiții specifice acestui înscris. Astfel, pe lângă semnătura părților de la care provine, este necesar a fi îndeplinită condiția multiplului exemplar în contractele sinalagmatice și mențiunea, pe fiecare exemplar, a numărului de exemplare întocmite.[9] De asemenea, dacă acordul are drept obiect plata unei sume de bani, trebuie îndeplinită condiția scrierii în întregime a înscrisului ori a utilizării formulei ”bun și aprobat”[10] înainte de semnătură[11].

Totuși, în anumite situații mai restrânse, pentru valabilitatea anumitor convenții, legiuitorul prevede expres îndeplinirea și a unor condiții de formă.

Spre exemplu, dacă, potrivit art. 59 din Lege, părțile au libertatea de a decide în ceea ce privește autentificarea acordului sau încuviințarea lui de către instanță, după caz, în ipoteza în care, prin acordul de mediere se transferă un drept de proprietate, părțile nu mai au această posibilitate.

În cazul în care conflictul mediat vizează transferul dreptului de proprietate privată privind bunurile imobile, părţile vor prezenta acordul redactat de către mediator notarului public sau instanţei de judecată pentru îndeplinirea condiţiilor de fond şi de formă impuse de lege. În această ipoteză, legiuitorul obligă părțile, sub sancțiunea nulității absolute a acordului încheiat[12], fie să revină în instanță (pentru încuviințarea acordului și pentru ca instanța să ia măsurile necesare în vederea îndeplinirii condițiilor de fond și formă impuse de lege), fie să se adreseze notarului public (pentru controlul de legalitate și îndeplinirea acelorași condiții impuse de lege).

De asemenea, aceeași procedură impusă anterior va fi respectată ori de câte ori legea impune, sub sancțiunea nulității, îndeplinirea unor condiţii de fond şi formă. Totodată, în acele situații în care legea cere îndeplinirea unor condiții de publicitate, fiind vorba de bunuri imobile, revine instanței, respectiv notarului public, obligația de a solicita înscrierea hotărârii judecătoreşti, respectiv a contractului autentificat în Cartea Funciară, potrivit alineatelor 5 și 6, cuprinse în art. 58 din Lege.

Ca atare, în funcție de obiectul litigiului, acordul de mediere va îmbrăca forma (scrisă ori autentică)  și va îndeplini condițiile generale de fond impuse de lege.

Astfel, atunci când legea nu impune condiția formei autentice, părțile nu vor fi obligate nici să revină în instanță pentru obținerea hotărârii de expedient nici să ceară notarului public autentificarea acordului de mediere.

Desigur, pentru a avea o forță probantă mai mare, părțile pot cere instanței să dea hotărârea de expedient prin care părțile sting litigiul dintre ele sau, după caz, pot cere notarului public să autentifice acordul încheiat.

 

Când va fi supus acordul de mediere încuviințării instanței și când se va putea cere autentificarea notarială?

Pentru a ști când va putea fi supus acordul de mediere încuviințării instanței și când pot cere părțile autentificarea acordului, art. 59 din Legea 192/2006 face trimiterea la dispozițiile art. 63 din aceeași Lege.

Astfel, din formularea celor două articole, reiese faptul că se poate cere încuviințarea instanței de judecată numai în acele situații în care părțile încheie un acord de mediere asupra unui conflict ce a fost dedus judecății.

Prin urmare, dacă prin mediere se soluționează un conflict înainte de a fi dedus judecății, părțile nu se pot adresa instanței în vederea încuviințării acordului. Așa cum arătam anterior, părțile nu pot cere instanței încuviințarea unui acord parțial, în ipoteza în care părțile se adresează ulterior instanței, după finalizarea procedurii de mediere, după cum reiese din interpretarea textelor de lege incidente.

Totuși, această interpretare ni se pare excesivă, pentru următoarele considerente. Prin încheierea unei înțelegeri parțiale,  în cele mai multe dintre cazuri, părțile vor fi nevoite să urmeze atât procedura judiciară cât și pe cea notarială. Pentru acordul deja încheiat se vor adresa unui notariat public în vederea autentificării acordului iar pentru aspectele rămase nesoluționate se vor adresa instanței. Prin prisma celui pus în situația să aleagă între procedura judiciară  și cea a medierii, având în vedere și această perspectivă, apreciem că alegerea va fi făcută în favoarea celei judiciare, nu pentru că este mai ușoară ci pentru că este mai ușor de urmat. Astfel, în condițiile în care nu există obligativitatea recurgerii la mediere, este posibil ca acesta să constituie un motiv de refuz, din partea celor aflați în conflict, în a urma procedura medierii, ceea ce vine în contradicție cu voința legiuitorului, de a oferi o cale rapidă, eficientă și eficace, ca alternativă la cea judiciară.[13]

Prin urmare, în considerarea celor mai sus arătate și ținând cont și de faptul că Legea medierii nu conține o prevedere contrară, apreciem că părțile pot învesti instanța în vederea soluționării conflictului lor (sub aspectele rămase în divergență), cerând totodată instanței să pronunțe o hotărâre de expedient pentru acea parte deja soluționată a conflictului. În caz contrar, în timp este posibil să observăm că, și pentru aceste motive, părțile se vor adresa mai întâi instanței și doar ulterior vor urma procedura medierii, având în vedere beneficiile conferite de lege în aceste situații[14].

De lege ferenda, pentru asigurarea unei practici unitare, se impune inserarea unei dispoziții prin care părțile ce au solutionat numai în parte conflictul dintre ele, inaintea declanșării unui proces, să poată cere instanței să pronunțe o hotărâre de expedient cu privire la acordul parțial încheiat.

În situația în care părțile unui diferend recurg inițial la procedura medierii și pun astfel capăt conflictului dintre ele, părțile vor avea la îndemână numai procedura notarială, pentru obținerea autentificării acordului dintre ele.

Totuși, părțile nu sunt obligate să urmeze procedura în instanță ori pe cea notarială. Din formularea textului art. 59, înţelegerea părţilor poate fi supusă autentificării notarului public ori, după caz, încuviinţării instanţei de judecată, decât în ipoteza în care părțile doresc acest lucru ori în ipoteza prevăzută de art. 58, alineatele 4, 5 și 6.

Astfel, dacă legea nu impune îndeplinirea anumitor condiții de fond și formă pentru încheierea valabilă a unui contract, părțile nu pot fi obligate să parcurgă o procedură sau alta, urmând a încheia acordul sub forma unui înscris sub semnătură privată, îndeplinind condițiile legale generale de valabilitate și pe cele specifice înscrisului sub semnătură privată, de la caz la caz, fără îndeplinirea altor formalități.[15]

Prin urmare, nici în ipoteza în care părțile sting un litigiu pe calea medierii, acestea nu pot fi obligate să revină în instanță însă, în aceste cazuri, mediatorului îi revine obligația de a comunica instanței procesul-verbal, potrivit art. 61 alin. 2, acesta fiind un alt motiv pentru care apreciem că legiuitorul a prevăzut această obligație în sarcina mediatorului.

Totuși, pe măsură ce vor fi tot mai cunoscute dispozițiile legii medierii, având totodată în vedere și faptul că în procedura notarială costurile vor fi mai mari decât dacă părțile apelează mai întâi la instanță, în timp este posibil să asistăm la un fenomen contrar  celui dorit de legiuitor: părțile vor apela în cele mai multe cazuri la instanță, urmând apoi a soluționa litigiul pe calea medierii, pentru a beneficia și de restituirea taxei judiciare de timbru, eliminând  astfel costurile din procedura notarială.

 

Fănuța Lișman

Mediator autorizat, Colegiul Mediatorilor

 

Alte articole:

Acordul de mediere. Contractul de mediere. Modele.

Diferența dintre Contractul de mediere și Acordul de mediere.

---

[1] Art. 58 alin. 1 din legea 192/2006.

[2] Despre actele sub semnătură privată – de la art. 1176 până la art. 1186 din Codul civil.

[3] Potrivit art. 59 din Legea 192/2006, ”Înţelegerea părţilor poate fi supusă autentificării notarului public ori, după caz, încuviinţării instanţei de judecată, în condiţiile prevăzute la art. 63.”.

^[4] F.G. Păncescu, Legea medierii – Comentariu pe articole, Editura C.H. BECK, Bucureşti, 2008, p. 182.

[5] Diferit de contractul de mediere, unde mediatorul este parte.

[6] Art. 58 alin. 2.

[7] F.G. Păncescu, op. cit., p. 182 și urm.

[8] Dată certă înscrisului mai pot da funcționarii ublici, personalul misiunilor diplomatice și consulare.

[9] Potrivit art. 1179 Cod civil.

[10] Conform art. 1180 Cod civil.

[11] A se vedea V.M. Ciobanu, Tratat teoretic şi practic de procedură civilă. Teoria generală, Editura Naţional, Bucureşti, 1996.Vol I, p. 269 și 270.

[12] Potrivit art. 58 alin. 4 din Legea 192/2006.

[13] A se vedea Expunerea de motive privind proiectul de modificare a Legii 192/2006 (proiect devenit Legea 370/2009), http://webapp.senat.ro/pdf/09L223EM.pdf

[14] În aczul litigiilor mediate: pronunțarea hotărârii de expedient (atât în cazul soluționării totale a conflictului cât și în cazul soluționării parțiale), eliminarea costurilor notariale, restituirea taxei judiciare de timbru.

[15] Supra, ”Natura juridică a acordului de mediere”.

Mesajul Presedintelui UNBR, adresat mediatorilor cu prilejul Conferintei mediatorilor 2010.

Cu ocazia prezentarii mesajului Presedintelui UNBR, adresat mediatorilor, Decanul Baroului Bucuresti si-a exprimat transant si pozitia sa cu privire la initiativa ca avocatii sa fie considerati „de drept” mediatori, in cadrul "Conferintei Nationale a Mediatorilor 2010", desfasurata in Bucuresti-Rin Grand Hotel, incepand cu 19 noiembrie 2010.

Avand in vedere imposibilitatea de prezentare a Presedintelui UNBR la "Conferinta Nationala a Mediatorilor 2010", Decanul Baroului Bucuresti a prezentat mesajul Presedintelui UNBR adresat mediatorilor.

Iata si mesajul Presedintelui UNBR ce a fost transmis de catre Decanul Baroului Bucuresti, av. Ion Ilie-Iordăchescu:

"Doamnelor şi domnilor membri ai CONSILIULUI DE MEDIERE,  Stimată doamnă preşedinte Anca Elisabeta Ciucă, Stimaţi invitaţi, Vă mulţumesc pentru onoranta invitaţia de a participa la conferinţa dumneavoastră naţională! Regret  ca  nu  pot participa efectiv la lucrarile acesteia datorită agendei de lucru  planificate cu mult inainte de primirea invitatiei dumneavoastra! Intr-un timp relativ  scurt  profesia de mediator a inregistrat un număr  semnficativ de membri membri şi dispune- pentru coordonarea  sa- de o structură organizatorica   functionala  si puternică atât la nivel central, cât şi la nivel local,  ccea ce este demn de remarcat si  de apreciat! Pentru toate aceste realizari, in numele profesiei de avocat, va felicit! Importanţa activităţii dumneavoastră a căpătat recunoaşterea pe care o merită şi în plan legislativ! Recent,  Legea nr. 202/2010  pentru accelerarea solutionarii proceselor  a consacrat avantajele medierii   si rolul acestei activităţi în desfăşurarea cu celeritate a proceselor. Prin adoptarea şi intrarea în vigoare a Ordonanţei Guvernului nr. 13/2010 a fost pusă de acord legislaţia privind exercitarea profesiei de mediator cu Directiva 2006/123/CE privind serviciile în cadrul pieţei interne; rolul CONSILIULUI DE MEDIERE a crescut, având în vedere noile atribuţii privind recunoaşterea accesul la profesie în România a cetăţenilor statelor membre ale Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European sau ai Confederaţiei Elveţiene, precum şi cooperarea, prin intermediul Sistemului de informare în cadrul pieţei interne, cu autorităţile competente din celelalte state membre ale Uniunii Europene, ale Spaţiului Economic European şi din Confederaţia Elveţiană, în vederea asigurării controlului mediatorilor şi a serviciilor pe care aceştia le prestează. Avocaţii s-au implicat efectiv în construcţia instituţională a profesiei de mediator şi, consecvenţi practicilor convenţionale constante ale avocaţilor de bună credinţă, au reglementat, prin prevederi incluse in Statutul profesiei de avocat adoptat la 25 noiembrie 2004, pentru prima dată în legislaţia pozitivă română, standardele si tehnicile de lucru prin practica medierii, ca modalitate de realizare a activităţii avocaţilor, astfel cum se prevede în dispoziţiile art. 3 din Legea nr. 51/1995 privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, in forma dobandita de dispozitiile legale  prin modificarea survenită în anul 2004. Aceste dispozitii legale sunt si in prezent in vigoare; speram ca respectarea lor de catre institutiile profesiei de mediator va fi sustinuta,  in primul rand, de avocatii care, suplimentar, din considerente ce tin de standardele lor proprii de formare profesionala individuala, au  inteles sa parcurga, in plus fata de drepturile de a exercita profesia de mediator conform Legii privind profesia de avocat, forme de pregatire profesionala suplimentara pentru completarea abilitatilor de comunicare si armonizare a intereselor divergente, ori aflate in conflict, apte de a fi armonizate prin tehnici de dialog argumentat si de tranzactionare, constante ale standardelor profesiei de avocat! Legătura indestructibilă dintre practica medierii şi  practica profesiei de avocat, impune respectarea interdicţiei promovării uneia dintre profesii în dauna celeilalte, inclusiv prin comparaţii privind costurile serviciilor profesionale! Cu regretul că sunt în imposibilitate de a participa personal la lucrările conferinţei dumneavoastră, vă rog să aveţi amabilitatea de a face cunoscut participanţilor mesajul pe care vi-l adresez, cu convingerea că vom fi alături in interesul persoanelor pe care le consiliem, spre binele profesiilor pe care le slujim, inclusiv pentru  sanatatea morala a spatiului public din Romania !" Preşedinte UNBR, Av. dr. Gheorghe FLOREA

Iata si mesajul Decanului BB - av. Ion Ilie-Iordăchescu: Decanul Baroului Bucuresti si-a exprimat pozitia sa fata de actualele dezbateri privind implicarea avocatilor in profesia de mediator. Decanul Baroului Bucuresti, ramanand consecvent propunerii adresate UNBR-ului si Parlamentului Romaniei, considera ca avocatul este de drept mediator. Activitatea avocatului se realizeaza, printre altele, conform art.3 alin.1 lit.f din Legea 51/1995, republicata si prin activitati de mediere. De asemenea, in Anexa nr.1 la "Statul profesiei de avocat", 2004, este mentionat modelul contractului de asistenta juridica, in cadrul caruia , la art.1 alin. 1.1, privitor la "Obiectul contractului", alaturi de alte activitati, este mentionata si medierea. Legea 192/2006 nu abroga art. 3 alin.1 lit.f din Legea 51/1995 Ca atare, dispozitiile din legea privind profesia de avocat referitoare la mediere sunt de actualitate. De asemenea, Decanul Baroului Bucuresti a facut precizarea ca, intotdeauna avocatii au desfasurat activitati de mediere, participand la tranzactii in litigii civile si comerciale sau la concilieri directe in diverse litigii comerciale. In concluzie, apreciaza Decanul Baroului Bucuresti, ca nu este necesara participarea avocatilor  pentru dobandirea calitatii de mediator la cursurile de formare ale mediatorilor pentru obtinerea autorizatiei de mediator. De asemenea, Decanul Baroului Bucuresti, la data de 19 noiembrie 2010 , a prezentat mesajul Presedintelui UNBR adresat editurii "Universul Juridic" si "Revistei Romane de Drept Privat", cu ocazia decernarii " Premiului Matei Cantacuzino" . Editura "Universul Juridic" si "Revista Romana de Drept Privat", continuand o frumoasa si benefica traditie , a conferit la data de 19 noiembrie 2010, in colaborare cu UNBR , " Premiul Matei Cantacuzino", domnului profesor universitar Stanciu D. Carpenaru pentru intreaga activitate in domeniul dreptului privat, "OPERA OMNIA".

Sursa: Baroul Bucuresti.

Redam si rezolutia Conferintei cu privire la acest aspect transmisa prin Comunicat de catre Consiliul de Mediere:

„La finalul evenimentului, participantii au adoptat o rezolutie de sustinere a  Consiliului de Mediere  in  demersurile necesare protejarii legitimitatii profesiei de mediator si a intereselor consumatorului serviciului de mediere conform dispozitiilor Directivei 52/2008 a Parlamentului European. Directiva prevede ca acordul de mediere poate fi validat in instanta doar  daca rezulta dintr-un proces de mediere fapt ce poate fi probat numai prin conducerea acestuia de catre un specialist calificat si format ca mediator. In calitate de autoritate nationala de control si reglementare in domeniul medierii conform legislatiei cadru in vigoare, Consiliul de Mediere  a sustinut prin reprezentantii sai in cadrul lucrarilor,  distinctia clara dintre profesia de mediator si orice alta profesie, oferind consumatorilor serviciului de mediere certificarea faptului ca, doar mediatorul autorizat are calificarea necesara conducerii unui proces de mediere.”

Intregul Comunicat al CdM, aici.

Dupa cum se observa, inca nu se face diferentierea clara intre procedura medierii si celelalte metode de solutionare amiabila a conflictului.

Dupa cum am mai afirmat, pentru a face mediere este necesara o pregatire prealabila, dincolo de aplecarea necesara catre aceasta profesie de mediator.

Inca o data, subliniez faptul ca cele doua profesii sunt perfect compatibile insa principiile dupa care functioneaza sunt diferite iar avocatul care este si mediator nu poate fi in acelasi timp si avocat si mediator in aceeasi cauza, cu privire la aceleasi parti.

Ca viitor avocat, sustin in continuare necesitatea pregatirii pentru a deveni mediator.

De altfel, si dl Decan a primit invitatia de a face un curs de mediere, in mod gratuit. Dupa cum a afirmat si moderator conferintei, Simona Badaluta (avocat si mediator deopotriva), dl Decan a fost invitat sa urmeze cursurile de mediator „gratis dar nu degeaba”!

Sa speram ca dupa urmarea acestori cursuri opiniiile dlui Decan vor fi ceva mai diferite.

INM va pregati 2400 de magistrati pentru cunoasterea Legii micii reforme

Sursa: Juridice.ro

In vederea cunoasterii si aplicarii corespunzatoare de catre magistrati a Legii nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor, Institutul National al Magistraturii isi propune elaborarea unui program de formare a magistratilor, potrivit unui comunicat al INM. Astfel:

“Legea nr. 202/2010 privind unele masuri pentru accelerarea solutionarii proceselor a adus o serie modificari importante Codului de procedura civila si Codului de procedura penala. Avand in vedere impactul major pe care aceste modificari le vor avea asupra activitatii judecatorilor si procurorilor romani, Institutul National al Magistraturii isi propune elaborarea unui program de formare in vederea cunoasterii si a aplicarii corespunzatoare de catre magistrati a dispozitiilor acestei legi.

Programul va avea o componenta care va demara in cursul anului 2010, urmand ca cea mai importanta parte a masurilor de formare sa fie cuprinsa in Programul de formare continua centralizata pentru anul 2011, respectiv in Programul de formare continua descentralizata pentru anul 2011.

Componenta de formare din cursul anului 2010 este supusa unor limite de timp si de natura bugetara, astfel ca programul conceput pentru finalul anului 2010 va avea unele particularitati.

Astfel, programul pentru anul 2010 INM va fi realizat in doua etape:

- realizarea unui numar de 16 seminarii de formare continua, 8 seminarii in privinta modificarilor aduse Codului de procedura civila si alte 8 seminarii in privinta modificarilor aduse Codului de procedura penala, la fiecare seminar urmand sa participe judecatori si procurori din cate doua curti de apel; curtilor de apel si parchetelor de curte li se va solicita sa desemneze intre participantii la aceste seminarii in principal formatorii INM din domeniul de interes (drept procesual civil/drept procesual penal) care isi desfasoara activitatea in raza teritoriala a curtii de apel respective sau alti judecatori si procurori care au capacitatea si experienta necesara pentru a disemina in continuare cunostintele dobandite, pe baza unor instrumente didactice puse la dispozitie de INM (prezentari, sinteze, cazuri si exercitii practice);

- realizarea, in cadrul programului de formare continua descentralizata, a 64 de seminarii de formare; astfel, fiecare din cele 16 curti de apel va realiza, pana la sfarsitul anului 2010, cate un seminar de drept procesual civil si cate un seminar de drept procesual penal (in total, 32 de seminarii), iar cele 16 parchete de curte de apel, vor realiza cate doua seminarii de drept procesual penal, in principal si, in subsidiar, de drept procesual civil (in total, 32 de seminarii).

Numarul total de magistrati formati in cadrul celor doua etape (formare centralizata si descentralizata) va fi de aproximativ 2.400 de magistrati, reprezentand asadar 40% din numarul judecatorilor si procurorilor din sistem.

In vederea realizarii formarii unitare in privinta modificarilor procedurale aduse prin Legea nr. 202/2010, la nivelul tuturor instantelor si parchetelor, precum si pentru asigurarea unor standarde calitative egale, INM a  decis utilizarea unei echipe compacte de formatori in cadrul primei etape, printre ei aflandu-se si magistrati care au fost implicati in procesul de elaborare al acestei legi.

In acelasi scop al realizarii unei formari unitare, de calitate, formatorilor care vor sustine seminariile desfasurate la nivel descentralizat, in cadrul celei de-a doua etape, li se vor pune la dispozitie de catre INM o serie de instrumente didactice (prezentari, sinteze, cazuri si exercitii practice) utilizate in cadrul seminariilor realizate la nivel centralizat.

In acelasi sens, precizam faptul ca INM a facut demersuri la Inalta Curte de Casatie si Justitie, respectiv la Parchetul de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, pentru ca la aceste seminarii sa participe si judecatori si procurori din cadrul celor doua institutii.”

Conferinta Nationala a Mediatorilor 2010. Comunicatul Consiliului de Mediere.

Comunicatul  Consiliului de Mediere

In perioada 19-20 noiembrie 2010, a avut loc in Bucuresti, la Rin Grand Hotel, Conferinta Nationala a Mediatorilor - editia a doua  avand tema „Medierea functioneaza. Mica Reforma in Justitie”, eveniment la care au participat mediatori din intreaga tara si reprezentanti ai unor institutii publice, organizatii si profesii liberale.

Printre invitatii care au avut interventii s-a regasit reprezentantul Ministerului Justitiei, doamna Secretar de Stat Lidia Barac, initiator si sustinator al Micii Reforme in Justitie, care a subliniat importanta rolului medierii din perspectiva noilor reglementari legislative.  La eveniment au participat reprezentanti ai Consiliului Superior al Magistraturii, Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, Politiei Romane, Garzii Financiare si Agentiei Nationale de Integritate, magistrati, cadre universitare si reprezentanti de marca ai profesiilor liberale si ai mediului de afaceri.

Din dezbateri a reiesit necesitatea perfectarii unor forme de colaborare cu  institutii si profesii reprezentate la eveniment in scopul promovarii profesiei de mediator si a unei intelegeri adecvate a ceea ce reprezinta medierea ca activitatea de interes public, definita ca atare prin lege. Consiliul de Mediere considera ca prezenta la conferinta a unor invitati din partea Uniunii Nationale a Barourilor din Romania, Uniunii Nationale a Notarilor Publici, Uniunii Nationale a Practicienilor in Insolventa, Camerei Consultantilor Fiscali, Corpului Expertilor Tehnici si  Tribunalului Arbitral din cadrul Camerei de Comert si Industrie a Romaniei, consacra mai mult decat oricand, recunoasterea de care se bucura profesia de mediator in randul altor profesii precum si interesul acestora fata de mediere.

La finalul evenimentului, participantii au adoptat o rezolutie de sustinere a  Consiliului de Mediere  in  demersurile necesare protejarii legitimitatii profesiei de mediator si a intereselor consumatorului serviciului de mediere conform dispozitiilor Directivei 52/2008 a Parlamentului European. Directiva prevede ca acordul de mediere poate fi validat in instanta doar  daca rezulta dintr-un proces de mediere fapt ce poate fi probat numai prin conducerea acestuia de catre un specialist calificat si format ca mediator. In calitate de autoritate nationala de control si reglementare in domeniul medierii conform legislatiei cadru in vigoare, Consiliul de Mediere  a sustinut prin reprezentantii sai in cadrul lucrarilor,  distinctia clara dintre profesia de mediator si orice alta profesie, oferind consumatorilor serviciului de mediere certificarea faptului ca, doar mediatorul autorizat are calificarea necesara conducerii unui proces de mediere.

Consiliul de Mediere  saluta prezenta celor peste 250 de participanti  care s-au implicat activ prin luarile de pozitie si ideile valoroase expuse in cadrul conferintei, eveniment care a devenit o manifestare anuala de referinta pentru comunitatea mediatorilor. Conferinta Nationala a Mediatorilor, prin numarul si calitatea participantilor si prin temele abordate, constituie o recunoastere a importantei medierii  si a profesiei de mediator, ca profesie de sine statatoare precum  si a rolului eminent al mediatorului in societatea romaneasca in ansamblul ei.

In perioada 19-20 noiembrie 2010, a avut loc in Bucuresti, la Rin Grand Hotel, Conferinta Nationala a Mediatorilor - editia a doua  avand tema „Medierea functioneaza. Mica Reforma in Justitie”, eveniment la care au participat mediatori din intreaga tara si reprezentanti ai unor institutii publice, organizatii si profesii liberale.

Printre invitatii care au avut interventii s-a regasit reprezentantul Ministerului Justitiei, doamna Secretar de Stat Lidia Barac, initiator si sustinator al Micii Reforme in Justitie, care a subliniat importanta rolului medierii din perspectiva noilor reglementari legislative.  La eveniment au participat reprezentanti ai Consiliului Superior al Magistraturii, Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, Politiei Romane, Garzii Financiare si Agentiei Nationale de Integritate, magistrati, cadre universitare si reprezentanti de marca ai profesiilor liberale si ai mediului de afaceri.

Din dezbateri a reiesit necesitatea perfectarii unor forme de colaborare cu  institutii si profesii reprezentate la eveniment in scopul promovarii profesiei de mediator si a unei intelegeri adecvate a ceea ce reprezinta medierea ca activitatea de interes public, definita ca atare prin lege. Consiliul de Mediere considera ca prezenta la conferinta a unor invitati din partea Uniunii Nationale a Barourilor din Romania, Uniunii Nationale a Notarilor Publici, Uniunii Nationale a Practicienilor in Insolventa, Camerei Consultantilor Fiscali, Corpului Expertilor Tehnici si  Tribunalului Arbitral din cadrul Camerei de Comert si Industrie a Romaniei, consacra mai mult decat oricand, recunoasterea de care se bucura profesia de mediator in randul altor profesii precum si interesul acestora fata de mediere.

La finalul evenimentului, participantii au adoptat o rezolutie de sustinere a  Consiliului de Mediere  in  demersurile necesare protejarii legitimitatii profesiei de mediator si a intereselor consumatorului serviciului de mediere conform dispozitiilor Directivei 52/2008 a Parlamentului European. Directiva prevede ca acordul de mediere poate fi validat in instanta doar  daca rezulta dintr-un proces de mediere fapt ce poate fi probat numai prin conducerea acestuia de catre un specialist calificat si format ca mediator. In calitate de autoritate nationala de control si reglementare in domeniul medierii conform legislatiei cadru in vigoare, Consiliul de Mediere  a sustinut prin reprezentantii sai in cadrul lucrarilor,  distinctia clara dintre profesia de mediator si orice alta profesie, oferind consumatorilor serviciului de mediere certificarea faptului ca, doar mediatorul autorizat are calificarea necesara conducerii unui proces de mediere.

Consiliul de Mediere  saluta prezenta celor peste 250 de participanti  care s-au implicat activ prin luarile de pozitie si ideile valoroase expuse in cadrul conferintei, eveniment care a devenit o manifestare anuala de referinta pentru comunitatea mediatorilor. Conferinta Nationala a Mediatorilor, prin numarul si calitatea participantilor si prin temele abordate, constituie o recunoastere a importantei medierii  si a profesiei de mediator, ca profesie de sine statatoare precum  si a rolului eminent al mediatorului in societatea romaneasca in ansamblul ei.

Medierea devine obligatorie in cauzele comerciale și în cele de divorț?

Articol publicat si pe Juridice.ro

În Expunerea de motive la Proiectul Legii privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor), se admite faptul că:

„Dintre disfuncţionalităţile majore ale justiţiei din România, cel mai aspru criticată a fost lipsa de celeritate în soluţionarea cauzelor. Întrucât procedurile judiciare se dovedesc deseori greoaie, formaliste, costisitoare şi de lungă durată, s-a conştientizat faptul că eficacitatea administrării actului de justiţie constă în mare măsură şi în celeritatea cu care drepturile şi obligaţiile consfinţite prin hotărâri judecătoreşti intră în circuitul juridic, asigurându-se astfel stabilitatea raporturilor juridice deduse judecăţii.

Prin reformarea codurilor de procedură, civilă şi penală – recent adoptate – s-a urmărit, ca obiectiv esenţial, crearea în materia procedurilor judiciare a unui cadru legislativ modern care să răspundă pe deplin imperativelor funcţionării unei justiţii moderne, adaptate aşteptărilor sociale, precum şi necesităţii creşterii calităţii acestui serviciu public.”

În urmărirea acestor deziderate, s-a resimțit nevoia instituirii unor norme procedurale care să aibă efecte imediate, și în ideea pregătirii implementării noilor coduri.

Astfel, au fost propuse și câteva norme privind medierea prin care, pe de o parte, se urmărește armonizarea Legii medierii (Legea 192/2006) cu anumite prevederi din Codul familiei și din Codul de procedură civilă iar pe de altă parte, se urmărește atât degrevarea instanțelor de judecată cât și asigurarea celerității procedurilor judiciare.

Aceste norme vizează cauzele de dreptul familiei, în special procedura de divorț și posibilele cereri accesorii, și cauzele comerciale.

După cum se arată în expunerea de motive, mai sus amintită, au fost propuse aceste modificări „Pentru stimularea părţilor de a încerca soluţionarea unor conflicte în afara cadrului judiciar”, dând încă odată posibiliatea magistratului de a recomanda părților medierea chiar și atunci când nu s-a împlinit un an de la încheierea căsătoriei, chiar și când au rezultat copii minori.

De asemenea, și în materie comercială se aduc modificări, în sensul că se înlocuiește procedura prealabilă a concilierii (așa cum este ea statuată în prezent în cuprinsul art. 720 indice 1 din Cod. pr. civ.) cu procedura medierii, ca procedură prealabilă unui litigiu.

Noutatea, în ambele cazuri, este dată de faptul că atunci când instanța recomandă părților medierea, acestea trebuie să apeleze la un mediator, în vederea informării, în acest sens instanța acordând un anumit termen. Astfel, din redactarea textului, reiese faptul că părțile vor fi nevoite să urmeze procedura prealabilă a medierii și abia la finalul acesteia părțile pot decide dacă aleg să parcurgă procedura propriu-zisă a medierii sau revin în instanță.

Prin urmare, putem afirma că atunci când instanța va recomanda medierea în cauzele de divorț sau în cauzele comerciale, părțile litigiului vor fi obligate să aleagă un mediator, de comun acord, în vederea informării. Această informare se va realiza în cadrul procedurii prealabile a medierii așa cum este ea prevăzută de Legea 192/2006 (art. 43 și 44), procedură ce se poate finaliza fie cu încheierea unui contract de mediere (situație în care partile vor incerca solutionarea litigiului pe parcursul următoarelor ședințe de mediere) fie vor reveni în instanță.

În oricare dintre situații, la finalul ședințelor de informare, mediatorul va elibera părților un proces-verbal prin care va informa instanța cu privire la rezultatul acestor ședințe, proces verbal ce va trebui depus în termenul stabilit de instanță.

Astfel, putem spune că procedura prealabilă a medierii va deveni obligatorie ori de câte ori instanța va recomada medierea, atât  în cauzele de divorț cât și în cele comerciale.

O veste bună pentru părțile aflate în conflict este dată de faptul că mediatorul va face această informare fără să perceapă un onorariu. Acest lucru este impus prin lege. Ca atare, procedura prealabilă se va derula fără niciun cost pentru justitiabilul ce a fost trimis de către instanță la mediere.

În susținerea celor afirmate mai sus, se impune o analiză a textelor ce au fost propuse.

1. Propunerile ce vizează desfacerea căsătoriei.

a. Modificările propuse pentru Codul familiei. Astfel, alin. 2 al art. 38 din Cod. fam se va modifica în sensul următor:

„(2) Divorţul poate fi pronunţat şi numai pe baza acordului ambilor soţi, în oricare din următoarele cazuri:

a) până la data cererii de divorţ a trecut cel puţin un an de la încheierea căsătoriei şi nu există copii minori rezultaţi din căsătorie;

b) acordul părţilor este încheiat ca urmare a medierii, indiferent de durata căsătoriei şi chiar dacă din căsătorie au rezultat copii minori.”

Cu alte cuvinte, divorțul se poate pronunța:

1. doar prin acordul părților, dar după împlinirea a cel puțin un an de la căsătorie cu condiția să nu fi rezultat copii minori din căsătorie (fără a fi necesar a recurge la mediere, fiind suficient a prezenta instantei  acordul sotilor)

sau

2. ori de câte ori soții urmează procedura medierii și ajung la un acord, indiferent că a trecut sa nu un an de la încheierea casatoriei, fiind totodată indiferent faptul ca au rezultat ori nu copii minori din căsătorie.

Altfel spus, atunci când din căsătorie rezultă copii minori, se poate divorța amiabil numai dacă se va încheia un acord de mediere. De asemenea, în cazul căsătoriilor ce au durat mai puțin de un an, divorțul se poate prin acordul soților  decât dacă soții urmează procedura medierii și încheie un acord de mediere prin care se consfințește învoiala acestora.

Desigur, în cazul acordului de mediere, părțile trebuie să se prezinte instanței competente pentru a pronunța hotărârea de divorț, în condițiile legii.

b. Modificările propuse pentru Codul de procedură civilă:

• Articolul 613¹ se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 613¹. - În cazul în care cererea de divorţ se întemeiază pe acordul părţilor, ea va fi semnată de ambii soţi. Atunci când este cazul, în acţiunea de divorţ, soţii vor stabili şi modalităţile în care au convenit să fie soluţionate cererile accesorii divorţului.

Primind cererea de divorţ, în cazul prevăzut de art. 38 alin. (2) lit. a) din Codul familiei, preşedintele instanţei va verifica existenţa consimţământului soţilor,  după care,  va fixa un termen de două luni în şedinţă publică. La termenul de judecată, instanţa verifică dacă soţii stăruie în desfacerea căsătoriei pe baza acordului lor şi, în caz afirmativ, va trece la judecarea cererii, fără a administra probe cu privire la motivele de divorţ.

În cazul cererii de divorţ prin acordul părţilor prevăzut de art. 38 alin. (2) lit.b) din Codul familiei (prin mediere, asa cum am aratat mai sus), instanţa verifică dacă soţii stăruie în desfacerea căsătoriei conform acordului de mediere şi, în caz afirmativ, pronunţă divorţul  fără a administra probe cu privire la motivele de divorţ. Instanţa poate lua act de învoiala soţilor cu privire la încredinţarea copiilor numai după avizarea acordului de mediere, la cererea părţilor sau la solicitarea instanţei, de către autoritatea tutelară şi ascultarea minorului, potrivit legii. Instanţa poate administra orice probă consideră necesar pentru ocrotirea interesului superior al minorului.

Pentru soluţionarea cererilor accesorii privind numele pe care soţii îl vor purta după divorţ, pensia de întreţinere şi atribuirea locuinţei, instanţa va putea dispune, atunci când consideră necesar, administrarea probelor prevăzute de lege.”

Observăm un avantaj ce conferă legiuitorul celor ce înțeleg să apeleze la mediere și anume, în cazul încheierii acordului de mediere, instanța va verifica stăruința soților în ceea ce privește divorțul fără a mai acorda termenul de două luni, așa cum este impus în ipoteza prevăzută la alin. 2, pct. a din art. 38 Cod. fam.

De asemenea, un alt avantaj este dat de faptul că, după încheierea acordului, părțile pot cere ele însele avizul autorității tutelare, fără a mai aștepta împlinirea termenului impus de instanță.

• După articolul 614 ^, se introduce un articol nou, art.614¹ cu următorul cuprins:

„Art. 614¹. - În faţa instanţei de fond, aceasta va stărui pentru soluţionarea divorţului, în tot sau în parte, prin înţelegerea părţilor.

În cazul în care judecătorul recomandă medierea, părţile se vor prezenta la mediator, în vederea informării lor cu privire la avantajele medierii. Mediatorul nu poate solicita plata onorariului pentru informarea părţilor. După informare, părţile decid dacă acceptă sau nu soluţionarea divorţului prin mediere.

Până la termenul fixat de instanţă, care nu poate fi mai scurt de 15 zile, părţile depun procesul – verbal întocmit de mediator cu privire la rezultatul şedinţei de informare.

Prevederile alin. 2 şi 3 nu sunt aplicabile în cazul în care părţile au încercat soluţionarea divorţului prin mediere anterior introducerii acţiunii.”

Din coroborarea art. 6 din Legea 192/2006, prin care magistratul are obligația de a recomanda părților medierea, cu această nouă reglementare,  rezultă că legiuitorul conferă magistratului posibilitatea de a stărui ca divorțul să se soluționeze în mod amiabil iar în cazul în care soții nu pot ajunge singuri la un acord, instanța va recomanda acestora medierea, situație în care soții vor fi nevoiți să apeleze la mediere în vederea informării iar în termenul impus de instanță să obțină, din partea mediatorului ales, procesul-verbal necesar informării instanței cu privire la rezultatul informării.

Prin urmare, pașii ce vor fi urmați sunt următorii:

1. Instanța, în virtutea rolului activ, va stărui ca soții să ajungă la o înțelegere în ceea ce privește căsătoria și cererile accesorii divorțului.

În cazul acordului soților, instanța va acorda un termen de două luni, termen la care va verifica din nou dacă soții stăruie în desfacerea căsătoriei.

2. În ipoteza în care părțile nu pot ajunge la un acord, instanța va recomanda părților medierea.

În această ipoteză, părțile nu mai au de ales. Ele vor fi nevoite să parcurgă procedura prealabilă a medierii care presupune etapa in care partile sunt informate, etapă la finalul căreia pot lua decizia fie de a solutiona litigiul prin mediere fie de a reveni in instanta.

3. Astfel, pasul trei este cel de informare cu privire la mediere și obținerea procesului-verbal prin care se constată parcurgerea acestei etape și rezultatul la care părțile au ajuns, de comun acord, indiferent care ar fi acest rezultat.

4. Daca, în urma procedurii de informare, partile se hotarasc sa urmeze procedura propriu-zisa a medierii, impreuna cu mediatorul vor stabili calendarul sedintelor de mediere, în vederea solutionarii litigiului și incheierii acordului de mediere.

Între timp, înainte de împlinirea termenului stabilit de către instanță pentru informare, părțile vor inmana instantei procesul-verbal ce va fi încheiat de mediator, la finalul procedurii de informare.

Desigur că există posibilitatea ca partile să încheie acordul de mediere inainte de implinirea termenului fixat de instanta. In aceasta ipoteza, partile se pot prezenta instantei nu doar cu procesul-verbal ci si cu acordul de mediere care va fi insotit și de procesul-verbal prin care se constata solutionarea medierii (de aceasta data, necesitatea întocmirii procesului-verbal  avand drept temei prevederile Legii 192/2006).

5. La încheierea acordului de mediere, soții revin in instanta pentru obținerea hotararii de divorț, in conditiile descrise de alin. 3 ale art. 613¹ Cod pr. civ. în forma propusa mai sus.

6. Daca, in urma procedurii de informare, părțile doresc să revina in instanta, sunt libere sa o faca iar instanta va proceda la solutionarea litigiului pe calea clasica. Și in aceasta ipoteza partile trebuie sa prezinte instantei procesul-verbal intocmit de mediator și semnat de parti.

Observație. Este foarte important menționat faptul că, prin prisma noilor modificari ce se preconizeaza a fi aduse si art. 38 din codul familiei, asa cum am aratat mai sus, instanta va putea recomanda partilor solutionarea amiabila a divortului doar in ipoteza in care a trecut cel putin un an de la incheierea casatoriei si din casatorie nu au rezultat copii minori. În restul cazurilor, coroborand si cu art. 6 din Legea 192/2006 (asa cum a fost modificat prin Legea 370/2009), instanta va recomanda medierea.

Acesta este sensul pe care cred ca trebuie sa-l dam acestor noi reglementari, acesta fiind și cel mai util în vederea realizarii dezideratelor mentionate in Expunerea de motive la care am facut referire.

Conchidem astfel ca, în caz de divort, atunci cand instanta va recomanda medierea, soții vor urma, în mod obligatoriu, procedura prealabila a medierii.

De  fapt, asa cum am mai afirmat și cu alte ocazii, este singurul mod în care medierea poate fi prevazuta ca procedura obligatorie, nimeni si nimic neputand impune partilor sa parcurga procedura propriu-zisa a medierii sau sa incheie un acord de mediere.

Procedura prealabila,  fiind de fapt o etapa de informare a partilor cu privire la mediere, este o procedura in care mediatorul are obligația de informare pentru ca părțile sa inteleaga scopul, limitele si efectele medierii, astfel ca numai aceasta etapa poate fi prevazuta ca obligatorie fara a aduce atingere drepturilor si intereselor persoanelor.

Tot astfel se pune problema si in cauzele comerciale.

Astfel, se propun urmatoarele modificari:

• Articolul 720⁷ se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 720⁷ – În cursul judecăţii asupra fondului procesului, instanţa va stărui pentru soluţionarea lui, în tot sau în parte, prin înţelegerea părţilor.

În cazul în care judecătorul recomandă medierea, părţile se vor prezenta la mediator, în vederea informării lor cu privire la avantajele medierii. Mediatorul nu poate solicita plata onorariului pentru informarea părţilor. După informare, părţile decid dacă acceptă sau nu soluţionarea litigiului prin mediere.

Până la termenul fixat de instanţă, care nu poate fi mai scurt de 15 zile, părţile depun procesul-verbal întocmit de mediator cu privire la rezultatul şedinţei de informare.

Prevederile alin. 2 şi 3 nu sunt aplicabile în cazul în care părţile au încercat soluţionarea litigiului prin mediere anterior introducerii acţiunii.

Înţelegerea părţilor se constată prin hotărâre irevocabilă şi executorie.”

Dupa cum usor se poate observa, se reia conținutul art. 614¹ analizat mai sus. Astfel, și in cauzele comerciale ,raționamentul este identic cu cel descris anterioriar pasii de urmat sunt cei evidentiati mai sus .

Prin urmare, și în cauzele comerciale, cand instanta va recomanda părtilor medierea, acestea vor parcurge in mod obigatoriu procedura prealabila a medierii. In urma parcurgerii acestei etape, partile pot continua medierea, cu sanse mari de a ajunge la un cord, sau pot reveni in instanta dupa ce, in urma sedintei/sedintelor de informare, mediatorul va intocmi procesul-verbal prin care se constata rezultatul la care partile au ajuns.

Dat fiind faptul ca sunt aceeasi pasi de urmat ca si in cazul cererii de divort, nu vor fi reluati.

• Articolul 720¹ se modifică şi va avea următorul cuprins:

„Art. 720¹. - În procesele şi cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, părţile pot încerca soluţionarea litigiului prin mediere.

Termenul de prescripţie a dreptului la acţiune pentru dreptul litigios supus medierii se suspendă pe durata acestei proceduri, dar nu mai mult de trei luni de la începerea ei.”

În prezent, art. 720¹ alin. 1 prevede:

„În procesele şi cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, părţile vor încerca soluţionarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte.”

Dupa cum lesne se poate observa, sintagma „părțile VOR încerca” din actuala reglementare se propune a fi  înlocuită cu sintagma „părțile POT încerca”, dând astfel caracter facultativ reglementarii noi.

Prin urmare, daca in actuala reglementare concilierea este prevazuta ca procedura prealabila obligatorie inainte ca partile sa recurga la instanta de judecata, pentru solutionarea litigiului dintre ele, potrivit noilor propuneri, partile nu mai sunt obligate   sa incerce nici concilierea nici medierea. Astfel, înainte de sesizarea instantei, partile conflictului de natura comerciala vor apela la mediere doar in mod facultativ.

Este de apreciat faptul ca s-a dorit inlocuirea concilierii cu medierea insa, asa cum este textul formulat, inlocuirea in mod real nu se realizeaza. Dat fiind acest fapt, apreciez ca mai degraba a fost o scapare a legiuitorului și ca, la momentul trecerii prin Parlament, formularea va fi una imperativa, ca si in actuala reglementare.

Astfel, de lege ferenda, alin. 1 al art. 720¹ ar trebui formulat în felul următor:

„În procesele şi cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, părţile VOR încerca soluţionarea litigiului prin mediere.”

Recapituland, putem afirma ca medierea devine obligatorie atat in caz de divort cat si in cauzele comerciale, atunci cand instanta recomanda partilor medierea.

In ceea ce priveste cauzele comerciale, pana la instituirea medierii ca procedura  obligatorie prealabila sesizarii instantei (asemeni concilierii),  nu mai este decat un pas.

APDATE.

F.F. Important, o propunere legislativa ce mi-a scapat la prima lecturare, este cea de la punctul 6 din proiect, care nu lasa fara finalitate obligativitatea parcurgerii etapei de informare cu privire la mediere.

Astfel, la punctul 1 al alineatului 1 al articolului 108 indice 1, după litera e), se introduce o nouă literă, litera f), care va avea următorul cuprins:
[108 indice 1 alin 1. „Dacă legea nu prevede altfel, instanța, potrivit dispozițiilor prezentului articol, va putea sancționa următoarele fapte savârșite în legătură cu procesul, astfel:
1. cu amendă judiciară de la 50 lei la 700lei:]
….

„f) refuzul părţii de a se prezenta la şedinţa de informare cu privire la avantajele medierii, în situaţiile în care, potrivit legii, participarea la şedinţa de informare este obligatorie.”

Prin urmare, nu doar ca vor fi obligate partile sa parcurga procedura prealabila a medierii dar, vor putea fi si sanctionate, potrivit aprecierii instantei, cu amenda judiciara.