SA INTELEGEM MEDIEREA

Autor: Gheorghe Surtea – mediator
Arad

Preluare dupa: Blog Medierea.ro

Despre denumirile cu impact la public si generatoare de confuzie, am scris si eu aici:  Mediatori juridici?!

Dl Surtea promoveaza ideea de colaborare dintre mediatori, idee care in opinia mea este  excelenta.
Fiecare dintre mediatori are o anumita pregatire dar nu poate excela in toate domeniile de activitate.
De asemenea, fiecare mediator are un alt tip de personalitate, fapt ce ne face diferiti iar clientii aleg si in functie de compatibilitate. Cei ce apeleaza la mediere se vor orienta in functie de multi factori.
Asa cum afirma si autorul, este loc sub soare pentru toata lumea.
Motiv pentru care si eu, in repetate randuri, am spus ca este benefic medierii si implicit noua, sa ne sprijinim reciproc si sa gasim modalitati de colaborare.

Colaborarea dintre noi se va rasfrange, benefic, atat asupra clientilor nostri cat si asupra noastra.

Sa ne dea Dumnezeu intelepciunea necesara si sa gasim calea cea mai buna in realizarea obiectivelor privind medierea.

Tot mai mult in ultimul timp, observam o dezbatere, pe diferite bloguri si grupuri, in ceea ce priveste medierea, legat de faptul ca mediatorii care nu au pregatire juridica nu ar fi indreptatiti sa fie mediatori. Iar in legatura cu acest aspect, tot mai multi dintre cei ce sunt mediatori din randurile celor cu pregatire juridica isi asociaza cele doua profesii, dand impresia unei singure profesii foarte speciala.

In primul rand, doresc sa privim la conceptul de mediere si sa intelegem bine ce este medierea. Dincolo de definitia medierii pe care o gasim in Legea medierii 192/2006 si Legea 370/2009 si pe care toti mediatorii o cunosc, medierea tocmai ca nu se bazeaza pe un principiu de drept, ci se bazeaza pe un principiu de interes si intelegere. Probabil ca aici este greutatea de intelegere pentru unii colegi mediatori care au studii juridice si practica dreptul.

Omul cand merge in instanta, merge sa isi caute dreptatea lui si asteapta ca instanta sa ii dea dreptate. Pe de alta parte, atunci cand cineva vine la mediere, el stie si daca nu stie trebuie sa i se explice, ca la mediere nu va mai tinea cu dintii de dreptatea lui, ci va fi ajutat sa-si urmareasca interesul lui trebuind sa tina cont si de interesul celui cu care este in conflict, excedand principiul de drept. El va renunta de bunavoie la unele lucruri, care pana acum faceau parte din dreptatea lui absoluta si va accepta o formula de compromis, de intelegere, dar care ii convine, scutindu-l de dejavantajele din instanta: timp mult pierdut, cheltuieli mai mari, nesiguranta in ceea ce priveste decizia instantei, etc si ajutandu-l si sa pastreze o relatie buna cu cel care i-a fost opozant. Cand toate partile aflate in mediere reusesc sa treaca de la principiul de drept, la principiul de interes si intelegere, atunci se produce medierea. La urma urmelor, in asta consta maiestria mediatorului. La a aduce partile in acest punct.
Mai mult decat atat, in cadrul unei medieri, mai ales in sesiunile separate, se face si foarte multa consiliere socio-psiho-spirituala. Aici nu mai esti la proces doar sa enunti concluzii bazate pe probe, ci vorbesti cu OMUL, cu mintea lui, cu inima lui, il asculti, ai rabdare, il incurajezi.

Aceasta este marea diferenta dintre judecata si mediere si daca cineva, chiar daca este mediator, mai ales cu studii juridice si practician in drept, nu tine cont de toate aceste aspecte, va avea probleme in a media.

Tinand cont tocmai de acest concept de baza a medierii, mediator poate fi orice persoana cu studii superioare, care are o pregatire specifica in domeniul medierii, fara a avea neaparat nevoie de studii juridice, dar avand nevoie de multe calitati innascute, sau dobandite pe parcursul vietii.

Bineinteles ca in unele aspecte ale medierii, mediatorul cu studii juridice va avea un avantaj, cum in alte aspecte, avantajat va fi cel cu studii sociale, psihologice, economice, teologice, medicale, tehnice, etc. Dar nici un mediator nu le poate avea pe toate.

Atunci, intervin doua aspecte care il ajuta pe mediator sa fie cat mai eficient.

In primul rand, intervine colaborarea. Nici un mediator nu va putea sa lucreze singur, indiferent ce studii are. Fiecare mediator are nevoie de un cerc de colaboratori. Ca o sugestie, cred ca din cercul de colaboratori a unui mediator nu poate sa lipseasca un notar public, un expert evaluator, un expert contabil, un consilier juridic, un sociolog, un psiholog si indraznesc sa spun, un teolog. Sigur fiecare mediator isi va face cercul de colaboratori dupa propriile necesitati si in viitor dupa specializarea pe care va merge.

Asa ca pe viitor vom putea vorbi de mediatori specializati in domeniul bancar si de asigurari, comercial, familial si drepturile copilului, penal, civil, etc. Dar toti sunt MEDIATORI si nimic mai mult. Nu exista mediator-avocat, sau mediator-jurist, sau mediator-inginer, sau mediator-preot, sau mediator-economist, etc. Asocierea profesiei de mediator cu alte profesii pe care mediatorul le practica in prezent este impotriva legii medierii, impotriva Codului de etica si deontologie profesionala a mediatorilor si impotriva Regulilor de publicitate a formelor de exercitare a profesiei de mediator. Consider ca si atunci cand cineva interesat de mediere, sau care vine la mediere ne intreaba de pregatirea noastra, sa fim cinstiti si sa spunem ca suntem mediatori in baza unei pregatiri specifice si nu pe baza unei alte profesii. Faptul ca legea 370/2009 permite anumitor categorii profesionale cu pregatire juridica sa profeseze si medierea in acelasi spatiu, nu confunda cele doua profesii. Cu toate ca reducand acest drept doar pentru profesiile juridice este o discriminare si iata, da loc la multe confuzii. Dar nu mi-am propus ca in acest articol sa vorbesc despre acest aspect.

In al doilea rand, fiecare mediator trebuie sa-si faca o minima cultura in foarte multe domenii,prin autoeducatie, prin diferite cursuri, etc. Pe masura ce fiecare mediator se va specializa pe una sau doua specializari va fi tot mai usor sa stapanesti domeniile respective si sa fii tot mai eficient.

De aceea, haide-ti sa ne dam toti, tuturor sanse egale la acest inceput, sa nu ne mai dam cu parerea care este mai bun mediator, iar timpul si interesul fiecarui mediator autorizat pentru mediere va cerne si va aseza lucrurile.

Iar acum ma apropii de ceea ce am vrut sa spun in al doilea rand legat de articolele si parerile care apar pe internet referitor la a incerca sa se spuna ca cei cu studii juridice sunt buni ca si mediatori, iar ceilalti, nu.

Legea medierii este foarte clara, din acest punct de vedere, si specifica foarte clar cine poate sa fie mediator. Da, am inteles ca unii dintre avocati in special, ar vrea sa modifice aceasta lege, in sensul ca mediatori sa fie doar cei cu studii juridice. Vreau sa ii asigur pe domnii avocati de doua lucruri.

In primul rand, acest lucru nu va fi posibil, pentru ca nicaieri in lume nu este asa ceva, iar Uniunea Europeana nu va permite niciodata asa o aberatie.

Iar in al doilea rand, ii asigur pe domnii avocati, ca practica medierii in Romania nu le va scadea veniturile, dar le va da mai mult de lucru. Adica, vor trebui sa aplice principiul „mai putin de la mai multi”. Ce vreau sa spun este ca multi dintre cei care vor veni la mediere nu vor renunta la serviciile unui avocat. Totul este ca domnii avocati sa inteleaga că, medierea durand mult mai putin decat un proces in instanta, avocatul isi permite sa ia un onorariu mult mai mic, dar sa aiba mult mai multi clienti intr-o unitate de timp, sa zicem intr-un an. Ceea ce per ansamblu s-ar putea nu numai sa nu scada veniturile avocatilor, ci dimpotriva sa creasca. Si cu toate ca intr-o sedinta de mediere se poate sta pana la trei ore, avocatul are o sarcina mult mai usoara decat in instanta, pentru ca nu trebuie sa-l convinga pe mediator ca clientul lui are dreptate, ci colaboreaza cu mediatorul pentru binele clientului sau. Pe de alta parte, are ocazia sa stea intr-un mediu confortabil si este bine tratat. Asa ca sugerez domnilor avocati sa-si cantareasca bine avantajele care decurg prin implementarea medierii.

Iata ca, zic eu, pentru unii „am vandut” in acest articol niste intelegeri despre mediere, dar va asigur ca este loc sub soare pentru toti, mediatori, avocati, judecatori, etc.
De aceea doresc succes tuturor.

Gheorghe Surtea – mediator
Arad

Din 3 martie 2010 intra in vigoare obligatia de informare despre mediere

Din 3 martie 2010 intra in vigoare obligatia de informare despre mediere

Incepand din data de 6 martie 2010, conform prevederilor Legii 370/2009, magistratii vor avea obligatia de a informa partile cu privire la mediere. Principala preocupare a Consiliului de medire in acest moment si in perioada imediat urmatoare este de a asigura o cat mai buna informare a justitiabililor cu privire la mediatori si unde pot fi gasiti.

Pana la finalul acestei saptamani va fi finalizata si pusa la dispozitia celor interesati o aplicatie soft pentru generarea in format unitar a Tabloului mediatorilor, pentru fiecare judet.  Programul se afla deja in faza de testare.

In acelasi timp au fost facute demersuri oficiale pentru a primii sprijinul Consiliului Superior al Magistraturii pentru gasirea celor mai eficiente modalitati de informare a justitiabililor cu privire la mediatori si modul de contactare a acestora.

Speram ca prin aceste demersuri medierea sa intre in cel mai scurt timp in practica instantelor si sa conduca la scaderea rapida a cauzelor aflate pe rol.

Anca Elisabeta Ciuca

Presedinte al Consiliului de mediere

Ce este medierea?

Potrivit Legii 192/2006 cu modificările ulterioare (Legislatie mediere),

„Art. 1 – (1) Medierea reprezintă o modalitate de soluţionare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terţe persoane specializate în calitate de mediator, în condiţii de neutralitate, imparţialitate, confidenţialitate  şi având liberul consimţământ al părţilor.”

Potrivit DEX, acţiunea de a media se numeşte mediaţie, mediere, mijlocire şi este definită ca acţiunea prin care o terţă persoană (un stat, o organizaţie internaţională sau o persoană oficială) intervine pentru rezolvarea paşnică a conflictelor dintre state, luând parte la tratative şi uneori făcând propuneri). A mijloci, potrivit DEX, înseamnă a stărui pe lângă cineva în favoarea cuiva; a interveni, a intermedia.

Dar, pentru o întelegere facilă a medierii şi a sensurilor pe care le poartă, se impune a stabili şi ce este conflictul. Apelând din nou la DEX, constatăm: conflictul este definit drept o neînţelegere, un dezacord, o ciocnire de interese, un  antagonism, o ceartă (diferend, discutie).

Din perspectivă sociologică, prin conflict se înţelege o opoziţie, o luptă  între indivizi, grupuri sau partide, clase sociale, comunităţi sau state. Conflictul, lupta, opoziţia au la bază diferenţele privitoare la interese contrare, interese ce pot fi de natură economică sau politică, de natură etnică sau rasială.

Etimologic, termenul conflict derivă din latinescul „conflictus” – a ţine împreună cu forţa.

Cauzele conflictului, aşa cum se afirmă în literatura de specialitate, sunt multiple. Se pot datora discriminării sau inegalităţii sociale, incapacităţii părţilor de a ajunge la un compromis reciproc acceptat legat de poziţia lor in societate. De asemenea, conflictul poate lua naştere şi din competiţia pentru controlul resurselor finite,  din competiţia privind accesul la oportunităţile crescute, dar şi din dorinţa de dominare, de putere, de prestigiu.

Aceste divergenţe au efecte disruptive asupra interacţiunii sociale. Totuşi, trebuie amintit faptul că teoriile mai noi, privitoare la conflict,  pornind de la faptul existenţei pluralităţilor de interese, consideră conflictul ca fiind inevitabil iar abordarea conflictului trebuie să fie una constructivă, ea exprimând de fapt esenţa democraţiei.

Altfel spus, asumarea conflictului, pentru un sistem social, reprezintă un indicator al caracterului său democratic şi, totodată, al nivelului de dezvoltare la care a ajuns societatea în ansamblul ei. Teoriile structural funcţionaliste erau acuzate că privesc conflictul doar prin prisma funcţiei lui negative, ca fenomen marginal, ce are doar un rol de perturbare a armoniei întregului.

Tocmai datorită acestui mod nou de a privi conflictul, pe baza teoriilor elaborate de-a lungul vremii de reputaţi sociologi, psihologi, psihosociologi, pe baza experienţelor acumulate în diferite sisteme sociale, s-au căutat diverse metode de soluţionare a conflictelor, altfel decât pe cale judiciară. S-au căutat permanent metode de păstrare a ordinii sociale altfel decât prin procedurile judiciare, din nevoia de a stinge conflictul şi de a restabili situaţia anterioară de armonie, fapt ce nu se întâmplă odată cu soluţonarea unui litigiu în instanţă deoarece părţile rămân pe poziţii contrare, conflictuale. Deşi, în instanţă, soluţia este dată potrivit legii,  părţile rămân pe poziţii adverse; o parte pierde, alta câştigă, fapt ce nu este de natură să restabilească armonia dintre părţi. Mai mult decât atât, de-a lungul timpului, pentru asigurarea drepturilor şi libertăţilor persoanei, s-au prevăzut anumite reguli general valabile în diferite sisteme de drept – garanţii procesuale – care îngreunează procedurile judiciare şi care nu răspund întotdeauna nevoii unui justiţiabil aflat la un moment dat în conflict.

Ca alternativă la metodele tradiţionale, potrivit cu nivelul de dezvoltare al fiecărei societăţi, în diferite sisteme de drept s-au folosit metode alternative, diferite, de soluţionare amiabilă a conflictelor.

Cănd ne referim la metode alternative de soluţionare a conflictelor avem în vedere toate metodele utilizate prin care se pune capăt unui diferend în afara sălii de judecată. Cu alte cuvinte, metodele ADR sunt alternative la justiţie, la procedura judiciară. (Ghid de mediere pentru magistrati (I). Justitia si ADR. Formele de ADR. Organizarea ADR/Juridice.ro)

Medierea face şi ea parte dintre metodele alternative. Printre cele mai importante metode ADR, pe lângă mediere, mai enumerăm: arbitrajul, negocierea şi concilierea.

O definire unitară a medierii nu s-a reuşit până în prezent întrucât s-au aplicat modele diferite de mediere. Fiecare ţară a adoptat tipuri diferite de mediere, adaptate specificului naţional.

În Europa nu s-a structurat încă un model european de mediere, unanim acceptat de statele membre.

Medierea in dreptul romanesc.

Din textul Legii 192/2006 (Legea medierii), atat potrivit art. 1 din lege cat si a celorlate articole privind procedura medierii, putem spune ca medierea este o modalitate prin care partile unui conflict pot ajunge la un consens, pe cale amiabila, in prezenta unei a treia persoane numita mediator si care este specializata in acest sens. Mediatorul este (trebuie sa fie) o persoana neutra, impartiala, fara putere de decizie dar care are rolul de a asista partile in negocierea dintre ele si de a le usura comunicarea, ajutandu-le astfel sa ajunga la o intelegere acceptata de toate partile aflate la masa negocierii.

Medierea este o procedura voluntara si nu obligatorie. Desi textul legii obliga organele jurisdictionale sa recomande partilor medierea (am scris despre acest fapt aici si aici) acestea nu pot fi obligate sa mearga la mediator. Mai mult decat atat, daca partile aleg sa urmeze procedura medierii nu inseamna ca ele vor fi obligate sa ajunga la o intelegere, nu inseamna ca vor fi obligate sa incheie un acord, tot astfel cum nu pot fi obligate sa se inteleaga asupra tuturor problemelor pentru care se afla in conflict.

Astfel, odata ce partile au ales sa parcurga aceasta procedura amiabila, ele au decis de fapt sa preia controlul in solutionarea conflictului (litigiului, de cele mai multe ori) dintre ele, partile fiind cele care dau solutia in mediere, solutie reciproc avantajoasa (vom explica mai jos ce intelegem prin solutie reciproc avantajoasa) pentru parti.  Desigur ca, in functie de cercetarea prealabila la care este indreptatit mediatorul, in functie de natura conflictului si de complexitatea acestuia,  mediatorul va stabili etapele si modul in care se va derula procedura, el fiind cel care supervizeaza negocierea dintre parti. Mediatorul nu da solutii. El ghideaza partile in gasirea propriilor lor solutii. Aceasta este frumusetea medierii: partile ajung sa reia comunicarea dintre ele, ajung sa tina seama si de nevoile celeilalte parti, totodata gasindu-si rezolvare la propria problema.

Mai mult decat atat, reluandu-se  comunicarea, sansele de a se reinnoda vechile prietenii sunt foarte mari. Solutia fiind stabilita de parti, sansa ca aceasta sa fie respectata de catre fiecare in parte este una foarte mare, de aici si rata de succes a medierii, in tarile care o practica de multa vreme.

Privitor la acest ultim aspect (respectarea acordului de mediere), s-a exprimat indoiala cum ca partile vor incalca mult mai usor un acord de mediere decat o hotarare judecatoreasca.

Sa analizam putin acest aspect.

Ce este un acord de mediere? este o conventie intre parti, asemeni oricarei alte conventii. Acordul de mediere nu este cu nimic mai prejos decat oricare alta conventie, ca orice alt contract prin care doua sau mai multe persoane decid sa colaboreze intre ele pentru a avea un beneficiu. Singura diferenta este data de faptul ca acordul de mediere intervine in urma unei neintelegeri (neintelegerea respectiva putand avea ca izvor chiar un contract anterior), el ramanand o conventie care poate prelungi colaborarea dintre initiala dintre parti sau care nu face altceva decat sa stinga un litigiu nascut intre parti. Odata in plus, pentru a-i da forta necesara, acordul de mediere consfintit prin hotararea de expedient este titlu executoriu, iar in caz de nerespectare a acordului (conventiei) se poate trece la executarea silita, fara a fi necesara investirea cu formula executorie a acordului de mediere.

Hotararea judecatoreasca. Faptul ca un conflict se solutioneaza pe cale judiciara, situatie in care partile nu pot controla in niciun fel decizia instantei iar decizia, de regula, nu multumeste ambele parti, face hotararea judecatoreasca sa fie mai puternica? Poate ca teama de autoritatea ce o are hotararea sa determine persoanele sa o respecte insa, merita oare ca partle sa astepte o hotarare ce este posibil sa nemultumeasca ambele parti? Aici, depinde de fiecare persoana in parte. In plus, desi se se pune solutioneaza litigiul, conflictul interpersonal persista de cele mai multe ori. Partile raman in continuare pe pozitii adverse. In schimb, la mediere, partile ajung efectiv sa se inteleaga, sa comunice  iar posibilitatea reizbucnirii conflictului este cu mult mai mica decat in situatia solutionarii pe cale judiciara.

Concluzionand, medierea pare a fi calea de preferat, prin prisma multiplelor avantaje. In timp, va deveni obisnuointa si greu de conceput ca este de preferat instanta de judecata si nu medierea.

O conditie importanta pentru parti si instituita de legea medierii este si cea privitoare la confidentialitate. Mediatorul este obligat sa pastreze confidentialitatea, sub diferite sanctiuni si totodata are dreptul sa o pasatreze, inclusiv in fata instantei de judecata. Legea medierii prevede la art. 53: "Sustinerile facute pe parcursul medierii de catre partile aflate în conflict, de persoanele prevazute la art. 52 si la art. 55 alin. (1), precum si de catre mediator au caracter confidential fata de terti si nu pot fi folosite ca probe în cadrul unei proceduri judiciare sau arbitrale, cu exceptia cazului în care partile convin altfel ori legea prevede contrariul. Mediatorul va atrage atentia persoanelor care participa la mediere în conditiile art. 52 asupra obligatiei de pastrare a confidentialitatii si le va putea solicita semnarea unui acord de confidentialitate." In consecinta, partile pot renunta la confidentialitate dar pentru aceasta este necesar sa prevada expres renuntarea la confidentialitate.

Pot fi situatii in care nu toate partile conflictului vor sa urmeze procedura medierii, caz in care procesul se desfasoara doar intre cei ce in mod voluntar apeleaza la mediere.

Cu alte cuvinte, medierea este un proces elaborat prin care partile ajung la un consens in mod amiabil, asistati de un profesionist (mediatorul) potrivit propriei lor vointe, dupa o procedura stabilita de mediator, procedura de-a lungul careia nu este obligatoriu ca partile sa ajunga la un acord. Astfel, in urma medierii, se poate ajunge la un acord care sa priveasca toate problemele ce au generat conflictul dupa cum este posibil sa se ajunga la un acord numai asupra unor aspecte sau sa nu se ajunga la un acord.

In situatia in care partile au apelat la mediere dupa declansarea litigiului pe cale judiciara, dupa parcurgerea medierii partile se intorc in instanta si vor cere hotararea de expedient (care se da in camera de consiliu si de indata) sau repun situatia pe rol pentru continuarea procesului in vederea solutionarii capetelor de cerere ramase nesolutionate prin mediere.

In oricare din situatiile de mai sus, odata revenite in instanta, fie pentru hotararea de expedient care consfinteste invoiala partilor fie pentru reluarea procesului, partea interesata (reclamantul) poate cere restituirea taxei de timbru pe care a platit-o pentru cererea pe care a depus-o pe rolul instantei.

Daca partea indeplineste conditiile pentru acordarea ajutorului judiciar, atunci, in aceleasi conditii, va beneficia de ajutor si cu privire la onorariul de mediator.

Astfel, potrivit art. art. 20 din OUG 51/2008 privind ajutorul public judiciar,  "În cazul în care persoana care îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 8 alin. (1) sau (2) face dovada că, anterior începerii procesului, a parcurs procedura de mediere a litigiului, beneficiază şi de restituirea sumei plătite mediatorului cu titlu de onorariu. De acelaşi drept beneficiază şi persoana care îndeplineşte condiţiile prevăzute la art. 8 alin. (1) sau (2), dacă solicită medierea după începerea procesului, dar înainte de prima zi de înfăţişare. Suma la a cărei restituire partea are dreptul se stabileşte de instanţă, prin încheiere pronunţată potrivit art. 15."

Altfel spus, persoana care face dovada ca indeplineste conditiile acordarii ajutorului public judiciar poate cere instantei restituirea onorariului ce l-a paltit mediatorului, indiferent daca a apelat la mediere inainte de declansarea procesului sau dupa, cu conditia ca, in cel din urma caz, sa fi acceptat sa urmeze procedura medierii inainte de prima zi de infatisare.

Recapituland, putem spune ca medierea este o procedura:

- extrajudiciara,

- de solutionare a conflictelor,

- amiabila (energiile negative sunt indreptate spre gasirea solutiilor reciproc avantajoase),

- confidentiala (se poate renunta la confidentialitate doar prin acordul unanim al partilor din contractul de mediere - mediator, pe de o parte si parti pe de alta parte),

- la care partile apeleaza in mod voluntar si care se deruleaza intr-u climat de incredere fata de mediator,

- prin care partile stabilesc solutia reciproc avantajoasa, potrivit propriei lor vointe,

- prin care mediatorul ghideaza partile in gasirea solutiilor si le ajuta in comunicarea dintre ele,dupa o procedura de el stabilita,

- in care mediatorul este si ramane impartial si neutru pe parcursul intregii proceduri (nimic nu opreste partile sa renunte la serviile mediatorului care incalca aceste principii de neutralitate sau impartialitate), alegand un alt mediator,

- ce se deruleaza intr-un timp relativ scurt, in functie de complexitatea cauzei, natura litigiului si vointa partilor,

- mai putin costisitoare, in raport de calea judiciara,

- prin care se pot restabili bunele relatii existente intre parti, inainte de declansarea conflictului, fapt deloc de neglijat.

Avand in vedere cele de mai sus, ne-am bucura daca ne-ati impartasi impresiile dumneavoastra privind medierea.

Dac este prima data cand vedeti altfel medierea decat pana acum, va invitam sa ne spuneti daca vi se pare o procedura pe care sa o recomandati cunostintelor dumneavoastra.

De asemenea, va invitam la dezbatere pe

Forum - Mediere si mediatori.

Comunicat UNMR 15 februarie 2010

Consiliul Director al Uniunii Nationale a Mediatorilor din Romania, intrunit in sedinta in data de 11 februarie 2010, a decis trimiterea catre mediatori a urmatorului Comunicat:

Organizarea alegerilor pentru Consiliul de Mediere ramane un punct extrem de important pentru intreaga comunitate a mediatorilor din Romania si cu atat mai mult pentru UNMR, in conditiile in care legea 370/2009 impune aceasta obligatie in sarcina Consiliului de Mediere.

Consiliul Director al UNMR apreciaza ca varianta desemnarii membrilor CdM prin reprezentare, din randul membrilor propusi de asociatii si mediatori, este o varianta benefica si de perspectiva. Pentru identificarea mecanismelor de implementare ale acestei variante, sunt necesare consultari cu mediatorii si asociatiile, pentru ca la urmatoarele alegeri aceasta varianta sa fie definitivata, daca va primi girul mediatorilor si al legiuitorului.Pana atunci, UNMR ramane consecvent pozitiei adoptate pana acum si alaturi de alte asociatii sustine varianta alegerilor libere, fara criterii arbitrare neprevazute de lege si in cel mai scurt timp.Consiliul Director al UNMR saluta eforturile reprezentantului sau din Cdm si a altor membri CdM de transpunere a prevederilor Legii nr. 370/2009 in practica si considera ca organizarea unor noi alegeri in cel mai scurt timp, va detensiona si normaliza relatiile dintre mediatori.Bucuresti / 15.02.2010

Consiliul Director al UNMR

Sursa, Medierea.ro

Medierea devine obligatorie începând cu data de 3 martie?

Ştirea de săptămâna trecută  din Evz.ro, ştire ce a fost preluată ulterior,  privitoare la modificările aduse Legii medierii lasă să se înţeleagă faptul cum că medierea va deveni obligatorie din data de 3 martie 2010. Ştirea a fost difuzata chir sub  titlul:  "Medierea- obligatorie din 3 martie".

Nu este prima dată când constat că o informaţie jurnalistică este luată drept o informaţie certă ce nu trebuie verificată şi care nu poate fi pusă la îndoială.

Desigur că în contextul actual din România aş considera că este oportun a fi reglementată medierea ca procedură prealabilă obligatorie. Mai mult decât atât, m-aş bucura să fie prevăzută ca obligatorie nu doar pentru faptul că sunt (voi fi) şi mediator ci şi pentru efectele curative ale medierii în societate.  Cu toate acestea, chiar dacă unora nu ne place, trebuie să spunem că procedura medierii nu va deveni obligatorie din 3 martie!

Aşa cum am arătat şi cu altă ocazie (Magistraţii, medierea şi principiul rolului activ în procesul civil), din data de 3 martie devine obligatorie îndatorirea magistraţilor şi a celorlalte organe jurisdicţionale de a recomanda părţilor medierea şi de a le face cunoscute avantajele acestei proceduri amiabile!.

Cu alte cuvinte, magistratii (procurorii, organele de cercetare penală, etc.), potrivit art. 6 din Legea 192/2006 aşa cum a fost modificat prin Legea 370/2009, vor fi obligaţi să recomande părţilor implicate în conflict să recurgă la mediere pentru soluţionarea amiabilă a cauzei lor.

Prin urmare, ceea ce devine obligatorie este doar obligatia de recomandare ce o vor avea în sarcină toate organele jurisdicţionale. Medierea nu este obligatorie pentru părţi. Părţile sunt libere să aleagă sau nu cale amedierii pentru soluţionarea cauzei ce o au pe rolul instanţei!

În opinia mea, în funcţie de gradul de informare al acestora şi în măsura în care magistratul sau alt organ jurisdicţional le va convinge de utilitatea medierii, părţile aflate în conflict vor alege procedura amiabilă a medierii. Altfel, părţile pot refuza procedura medierii. Desigur că magistratului îi va reveni sarcina (potrivit art. 129 Cod pr. civ.) să stăruie ca părţile să încerce soluţionarea litigiului pe cale amiabilă, în virtutea rolului său activ pe care, să fim corecţi, în această privinţă nu l-au prea exercitat.

Trebuie să mai atragem atenţia şi asupra faptului că avocaţii vor avea şi ei un rol foarte important în decizia ce părţile o vor lua cu privire la mediere. În măsura în care nu vor percepe medierea ca o activitate concurentă, de natură să le diminueze veniturile, vor ajuta părţile să aleagă soluţionarea litigiului prin mediere. Aşa ar fi şi deontologic: să arate părţilor calea cea mai potrivită pentru cei implicaţi în conflict. Problema este că şi până acum avoacţii, prin Legea 51/1995 aveau această obligaţie de a ajuta părţile să ajungă la o soluţionare pe cale amiabilă însă, prea puţini avocaţi şi-au îndeplinit această îndatorire. Dacă prin legea medierii s-a atras atenţia asupra acestei reglementări potrivit căreia avocaţii au atât dreptul cât şi îndatorirea de a sugera părţilor soluţionarea pe cale amiabilă, nu poate fi decât benefică o astfel de constatare, pentru toţi cei implicaţi, cu efecte pe termen lung asupra actului de justiţie şi a evoluţiei societăţii în ansamblul ei.

Am mai spus-o, o repet şi o s-o tot spun, cu riscul de a plictisi: dincolo de efectele benefice imediate pe care le vor simţi direct cei implicaţi, efectele profunde şi de durată ale medierii se vor resimţi în actul de justiţie şi asupra societăţii româneşti în ansamblul ei.

Se preconizează ca în viitorul apropiat să se prevadă medierea ca procedură prealabilă obligatorie.

În opinia mea, în contextul actual de la noi, cred că ar fi benefică o astfel de reglementare.

Însă, pe această temă, vă invit să lecturaţi acest articol Medierea – procedură obligatorie sau facultativă? (I) şi să pornim o dezbatere pe această temă. 

Pe această temă am dezbătut şi aici: Medierea a devenit obligatorie?

Tâmplarul, amicul şi mediatorul.

Despre mediere, în alt mod. Printr-o poveste.

De ce avem nevoie de mediere/mediator?
Ce ne ofera medierea?

M-am gândit să vă răspund altfel. Printr-o poveste clasică.

Intre doi amici, din lipsa de comunicare, apare un conflict.

Existenţa noastră în comunitate presupune colaborarea, într-o mai mică sau mai mare măsură, cu cei cu care interacţionăm. Colaborarea va fi cu atât mai eficientă cu căt vom reuşi să comunicăm mai bine cu ceilalţi.
În măsura în care vom reuşi să ne facem mai bine înţeleşi, în aceeaşi măsură, direct proporţional, vom reuşi să ne realizăm proiectele pe care ni le-am propus spre realizare.
Prin urmare, comunicarea are un rol important.

Iată povestea:

“La mine, tâmplar de meserie, şi nu un oarecare ci unul cu renume, vine un amic ce are nevoie de ajutor in proiectarea mobilei de birou. După lungi adiscuţii şi desene mai mult sau mai puţin cocmplicate, ajungem la o înţelegere.

Eu să-i construiesc mobila conform proiectului, el să-mi plătească manopera şi materialele.

La termenul stabilit, se face recepţia mărfii. Amicul meu constată, cu stupoare, că nu aşa şi-a imaginat el mobila lui de birou.

Până la acest moment, toate bune şi frumoase. Mai ieşeam la o bere, mai făceam un fotbal, mai ieşeam cu copiii in parc - ne distram împreună. După acest moment, orice relaţie cu amicul meu s-a încheiat.

Ne-am supărat şi unul şi celălalt. Eu, pentru că trebuia să fiu plătit, la randul meu avand alte plăţi de făcut, el pentru că-şi dorea mobila la termenul stabilit şi pentru că urma să aibă loc inaugurarea birolului şi nu putea pentru că nu avea mobilerul.

Conflictul s-a acutizat iar comunicarea dintre noi a devenit imposibilă. Nimeni dintre cunoscuţi nu a reusit sa ne mai aduca impreuna la discuţii.

Ce este de facut într-o astfel de situaţie?

1. In instanţă.

Calea cea mai obisnuita este sa merg in instanta sa-mi obţin banii pentru lucrare. Tot astfel poate face şi amicul meu. Este calea tradiţională să apelezi la judecata şi să hotărască instanţa în locul nostru.

a. Pot introduce eu actiunea.

Totuşi, daca apelez la proces, în cazul meu, voi avea următoarele neajunsuri:

- Bunul meu renume, căştigat cu trudă, va fi sifonat, daca nu chiar pierdut.

- Activitatea mea va fi afectată: timpul petrecut în instanţă va duce la întârzierea altor lucrări ce trebuiesc realizate si, de aici, lanţul slăbiciunilor.

- Rezultatul final în instanţă, îmi este necunoscut si ca atare, am o stare de stres suplimentară. Nu ştiu dacă nu cumva instanţa va considera că am şi eu o parte din vină şi astfel, nu-mi voi recupera toţi banii.

b. Amicul meu, poate să introducă el o acţiune şi să mă cheme, el pe mine, în instanţă.

Nici pentru el lucrurile nu sunt tocmai favorabile:

- Stresul de care am eu parte, il are şi el; nici el nu poate fi sigur de soluţia ce o dă instanţa.

- Inaugurarea biroului său nu mai poate avea loc la momentul pe care şi l-a propus.

- Timpul petrecut în instanţă îi va afecta şi lui activitatea.

De relaţia noastră de amiciţie, ce să mai vorbim. După un proces în instanţă, îmi este greu să cred că vom mai ieşi cu copiii în parc, prea curând.

2. Mai avem o soluţie. Medierea.

Dar, ce poate face un mediator, în condiţiile în care noi nu ne mai vorbim? Ba mai mult, atunci când ne mai spunem câte ceva, nu sunt cele mai frumoase vorbe. N-as vrea sa fiu in pielea mediatorului.

Poate mediatorul, într-o astfel de situaţie ce pare fără ieşire, să ne fie de folos?

Ma gandesc asa; daca ma duc eu sa-mi chem amicul la mediere, ma ia drept gata sa cedez. Probabil ca si el gandeste la fel. Iar suntem itr-o situatie fara iesire.

Totusi, ar fi o solutie. Ma duc eu la mediator, cer medierea si-l cheama mediatorul. Perfect. Nici eu, nici el nu vom putea spune ca celalalt e gata sa cedeze. Daca vine, insemna ca vrea s-o rezolvam. Nu pot decat sa ma bucur.

Acum, sa vad eu cum rezolva mediatorul problema asta a noastra. Cam grea sarcina, nu?

Dar, ce sa vezi?! Domnul mediator ne spune ca noi stabilim care ne este solutia. Poftim? Nu mediatorul da verdictul? Pai, credeam ca e un fel de judecator. Va gasi dreptatea pe undeva pe la mijloc, o va gasi repede, noi ne vom impaca si gata!

Cand colo, dumnealui ne ghideaza usor, usor si, ce sa vezi, am gasit solutia. Nu va spun cum. E confidential.

Ah, nu v-am spus? Frumusetea, la mediere, este ca nustie nici vantu’ nici pamantu’ ce facem noi acolo, ce ne intelegem, ce stabilim, decat daca noi vrem. Cand spun noi, trebuie sa intelegeti ca si eu si amicul meu trebuie sa fim de acord sa dezvaluim intelegerea noastra. Ei, mie, treaba asta cu confidentialitatea mi se pare cea mai tare. Ce-ati zice daca afla tot poporu’ ca nu am fost capabil nici cu amicu’ sa ma-nteleg? Asta da treaba buna.

Si, uite-asa, si eu si amicul meu ne-am rezolvat problema.

Sa nu credeti ca am reusit sa trecem chiar foarte usor peste situatie. Ei bine, ne-au mai ajutat si copiii.

Acum, batem iară mingea împreună.”

Cam asta e cu medierea. Cum vi se pare?

Veniţi să comentăm pe forum. Daţi un clik pe imaginea de mai jos.

Vă aşteptăm la dezbatere!

Nou. Forum - "Mediere si mediatori".

Forumul

"Mediere si mediatori!"

A fost lansat din necesitatea si dorinta de a crea o comunitate care sa fie utila tuturor celor ce sunt interesati de mediere.

Temele abordate aici pot fi utile, in egala masura, mediatorilor, juristilor si chiar persoanelor care se pot afla la un moment dat intr-un conflict si doresc sa apeleze la procedura medierii pentru rezolvarea acestuia.
Puteti formula un subiect de discutie, puteti adresa intrebari, puteti face comentarii.

Toti cei dispusi sa ofere si altora din preaplinul inimii şi pregatirii lor, sunt asteptati sa o faca.

Asteptam sugestii.

Va multumim!

Dintre obiectivele forumului:

- declanşarea unui dialog constructiv;
- promovarea medierii ca alternativa la procedurile judiciare;
- cunoasterea avantajelor medierii;
- imbunatatirea activitatii de mediere;
- facilitarea schimbului de informatii si experiente privitoare la mediere (pentru orice participant la mediere: mediator, reprezentant sau parte a conflictului);
- imbunatatirea comunicarii dintre mediator si cei ce apeleaza la mediere.

Comisia Juridica a Camerei Deputatilor a adoptat modificarea/completarea legii medierii propusa de UNMR

Dupa adoptarea propunerii Comisiei Juridice de catre plenul Camerei Deputatilor:

"In termen de o luna de la publicarea legii in Monitorul Oficial, vor avea loc alegeri pentru consiliul de mediere sub supravegherea si controlul Ministerului Justitiei.

"Orice mediator autorizat care se regaseste pe Tabloul Mediatorilor va putea candida fara indeplinirea vreunui criteriu suplimentar."

In lumina noilor modificari, accesul la functia de membru al Consiliului de Mediere, nu mai este ca si pana acum ingradit de criterii nejustificate impuse de catre membri Consiliului de Mediere.

O alta modificare propusa de UNMR, deosebit de importanta pentru mediatori, a fost adoptata de catre Comisia Juridica a Camerei Deputatilor in sedinta de astazi:

continuarea, aici >>>>

Altora le pasă, nouă nu!

O recentă dezbatere s-a desfasurat la University of Maryland pe tema “Trust and Civic Engagement” ca elemente ale culturii politice post-comuniste.

S-au discutat teme de stringenta actualitate precum relatia dintre incredere si cadrele institutionale ale democratiei, mostenirile comuniste si suspiciunea ca factor al climatului public, neincrederea in politica, dimensiunile definitorii ale spiritului civic, educatie si democratie.

Astfel de dezabteri ar trebui să aibă loc si la noi şi nu doar în universităţi. Pate că de aici ar trebui să începem, măcar acum. Astfel de chestiuni precum cele ce privesc spiritul civic, solidaritatea membrilor societăţii, neîncrederea cetăţenilor în instituţiile statului ar trebui să ne preocupe pe fiecare dintre noi. La astfel de probleme trebuie reflecteze toţi cei ce conştientizează aceste carenţe ce caracterizează societatea noastră şi care pot contribui, într-o măsură mai mare sau mai mică la îmbunătăţirea climatului social din România.

Se pare că altora le pasă, sunt preocupaţi de astfel de chestiuni, caută soluţii pentru însănătoşirea unei societăţi care nu mai cunoaşte dialogul şi efectele benefice ale folosirii lui, nu mai ştie ce înseamnă să ai încredere în instituţiile statului.

În societatea românescă, membrii săi nu mai au încredere nici unul în celălalt, de instituţiile statului, ce să mai vorbim. Când o persoană primeşte un ajutor, se întreabă dacă nu cumva cel ce-i acordă ajutorul are un interes ascuns.

Un punct de plecare în rezolvarea acestor probleme ce caracterizează nu doar societatea românească îl poate constitui punerea în aplicare a unei legi care aşteaptă de prin 2006 să fie aplicată de fapt şi de drept.

Desigur, mă refer la instituţia medierii a cărei reglementare este stabilită de Legea 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator. Deşi este de atâta vreme în vigoare, această procedură nu este promovată, cu toate că poate contribui substanţial la însănătoşirea sociatăţii noastre. Medierea ar putea fi medicamentul miraculos de vindecare a nepăsării, a neîncrederii şi de redare a suflului societăţii româneşti. Medierea ar putea fi medicamentul care să ne redea solidaritatea care, deşi este specifică fiinţelor umane (persoanelor), noi nu o manifestăm.

Dacă vom reînvăţa că prin dialog ne putem rezolva conflictele, treptat va renaşte şi spiritul civic. Va fi precum mersul copilului la un an. Mai întâi plecăm la drum sprijiniţi şi ghidaţi, pentru ca mai apoi să ne alegem singuri drumul.

Să ne sprijine, s-au oferit alţii. Dar noi încă nu avem curajul nici sprijiniţi să pornim la drum.

Legea am adoptat-o pe genunchi, cu ochii spre UE, aşa cum am procedat cu multe alte legi importante care ar fi adus progres şi în România. Ne-am obişnuit să facem legi pentru că aşa ni se cere; pentru că ne-am asumat obligaţii în acest sens şi nu pentru că aşa ar fi util ţării şi societăţii în care trăim!

aşa cum am afirmat mai sus, medierea ar putea fi acel medicament miraculos care aduce vindecare, dar nu este suficient să descoperim existenţa medicamentului (l-au descoperit alţii şi l-au şi pus în aplicare), trebuie să-l şi administrăm.

Ca orice medicament, s-ar putea să nu aibă un gust prea plăcut (este necesar efortul concertat al multor factori de decizie) dar odată începută administrarea, semnele însănătoşirii vor începe a fi perceptibile.

Puţini factori politici au făcut eforturi  în promovarea medierii.

Media a preluat, timid, şi pentru scurt timp, această sarcină. Astfel de teme nu fac rating!

Mediatorii înşişi aşteaptă ajutor de la cineva; nu ştiu de la cine.

Cu toţii aşteptăm să înceapă altcineva, în locul nostru.

Ce este de făcut totuşi? Ce aşteptăm?

Ce ne trebuie pentru a ne schimba mentalităţile şi a ieşi din inerţie?

Probabil că doar VOINŢĂ sau mai degrabă - BUNĂVOINŢĂ.

a2a_linkname_escape=1;a2a_linkurl="";

Medierea în opinia câtorva magistrati inimoşi

Pe Forumul Juridice.ro  puteti vedea care sunt opiniile acestora privitoare la

implementarea procedurii medierii in Romania.

Puteti urma acest link -  http://www.juridice.ro/Medierea. Poate fi sustinuta de magistrati?