Raportul Proksch privind custodia comuna si beneficiile asupraminorilor « JURIDICE.ro

„Prof. dr. jur. Roland Proksch este un specialist în drept din Germania , fost director al Institutului de Asistență Socială și culturală din Nürnberg (ISKA) și fost președinte la Universitatea de Științe Aplicate din Nuremberg. Dr. Proksch a fost mult timp implicat în sprijinirea cercetării pe tema de separării părinților și a divorțului. În 1998, Institutul a fost angajat de către de Ministerul Federal al Justiției din Germania pentru o cercetare privind punerea în aplicare a reformei privind drepturile copilului. Studiul a fost și este cunoscut în literatura de specialitate sub denumirea de Raportul Proksch. Studiul afirma pentru prima oară, în baza unui set de date cuprinzător, că aranjamentul de tip custodie comună (autoritate părintească comună) este în beneficiul minorilor prin reducerea tensiunilor între părinți, ca urmare a separării.

Concluziile raportului Proksch sunt următoarele:
• Cercetarea a putut astfel să demonstreze că nu există un conflict de mame împotriva taților, ci conflicte între părinții cu care copiii locuiesc (părinții rezidenți) și părinții cu care copiii lor nu locuiesc în mod statornic (părinții nerezidenți). Conform dr. Proksch “eliminarea” unui părinte în procesul de transfer a custodiei unice dă naștere la tensiuni considerabile, în timp ce, pe de altă parte, dacă custodia comună este obținută, nu ar exista un” perdant”.
• Se afirmă că obținerea custodiei comune are o mare valoare simbolică și psihologică, în special pentru părintele care a fost în mod sistematic eliminat mai devreme. Deși intervine și celălalt părinte în educația copilului, aceasta promovează, din lipsă de alternative mai bune, satisfacerea regulii de bună purtare în discuții din partea ambilor părinți.”

Continuarea: Raportul Proksch privind custodia comuna si beneficiile asupra minorilor « JURIDICE.ro.

Mica Reforma - Forma pentru promulgare.

Mica Reforma, parcursul ei in Parlament, il puteti vedea aici: Proiect.

Forma trimisa pentru promulgare, o puteti descarca de aici:

Legea - Forma trimisa pentru promulgare.

 

Aceasta intră în vigoare la 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, cu excepţia prevederilor privind divorţul pe cale administrativă şi pe cale notarială, care intră în vigoare în termen de 60 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

• 
  

  Devine obligatorie medierea in cauzele comerciale?

  
  


• 
  

  Acordul de mediere poate fi investit cu formula executorie.

  
  


• 
  

  Divortul devine obligatoriu a fi rezolvat prin mediere?

  
  


• 
  

  De ce divorţ prin mediere?

  
  


• 
  

  Etapele procesului civil in care partile au posibilitatea recurgerii la mediere. (I)

  
  

Pentru economisirea de timp si bani in ceea ce priveste litigiile transfrontaliere, Comisia Europeana recomanda recurgerea la mediere.

Comisia Europeana recomanda medierea in litigiile transfrontaliere, inclusiv medierea electronica si medierea intre angajator si angajat

Sursa: Juridice.ro.

Pentru economisirea de timp si bani in ceea ce priveste litigiile transfrontaliere, Comisia Europeana recomanda recurgerea la mediere.

Potrivit unui comunicat al CE, “Comisia Europeana a reiterat potentialul normelor UE in vigoare privind medierea in litigiile transfrontaliere, amintind statelor membre faptul ca aceste masuri pot fi eficiente numai daca sunt puse in aplicare de catre statele membre la nivel national. Solutionarea litigiilor si a dezacordurilor prin intermediul instantelor nu este numai costisitoare si de durata, ci poate distruge, de asemenea, relatii profitabile de afaceri. Cauzele transfrontaliere sunt mult mai complexe datorita legislatiilor si jurisdictiilor nationale diferite, precum si datorita unor aspecte practice precum cheltuielile si regimul lingvistic. Prin intermediul procedurilor alternative de solutionare a litigiilor, implicand mediatori impartiali, se pot aborda aceste probleme si gasi solutii constructive. Insa este nevoie de mediatori calificati si de norme clare in care ambele parti sa poata avea incredere. Medierea transfrontaliera este mai complicata, intrucat presupune culturi de afaceri diferite, ambele parti avand nevoie de reguli comune pe care sa se poata baza. Acesta este motivul pentru care normele UE cu privire la mediere au intrat in vigoare in mai 2008, si trebuie sa fie transpuse pana in mai 2011. Acestea instituie garantii juridice in materie de mediere si asigura un proces de inalta calitate deoarece presupun aplicarea unor coduri deontologice sau formarea ca mediator.  Pana in prezent patru tari (Estonia, Franta, Italia si Portugalia) au informat Comisia asupra faptului ca au transpus in dreptul intern normele UE in materie de mediere.

„Aceste masuri ale UE sunt foarte importante pentru ca promoveaza un acces alternativ si suplimentar la justitie in viata de zi cu zi. Sistemele de justitie dau oamenilor posibilitatea de a pretinde respectarea drepturilor lor. Accesul efectiv la justitie este protejat in conformitate cu Carta Drepturilor Fundamentale a UE. Cetatenilor si intreprinderilor nu ar trebui sa li se ingradeasca drepturile doar pentru ca le este greu sa apeleze la sistemul de justitie, pentru ca nu isi pot permite acest lucru, nu pot sa astepte derularea procesului sau nu fac fata birocratiei”, a declarat vicepresedintele Viviane Reding, e. comisar al UE pentru justitie: „Fac apel la statele membre sa dea dovada de hotarare in punerea in aplicare neintarziata a normelor UE in materie de mediere: minimul necesar este de a permite litigiilor transfrontaliere sa fie solutionate pe cale amiabila. Dar de ce sa nu mergem mai departe?De ce aceste masuri sa nu fie disponibile la nivel national?In final, de acest lucru vor beneficia cetatenii si intreprinderile, societatile si economiile, precum si sistemul juridic in sine.”

Directiva UE privind medierea se aplica atunci cand doua parti care sunt implicate intr-un litigiu transfrontalier sunt de acord in mod voluntar sa solutioneze litigiul prin intermediul unui mediator impartial. Statele membre trebuie sa se asigure de faptul ca acordurile rezultate in urma medierii pot fi executate. Conform unui studiu recent finantat de UE, timpul pierdut prin neutilizarea medierii este estimat, in medie, intre 331 si 446 de zile suplimentare, in UE, iar costurile juridice suplimentare variaza de la 12 471 de euro la 13 738 de euro pe caz [1].

Medierea poate rezolva problemele dintre intreprinderi, angajatori si angajati, proprietari si chiriasi sau familii, astfel incat relatiile dintre acestia sa se poata mentine si chiar consolida, intr-un mod constructiv – un rezultat care nu poate fi intotdeauna realizat prin intermediul procedurilor judiciare. Solutionarea litigiilor in afara instantei economiseste resursele sistemelor de justitie si poate reduce in mod potential cheltuielile aferente. Solutionarea litigiilor pe cale electronica face medierea la distanta din ce in ce mai accesibila. Ceea ce lipseste sunt normele transfrontaliere care sa ofere partilor siguranta cu privire la acest proces si la caracterul executoriu al acordului care rezulta in urma acestuia.

Un element crucial in orice mediere este increderea in proces, in special atunci cand cele doua parti provin din tari diferite. Prin urmare, normele UE incurajeaza statele membre sa prevada controlul calitatii, sa elaboreze coduri deontologice si sa ofere cursuri de formare mediatorilor, pentru a se asigura de existenta unui sistem eficient de mediere. Un cod deontologic european pentru mediatori a fost dezvoltat de un grup de parti interesate cu sprijinul Comisiei Europene si a fost lansat la data de 2 iulie 2004. Codul deontologic european stabileste cateva principii la care mediatorii pot decide sa adere in mod voluntar;  aceste principii se refera la competenta, numire, taxe de mediere, promovarea serviciilor mediatorilor, independenta si impartialitate, acordul de mediere si obligatia de confidentialitate.

Lista organizatiilor semnatare ale Codului deontologic european este publicata la: http://ec.europa.eu/civiljustice/adr/adr_ec_list_org_en.pdf

In cazul in care medierea esueaza, litigiile pot fi transferate oricand in sistemul traditional de solutionare in instante.

Pana in mai 2011, Comisia se asteapta ca 26 de state membre sa transpuna normele UE (Danemarca nu a optat pentru aplicarea acestor norme – o prerogativa de care aceasta tara se poate prevala pe baza unui protocol anexat la tratatele UE). Pana in prezent patru tari (Estonia, Franta, Italia si Portugalia) au informat Comisia asupra faptului ca au transpus in dreptul intern aceste normele. In plus, Lituania si Slovacia au comunicat instantele judecatoresti competente pentru executarea acordurilor in urma medierii transfrontaliere.

Chiar daca in majoritatea statelor membre existau deja reguli similare la nivel national inainte de adoptarea directivei, acestea ar trebui, inainte de 21 mai 2011, sa informeze Comisia in legatura cu masurile pe care le adopta pentru a transpune directiva (aceste masuri nationale ar trebui sa mentioneze in mod special directiva). Unele tari au deja norme in materie de mediere in anumite domenii; de exemplu, Irlanda si Danemarca in cazul relatiilor de munca, Finlanda in cazul  litigiilor in care sunt implicati consumatorii, Suedia in cazul accidentelor de trafic sau Franta si Irlanda in cazul litigiilor de dreptul familiei. In Portugalia exista cursuri de formare pentru mediatori din 2001.

Statele membre trebuie sa furnizeze informatii cu privire la instantele competente sa execute acordurile incheiate in urma medierii la o data anterioara (21 noiembrie 2010), astfel incat Comisia sa poata publica aceste informatii pentru a facilita folosirea medierii de catre cetateni si intreprinderi.

Articolul, in intregime, si comentariile, pe Juridice.ro.

Incredintare minor prin mediere. Ancheta socială. (II)

La inceputul lunii martie am scris primul articol pe aceasta tema:  Încredinţare minor prin mediere, la divorţ. Ancheta socială.

Atunci am afirmat pentru prima data ca in cazul in care parintii ajung la un acord privind minorii (exercitarea tuturor drepturilor si obligatiilor), nu mai este necesara ancheta sociala.

Astazi, vin si afirm, cu aceeasi tarie, ca nu este necesara efectuarea anchetei sociale in ipoteza in care parintii incheie un acord de mediere cu privire la incredintarea minorului.

Pe blogul colegei noastre Florentina Costas (mediator si avocat) de la Oradea, a fost publicata o hotarare judecatoreasca in caz de divort.

Cu privire la:

6.3.Validitatea medierii privind încredințarea minorelor . Respectarea interesului superior al minorului.

Analizând acordul de mediere sub aspectul încredințării minorelor instanța constată că înțelegerea intervenită între părți la finalul procedurii de mediere corespunde interesului superior al celor două fiice minore ale cuplului, în vârstă de ___ani, respectiv___ani , acestea fiind la o vârstă fragedă iar mama care a stat mai mult cu ele in timp ce tatăl lucra, fiind mult plecat în deplasare , le poate oferi condiții bune materiale și morale necesare unei dezvoltări armonioase , după cum rezultă din referatul de anchetă socială.

Totodată, față de cele constatate cu ocazia efectuării anchetei sociale, în sensul că nu sunt cunoscute aspecte negative despre nici unul dintre părinți, iar pârâta locuiește cu acestea în locuința conjugală proprietatea soților care este compusă din trei camere și dependințe , oferind condiții optime de trai minorelor, iar veniturile realizate de mamă în calitate de _________ îi permit să asigure minorelor condiții optime de trai se deduce că acordul de mediere va fi benefic copiilor.

6.4. Validitatea medierii privind pensia de întreținere. Respectarea interesului superior al minorului

Acordul de mediere privind pensia de întreținere respectă dispozițiile art. 42 alin. 3 C.fam. coroborat cu art.86 alin.1 și alin.3 C.fam., în baza cărora instanța va dispune acordarea pensiei în favoarea minorelor , începând cu data pronunțării prezentei hotărâri și până la majoratul acestora dar și prevederile art. 94 alin.1 și 3 din Codul familiei cu privire la cuantum care va fi de 30% din veniturile medii lunare nete ale reclamantului , iar în prezent se va raporta la _________pe care îl realizează acum.

6.5. Validitatea medierii privind dreptul reclamantului de a avea legături personale cu minorele. Respectarea interesului superior al minorului.

In ceea ce privește validitatea acordului de mediere cu privire la dreptul reclamantului de a avea legături personale cu minorele , fiicele sale, instanța reține că acest drept este consacrat de legiuitor atât în favoarea părintelui căruia nu i s-a încredințat copilul cât și a minorului, deoarece interesul superior al acestuia reclamă păstrarea unor legături cât mai strânse cu ambii părinți din familia naturală , astfel încât despărțirea părinților să nu fie resimțită de copii pe planul legăturilor personale cu oricare dintre ei.

Dupa cum se poate constata, instanta a cerut efectuarea anchetei sociale.

Mai mult decat atat, instanta "Dispune desfacerea căsătoriei încheiată între părți la data de _____ și trecută în registrul stării civile al Primăriei________sub nr.________prin divorț din culpă comună."

Observatie: nu-mi propun a critica o hotarare judecatoreasca ci doresc numai a semnala anumite chestiuni ce mi se par a fi in neconcordanta cu litera si spiritul legii si  in ideea de a avea si o practica unitara in acest sens.

1. Divortul se pronunta din culpa comuna desi sotii au incheiat un acord cu privire la desfacerea casatoriei? Pare un nonsens.

2. Ancheta sociala. Mai este ea obligatorie? Care este scopul efectuarii anchetei sociale?

Dincolo de faptul ca legiuitorul, prin instituirea anchetei sociale, pleaca de la prezumtia ca parintii sunt incapabili sa hotarasca cu privire la propriii lor copii, in chiar interesul acestora, se continua a se uza de ancheta sociala chiar si in caz de acord al parintilor, fapt ce mi se pare in disonanta cu prevederile Legii medierii.

Potrivit art. 64 din Legea 192/2006 parintii pot conveni, in mod amiabil, asupra urmatoarelor aspecte: "exercitiul drepturilor parintesti, stabilirea domiciliului copiilor, contributia parintilor la întretinerea copiilor...".

Astfel ca, daca legiuitorul, prin norma speciala prevede ca parintii pot conveni asupra acestor aspecte, inseamna ca magistratului nu-i mai ramane decat sa ia act de acordul de mediere, verificand conditiile de fond si forma ale acordului si totodata respectarea interesului superior al copilului.
In acest sens, mai vin cu un alt argument, conferit de Legea 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului care, la art. 31 alin. 1 prevede ca ambii parinti sunt responsabili pentru crestere copiilor lor (in sensul art. 101 Cod. fam.) iar la alin. 3 prevede ca: " in cazul existentei unor neintelegeri intre parinti cu privire la exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor parintesti , instanta judecatoreasca, dupa ascultarea ambilor parinti, hotaraste potrivit interesului superior al copilului."
Ori, vin si intreb, daca parintii hotarasc intr-un fel prin acord, stabilind spre exemplu ca minorul va ramane cu mama, instanta va veni si va hotara potrivit anchetei sociale si va da copilul tatalui desi acesta a fost de acord sa fie incredintat mamei? Oare nu este astfel lipsit total de eficienta textul legii medierii, nu este lipsit de eficienta acordul de mediere? Nu apare ca-i suspectam pe parinti ca iau decizii cu rea credinta sau este aceasta o exceptie de la principiul bunei credinte?
In opinia mea, ancheta sociala in cazul acordului partilor nu este necesara.

Ar fi de dorit ca intr-o viitoare reglementare sa se prevada expres acest lucru, mentinerea anchetei fiind astfel nefireasca.
Mai mult decat atat, divortul nu este un handicap. Parintii nu devin incapabili, nu sunt mai putin responsabili privind cresterea copiilor In cazul incetarii casatoriei prin divort. Altfel, nu vom face decat sa adancim traumele care se incearca a fi diminuate prin mediere.

Acesta este rostul medierii in divort: pastrarea bunelor relatii dintre parinti, in respectarea interesului superior al copilului.

3. Dat fiind faptul ca legea medierii tace, judecatorul este pus in fata unei dileme.

In conditiile in care norma speciala tace, mergem la dreptul comun. In cazul de fata, admitem ca dreptul comun este Codul familiei asa cum cred ca a procedat instanta, desi sunt ispitita a considera ca fiind norma comuna dispozitiile cuprinse in articolele 61, 62 si 63, cu atat mai mult cu cat si legiuitorul inca din titlu le considera dispozitii speciale si le aseaza imediat dupa prevederile generale privind medierea in cauzele civile.

Dilema este data de faptul ca ajungand la prevederile Codului familiei, judecatorul trebuie sa dispuna desfacerea casatoriei potrivit art.38 din cod.

- Astfel, desi sotii se invoiesc asupra divortului amiabil, instanta nu poate pronunta hotararea potrivit acordului ambilor soti , avand ca temei art. 38 alin 2 din Codul familiei intrucat codul impune, suplimentar, indeplinirea anumitor conditii, fapt ce duce la ideea ca doar in anumite situatii sotii pot cere desfacerea in mod amiabil a casatoriei, ceea ce ar fi contrar prevederilor art. 64 din Legea 192/2006  (a medierii).

- Neputand pronunta un desfacerea casatoriei pe temeiul mai sus invocat, instantei ii ramana posibilitatea pronuntarii divortului potrivit art. 38 alin 1 din codul familiei, fapt ce da nastere altui paradox, subliniat si mai sus: desii sotii se invoiesc in privinta divortului si a cererilor accesorii divortului, instanta dispune desfacerea casatoriei din culpa sotilor.

Ramane de vazut care va fi sensul ce se va contura in practica judiciara. Personal, voi milita pentru evitarea anchetei sociale si pronuntarea divortului prin acordul partilor, temeiul de drept fiind art. 64 din Legea 192/2006 privind medierea care, in opinia mea abroga implicit conditiile impuse de Codul familiei la art. 38 alin 2, pct. a) si b), cu atat mai mult cu cat efectuarea unei anchete sociale este de natura sa mentina partile in starea de tensiune nefireasca, datorita faptului ca este posibil ca invoiala lor sa fie infirmata de instanta. Ori, unul din scopurile medierii este cel de a da libertate celor ce se afla in conflict sa-si solutioneze in mod amiabil diferendele pentru a reduce cat mai mult starea nefireasca de conflict, factorul timp intr-o situatie conflictuala fiind de natura sa adanceasca conflictul, pe masura ce starea conflictuala se prelungeste. Altfel, in loc sa remediem, mai degraba agravam starea de fapt.

Revista - Medierea

O noua aparitie editoriala in domeniul medierii

va avea loc in cursul acestei luni

Revista Medierea

In cursul lunii martie 2010 va aparea Revista Medierea, nr. 1/2010.

Revista apare sub egida Uniunii Nationale a Mediatorilor din Romania, cu sprijinul MEDIARCOM si cu sustinerea JURIDICE.ro.

Revista apare la Editura Universitara.

Sursa: Medierea.ro

Încredinţare minor prin mediere, la divorţ. Ancheta socială. (I)

Dacă, potrivit art. 38 alin 2 din codul familiei, soţii puteau divorţa prin acordul lor numai în anumite condiţii expres prevăzute de lege, astăzi, potrivit Legii 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, soţii pot divorţa prin acordul lor fără să mai fie necesară îndeplinirea cumulativă a condiţilor privind durata căsătoriei şi cea privitoare la existenţa copiilor minori rezultaţi din căsătorie.

Ca absolvent de teologie, consider că legiuitorul permite mult prea uşor părţilor să divorţeze, înainte ca soţii să facă anumite demersuri, eforturi spre împăcare, aşa cum face referire art. 613 din Codul de procedură civilă, articol care acum devine, în parte, inoperabil. Prin art. 613 din Cod. Pr. civ., magistratul dă sfaturi de împăcare soţilor iar prin art. 613¹ alin. 2 din Cod judecătorul stabileşte termenul de două luni pentru judecata în şedinţă publică. Din nou, după cele două luni, instanţa verifica dacă soţii stăruie în desfacerea căsătoriei.

În opinia mea, această stăruinţă avea rolul de a ajuta soţii să conştientizeze că sunt pe cale de a face un pas important, cu efecte majore pentru fiecare dintre ei şi mai ales pentru copiii lor, dacă este cazul.

Astăzi, aşa cum am afirmat mai sus, dacă soţii hotărăsc de comun acord desfacerea căsătoriei, o pot face într-un timp foarte scurt, chiar şi atunci când au rezultat copii din căsătorie, indifrent dacă a trecut sau nu un an de la încheierea ei.

Problema ce se ridică, este cea privitoare la efectuarea anchetei sociale.

Instanţa mai trebuie să ceară efectuarea anchetei sociale în cazul în care soţii se înţeleg asupra tuturor aspectelor privitoare la minor?

În opinia mea, nu!

Potrivit dispoziţiilor speciale privind conflictele de familie ce sunt cuprinse în articolele 64, 65 şi 66 din Legea medierii[1], legiuitorul dă în sarcina mediatorului o mare responsabilitate şi anume, aceea de a veghea la respectarea interesului superior al copilului.

Potrivit art. 64 din Legea medierii, pot fi rezolvate prin mediere:

-          neîntelegerile dintre soti privind continuarea casatoriei,

-          exercitiul drepturilor parintesti,

-          stabilirea domiciliului copiilor,

-          contributia parintilor la întretinerea copiilor,

-          precum si orice alte neîntelegeri care apar în raporturile dintre soti cu privire la drepturi de care ei pot dispune potrivit legii.

Din cele de mai sus, rezultă că soţilor le aparţine decizia în totalitate, mediatorul având rolul de a-i ajuta pe soţi să se concentreze mai întâi asupra nevoilor minorului (minorilor) şi asupra reponsabilităţii ce o au în creşterea şi educarea acestuia (acestora) în continuare, veghind totodată la respectarea interesului superior al copilului.

Astfel, odată încheiat acordul de mediere, soţii aduc la cunoştinţa instanţei acordul lor, după ce vor semna împreună cererea de divorţ, urmând ca instanţa să pronunţe divorţul prin acordul părţilor.

Instanţa este obligată să verifice dacă cei doi soţi sunt de acord asupra celor trecute în acord şi dacă cele convenite corespund prevederilor legale în vigoare. Simplu.

Cine altcineva este mai în măsură să hotărască asupra viitorului copiilor, dacă nu părinţii? Faptul că ajung la divorţ, îi face pe părinţi mai puţin capabili să hotărască în ceea ce priveşte creşterea şi educarea propriilor copii? Este divorţul un handicap? Sunt părinţii mai puţin responsabili după divorţ?

[Despre răspunderea părinţilor, am scris câte ceva, cu referire la faptele copiilor pentru care parintii au obligatia sa răspundă, aici: FUNDAMENTUL RĂSPUNDERII PĂRINŢILOR PENTRU FAPTA PREJUDICIABILĂ A MINORULUI. Argumentele pentru care părinţii sunt responsabili sunt general valabile si sunt analizate în secţiunea B.  -  Analiza obligaţiei stabilite de textul art. 101 C. fam.]

Ceea ce vine să facă acum legea medierii, este să redea părinţilor încrederea că pot hotărî în continuare viitorul propriilor copii, în bună înţelegere, fără să creeze drame inutile!

Legea medierii vine să schimbe concepţii, să schimbe mentalităţi greşite!

Desigur că sunt şi situaţii excepţionale în care instituţiile statului trebuie să intervină. Însă, doar în acele situaţii în care părinţii nu au capacitatea de a-şi exercita în mod responsabil drepturile şi obligaţiile ce şi le-au asumat atunci când au hotărât să aducă pe lume un copil. 

Prin mediere, cei doi părinţi vor reuşi să păstreze bunele relaţii privind creşterea minorilor, tocmai pentru că este în interesul superior al copilului. Este posibil.

Prin urmare, în opinia mea, instanţa nu are de ce să mai ceară efectuarea anchetei sociale, câtă vreme părinţii se înţeleg amiabil asupra tuturor aspectelor ce privesc minorii cu privire la care părinţii au atât dreptul căt şi obligaţia de creştere a acestora, aşa cum este ea înţeleasă de Codul familiei.

Va asteptam la dezbatere si pe  Forum.

---

[1] Legea 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, cu modificările şi completarile ulterioare. A se vedea pagina de Legislatie.

Din 3 martie 2010 intra in vigoare obligatia de informare despre mediere

Din 3 martie 2010 intra in vigoare obligatia de informare despre mediere

Incepand din data de 6 martie 2010, conform prevederilor Legii 370/2009, magistratii vor avea obligatia de a informa partile cu privire la mediere. Principala preocupare a Consiliului de medire in acest moment si in perioada imediat urmatoare este de a asigura o cat mai buna informare a justitiabililor cu privire la mediatori si unde pot fi gasiti.

Pana la finalul acestei saptamani va fi finalizata si pusa la dispozitia celor interesati o aplicatie soft pentru generarea in format unitar a Tabloului mediatorilor, pentru fiecare judet.  Programul se afla deja in faza de testare.

In acelasi timp au fost facute demersuri oficiale pentru a primii sprijinul Consiliului Superior al Magistraturii pentru gasirea celor mai eficiente modalitati de informare a justitiabililor cu privire la mediatori si modul de contactare a acestora.

Speram ca prin aceste demersuri medierea sa intre in cel mai scurt timp in practica instantelor si sa conduca la scaderea rapida a cauzelor aflate pe rol.

Anca Elisabeta Ciuca

Presedinte al Consiliului de mediere

Comunicat UNMR 15 februarie 2010

Consiliul Director al Uniunii Nationale a Mediatorilor din Romania, intrunit in sedinta in data de 11 februarie 2010, a decis trimiterea catre mediatori a urmatorului Comunicat:

Organizarea alegerilor pentru Consiliul de Mediere ramane un punct extrem de important pentru intreaga comunitate a mediatorilor din Romania si cu atat mai mult pentru UNMR, in conditiile in care legea 370/2009 impune aceasta obligatie in sarcina Consiliului de Mediere.

Consiliul Director al UNMR apreciaza ca varianta desemnarii membrilor CdM prin reprezentare, din randul membrilor propusi de asociatii si mediatori, este o varianta benefica si de perspectiva. Pentru identificarea mecanismelor de implementare ale acestei variante, sunt necesare consultari cu mediatorii si asociatiile, pentru ca la urmatoarele alegeri aceasta varianta sa fie definitivata, daca va primi girul mediatorilor si al legiuitorului.Pana atunci, UNMR ramane consecvent pozitiei adoptate pana acum si alaturi de alte asociatii sustine varianta alegerilor libere, fara criterii arbitrare neprevazute de lege si in cel mai scurt timp.Consiliul Director al UNMR saluta eforturile reprezentantului sau din Cdm si a altor membri CdM de transpunere a prevederilor Legii nr. 370/2009 in practica si considera ca organizarea unor noi alegeri in cel mai scurt timp, va detensiona si normaliza relatiile dintre mediatori.Bucuresti / 15.02.2010

Consiliul Director al UNMR

Sursa, Medierea.ro

Înţelegerile în caz de divorţ

Ghid de mediere pentru magistrati (II). Solutionarea amiabila a litigiilor in Romania

Articol preluat de pe Juridice.ro:


Autor: Cristi Danileţ - judecator

Sectiune din articol: Înţelegerile în caz de divorţ

a. Împăcarea

In materie de divort, conform art. 613 C. pr. civ, presedintele instantei are obligatia ca la primirea cererii de divort sa dea reclamantului sfaturi de impacare (conciliere prealabila judiciara). In cazul cererii de divort prin acordul sotilor, instanta va verifica conform art. 6131 din acelasi cod, daca sotii staruie in desfacerea casatoriei. In caz de impacare, actiunea de divort se stinge. Potrivit art. 618 alin. 2 C. pr. civ, actiunea de divort se va stinge prin impacarea sotilor in orice faza a procesului, chiar daca intervine in instanta de apel sau de recurs iar apelul ori recursul nu sunt timbrate conform legii.

Asadar, legiuitorul a considerat ca in materie de divort este preferabila renuntarea la actiune pentru a mentine unita familia, ceea ce implica, cel putin intr-o faza de inceput al conflictului judiciar, interventia efectiva a judecatorului. Insa, cum acesta, de regula, nu beneficiaza de o pregatire speciala, asemenea sfaturi sunt doar formale, ele rezumandu-se la incunostintarea partilor asupra existentei unor posibilitati legale.

Daca sfaturile de impacare ale presedintelui instantei judecatoresti au ramas fara rezultat si procesul de divort continua, revine judecatorului de caz obligatia de a incerca sa convinga partile sa ajunga la o intelegere, potrivit normelor de drept comun, dupa cum vom arata mai jos.

b. Numele

In caz de divort, sotii se pot intelege asupra numelui pe care sa il poarte ulterior cel care isi schimbase numele la incheierea casatoriei. Astfel, potrivit art. 40 C. fam., la desfacerea casatoriei prin divort, sotii se pot invoi ca sotul care, potrivit art. 27, a purtat in timpul casatoriei numele de familie al celuilalt sot, sa poarte acest nume si dupa desfacerea casatoriei. Instanta nu poate cenzura aceasta intelegere, de care este obligata sa ia act prin hotararea de divort.

Ea va putea insa interveni atunci cand partile nu se inteleg. Astfel, dispozitiile aceluiasi articol din Codul familiei prevede ca instanta, pentru motive temeinice, poate sa incuviinteze acest drept, chiar in lipsa unei invoieli intre soti. In fine, daca nu a intervenit o invoiala sau daca instanta nu a dat incuviintarea, fiecare dintre fostii soti va purta numele ce avea inainte de casatorie.

c. Încredinţarea şi întreţinerea minorilor

In cazul in care din casatoria sotilor care divorteaza au rezultat copii minori, parintii se pot intelege cu privire la incredintarea copiilor si la contributia fiecaruia la cheltuielile de intretinere a acestora. Dar aceasta invoiala va produce efecte numai daca a fost incuviintata de instanta judecatoreasca (art. 42 alin. 4 C. fam.).

Indiferent daca exista sau nu o intelegere intre parinti in privinta acestor aspecte, instanta este obligata sa decida, conform art. 42 din acelasi cod, odata cu pronuntarea divortului, caruia dintre parinti vor fi incredintati copiii minori (alin. 1) si totodata va stabili contributia fiecarui parinte la cheltuielile de crestere, educare, invatatura si pregatire profesionala a copiilor (alin. 3).

Asa cum am facut recent un comentariu pe blogul dlui Danileţ (comentarii aici privind divorţul prin mediere), Una din profesiile mele anterioare a fost cea de asistent social si ceea ce m-a socat cel mai mult la spetele de dreptul familiei pe care le-am studiat au fost tocmai anchetele sociale care nu faceau altceva decat sa releve ce?! Starea materiala a parintelui! Asistentul social punea accentul pe latura materiala, rareori pe legatura dintre minor si parinti, pe latura afectiva a acesteia care cred ca este esentiala in cresterea copilului.
De ce este mai putin de apreciat acordul parintilor privitor la cresterea copilului pe care ei au hotarat cand si daca sa-l aduca pe lume, pe care ei au hotarat pana la un moment dat cum sa-l educe si cum sa-i asigure cresterea, in conditiile in care chiar codul familiei statueaza dreptul acestora de a ajunge la o intelegere ce-si va produce efectele dupa incuviintarea instantei (cf. art. 42 alin 4 din Cod. fam.)?
Faptul ca intervine o ruptura precum divortul, de ce trebuie sa accentuam acea ruptura prin proces, in instanta cand este de preferat ca partile sa se inteleaga in continuare cu privire la cresterea minorului, in conditiile in care art. 101 Cod. fam. instituie obligatia de crestere in sarcina ambilor parinti, daca noi nu mai acem puterea sa vedem dincolo de reglementarile legii si sa vedem datoria morala ce ne-am asumat-o cand am adus pe lume un copil?

Legea medierii vine sa redea parintilor dreptul de a decide ei cum vor creste in continuare copilul, la cine va locui, care este contributia fiecaruia dintre parinti, pastrand totodata bunele relatii intre ei, în apărarea interesului major al copilului!

Ghid de mediere intocmit sub egida UNJR

In cadrul campaniei `Judecatorii sustin medierea` declansata de Uniunea Nationala a Judecatorilor din Romania in data de 21 ian 2010 si sustinuta de Uniunea Nationala a Mediatorilor din Romania si Federatia Natională Sindicala Projust a Personalului din Justitie, UNJR anunta intocmirea primului  Ghid de mediere adresat magistratilor. Acesta contine  elemente practice prin care, incepand cu data de 03 martie 2010, judecatorii si procurorii din Romania vor putea pune in aplicare dispozitiile legii medierii, ca principala modalitate de degrevare a instantelor de dosare, care vor putea fi solutionate mult mai repede, ieftin si intr-un mod avantajos pentru toate partile.

La sugestia UNJR, incepand cu data de 05.02.2010, Ghidul este transmis tuturor magistratilor din tara, prin intermediul conducerilor instantelor. De asemenea, el este disponibil online pe site-ul UNJR.

Jud. Cristi Danilet

Purtator de cuvant al UNJR