Invitatie la parteneriat: „Medierea - mai aproape de cetatean.”

Invitaţie la parteneriat

Colegiul Mediatorilorlansează invitația către toate asociațiile din București de a deveni partenere în derularea proiectului „Medierea - mai aproape de cetățeni”.

Asociaţia Profesională “Colegiul Mediatorilor” este o organizaţie profesională deschisă, care promovează transparenţa, spiritul de echipă şi managementul de proiecte, în scopul  promovării şi stabilizării profesiei de mediator în comunitate prin realizarea unei colaborări reciproc avantajoase cu reţelele profesionale şi instituţiile locale.

În vederea transpunerii în practică a prevederilor Legii nr.202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluţionării proceselor şi a realizării unei informări corecte şi eficiente a cetăţenilor cu privire la posibilitatea utilizării medierii şi a avantajelor acesteia, Colegiul Mediatorilor a elaborat proiectul:

„Medierea - mai aproape de cetăţean.”

care se va desfăşura în perioada ianuarie-decembrie 2011.

Obiectivele specifice ale proiectului includ:

• Obţinerea unor spaţii adecvate, în cadrul judecătoriilor şi Tribunalului Bucureşti în vederea asigurării promovării medierii și informării cetăţenilor, conform prevederilor legale.

• Organizarea activităţii de promovare și informare, prin asigurararea permanenţei în instanțe de către mediatorii autorizați din București, care doresc să participe la acest proiect.

• Informarea cetăţenilor, la cerere, cu privire la procedura și beneficiile medierii, Tabloul mediatorilor, posibilitatea alegerii mediatorului.

Considerând acţiunile propuse de Asociaţia „Colegiul Mediatorilor” ca fiind în sprijinul implementării prevederilor Legii 202/2010, Consiliul de mediere sprijină acest proiect prin punerea la dispoziţie a spaţiului pentru întâlnirile de lucru ale reprezentanţilor asociaţiilor, cu titlu gratuit.

Pentru stabilirea unui plan de acțiune comun și a termenilor parteneriatului, vă invităm joi, 09 decembrie 2010, de la ora 17.00 la ora 19.00, la o întâlnire de lucru la sediul Consiliului de Mediere din strada Piaţa Sf. Ştefan, nr. 7, sector 2, cod 023998.

Vă rugăm să confirmaţi participarea unui reprezentant al asociaţiei (cel mult doi) până cel târziu la data de 08 decembrie 2010, la telefon 0788.635.177 sau pe e-mail: fanutalisman@yahoo.com, persoană de contact, Fănuța Lișman.

În speranţa unei colaborări fructuoase, în folosul cetăţenilor şi al profesiei de mediator,

Adrian Bădilă

Preşedinte

Asociaţia „Colegiul Mediatorilor”

Fănuţa Lişman

Coordonator de proiect

Invitația poate fi descărcată și de aici: Invitaţie la parteneriat Catre toate asociatiile de mediatori din Bucuresti

Hotarare a Consiliului de Mediere privind denumirea asociatiilor profesionale.

Dat fiind faptul ca s-a tot discutat pe aceasta tema, constituind subiect de discutie si la sedinta din urma a Comisiei de promovare a medierii la care am fost prezenta, Consiliul de Mediere publica hotararea privitoare la denumirea asociatiilor profesionale din domeniul medierii.

Astfel, denumirea conţine particula „mediere”/”mediator” şi nu include referiri la alte profesii sau particule adăugate la cuvântul „mediere” care conduc la ideea unor profesii noi, conform legii;

HOTĂRÂRE
nr. 179 / 19.02.2010
Având în vedere:
- prevederile art. 19 alin. (4) din Legea 192/2006 privind medierea şi organizarea profesiei de mediator, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 15 alin. (7) din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului de mediere, cu modificările şi completările ulterioare,
- dispoziţiile art. 20 şi art. 24 din Legea 192/2006 modificată,
- art. 16, 17 şi 18 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului de mediere modificat,
- Hotărârea Consiliului de mediere nr. 1374/25.01.2009,
CONSILIUL DE MEDIERE
HOTĂRĂŞTE:
Art. 1. În Registrul Naţional al Asociaţiilor Profesionale vor fi înscrise dosar asociaţiile care răspund următoarelor cerinţe:
a. sunt constituite conform OG 26/2000 şi/sau art. 24 din Legea 192/2006;
b. membrii sunt mediatori autorizaţi, minim 3, iar reprezentarea este asigurată de un membru care este mediator autorizat;
c. denumirea conţine particula „mediere”/”mediator” şi nu include referiri la alte profesii sau particule adăugate la cuvântul „mediere” care conduc la ideea unor profesii noi, conform legii;
d. scopul, obiectivele şi activitatea din statut sunt destinate în principal propriilor membri.
Art.2. Prezenta Hotărâre se completează cu Hotărârea Consiliului de mediere nr.1374/25.01.2009.
P R E Ş E D I N T E,
Anca Elisabeta Ciucă

Consiliul de Mediere - punct de vedere privind profesia de mediator, cu referire la amendamentele UNBR.

Amendamentele avocatilor la Legea Avocaturii: Juridice.ro

Amendamente propuse de Baroul Bucuresti:

Decanul Baroului Bucuresti propune urmatorul amendament la art.3 (lit.f)din Legea nr.51/1995 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat, si anume:„Avocatul este de drept mediator”.

Mesajul Consiliului de Mediere

Consiliul de mediere, organism autonom de interes public care coordoneaza si reglementeaza activitatea de mediere in Romania conform legislatiei in vigoare, isi exprima in mod public ingrijorarea cu privire la modificarile legislative preconizate de catre corpul profesional al avocatilor in scopul exercitarii de catre acesta a profesiei de mediator. Amendamentul initial al U.N.B.R cu privire la modificarea legii nr. 51/1995 a fost respins in mod justificat de catre Senat, insa cu toate acestea, se fac demersuri pentru sustinerea sa in Camera Deputatilor.

Pentru aceste motive, Consiliul de Mediere aduce la cunostinta publicului, faptul ca medierea nu este un apanaj al profesiilor juridice, neavand nimic in comun cu acestea. Mediatorul nu acorda consultatii juridice, nu da sfaturi partilor, nu este psihoterapeut sau consilier de cuplu. Daca in instanta prevaleaza drepturile legale, la mediere conteaza nevoile si interesele celor implicati in conflicte. Pentru jurist, singura unitatea de masura este textul de lege. Si paradoxal pentru cei care nu au avut pana acum tangenta cu medierea dar care se considera mediatori din nastere, mediatorul nu da solutii, nu dezleaga pricina, nu foloseste capacitatea sa de expertiza in conflictul in care este investit ca si mediator ci conduce negocierile dintre parti in conditii de neutralitate, confidentialitate si impartialitate. Studiile juridice nu sunt de ajuns pentru a practica profesia de mediator, mai mult, pot constitui o piedica pentru mediatorul de formatie juridica datorita prefigurarii solutiei juridice in mintea mediatorului-jurist, cu posibile implicatii asupra neutralitatii si impartialitatii sale.

Medierea nu se aplica numai in relatie cu instanta. Aceasta este numai o sfera de aplicare. Cunoasterea reglementarilor legale, numai in cazul in care solutionarea disputei are vreo legatura cu cadrul legal, este o obligatie incidenta oricarui cetatean sau specialist care trebuie sa cunoasca reglementarile din domeniul sau de activitate.

Acordul rezultat din mediere poate fi scris sau nu, dupa specificul situatiei. In cazul in care partile doresc sau exista dispozitii legale specifice, acordul va imbraca forma scrisa. Mediatorul are obligatia verificarii legalitatii acordului avand posibilitatea de a apela la un specialist, daca este necesar.

Rezultatul medierii este ințelegerea la care ajung partile, iar competenta principala a mediatorului consta in conducerea procesului de mediere si nu in redactarea acordului rezultat. Medierea are drept scop nu redactarea unui acord ci incheierea in mod real a disputei.

Conform Directivei 52/2008 a CE acordul rezultat din mediere poate fi recunoscut in instanta. Conditia este sa fi avut loc un proces de mediere. Garantia ca are loc un proces de mediere este data de catre prestatorul serviciului -mediatorul- care trebuie sa fie capabil sa conduca procesul de mediere in mod neutru si impartial. Mediatorul trebuie sa fie calificat sa desfasoare aceasta activitate ca rezultat al dobandirii competentelor specifice prin formare specializata.

Consiliul de mediere reaminteste rolul important pe care mediatorul il are in cadrul societatii, acela de a contribui la solutionarea conflictelor dintre parti, in conditii de lipsa totala de partizanat.

Medierea este un amalgam de comunicare, negociere, psihologie, sociologie, retorica si relatii publice. Presupune si un minimum de cunostinte juridice care pot fi dobandite de catre un absolvent de studii superioare in cateva ore de studiu. Pentru aceste considerente, legiuitorul roman lasa verificarea acordul de mediere in seama instantei de judecata sau a notarului dupa caz.

Discursul public al conducerii corpului profesional al avocatilor aduce in discutie tot mai des intentia de a incerca modificarea legislatiei in domeniu in scopul dobandirii in acest mod a calitatii de mediator.

Dincolo de incalcarea recomandarilor europene si de neconstitutionalitatea unei astfel de prevederi, se ridica problema neintelegerii conceptului de mediere.

Avocatii nu sunt calificati sa conduca un proces de mediere, neavand formare si practica in domeniu medierii in intelesul standardelor europene aplicabile, nevand nici macar cunostiinte minimale conform directivei 52/2008 a CE. Oare triunghiul conflictului, teoria ierarhiei nevoilor umane, teoria Thomas-Killman, comunicarea paraverbala si nonverbala, tehnicile de manipulare si persuasiune, structura procesului conflictual si stagiile conflictului, sistemele ADR, tehnicile complexe de negociere, tipurile de conflicte se descopera in facultatile de Drept? Dar analiza riscului, sursele argumentatiei sau elementele de dinamica si analiza a conflictului? Sau diferentele dintre medierea facilitativa, transformativa, evaluativa si narativa?

Directiva  52/2008 a CE reglementeaza obligatia de formare a mediatorilor si impune organismelor nationale de reglementare in domeniul un control asupra calitatii formarii in domeniu. Pentru a se putea conduce procesul de mediere, mediatorul trebuie sa fie calificat sa faca acest lucru.

Prin compararea standardelor ocupationale ale celor doua profesii distincte, aceea de mediator si aceea de avocat, observam ca nu exista niciun fel de similitudini, fiecare dintre aceste profesii acoperind un segment distinct. Mediatorul si avocatul sunt pozitionati in COR in  doua grupe total diferite, cu doua coduri diferite (244702 pentru mediator si 242101 pentru avocat). Consiliul de mediere invedereaza faptul ca reglementarile in domeniul ocupatiilor  nu permit sa fie incluse competente ale unei ocupatii in alta ocupatie. Mai mult, standardul international de clasificare a ocupatiilor nu prevede nicio legatura intre profesia de avocat si cea de mediator.

Standardele de formare in mediere adoptate de catre Consiliul de mediere din Romania  sunt in deplina concordanta cu standardele europene in domeniu. In schimb, o astfel de initiativa legislativa, pe langa neconstitutionalitatea sa, ar constitui un precedent periculos pentru profesiile din Romania, prin includerea competentelor unei profesii in cadrul altei profesii total diferite. Pe langa aceste aspecte, ar duce la o reactie neechivoca a organismelor europene din domeniul medierii si ar duce la monitorizarea Romaniei pe partea de Justitie. Reamintim ca adoptarea unei legislatii in domeniul medierii a fost o cerinta obligatorie pe care Romania a indeplinit-o in anul 2006, in vederea aderarii la Uniunea Europeana.

Consiliul de mediere considera ca acest semnal transmis tuturor autoritatilor statului va duce la o reactie fireasca, de normalitate: sustinerea activitatii de mediere si consolidarea profesiei de mediator, ca si profesie distincta, formata din specialisti calificati.

Cabinet Presedinte

Consiliul de mediere

Aceeași Mărie cu altă pălărie sau, altfel spus: UMB – „copy/paste” cu altă denumire!

În repetate rânduri, prin atitudinea publică și mesajele din presa scrisă și online transmise de colegii noștri din UMB (Uninunea Mediatorilor Bancari)  ne-au arătat, fără echivoc, faptul că-și doresc confiscarea unui anumit domeniu de activitate doar prin faptul că se numesc într-un anumit fel (pentru că fac parte dintr-o asociație ce se numește într-un anumit fel).

Faptul că unii dintre mediatori doresc să se poziționeze și să-și desfășoare activitatea în anumite domenii de activitate, nu este un lucru rău, dimpotrivă, în acest mod cresc șansele să cunoști mai bine problemele dintr-un anumit domeniu, te specializezi și astfel devii cunoscut în acel domeniu (acele domenii) ales (alese). Însă, în opinia mea, acesta este un proces de durată!  Nu te poti numi peste noapte mediator de un anumit fel, fara sa ai cel putin anterior (înainte de a deveni mediator) o oarecare expertiză în acel domeniu, doar pentru că te autointitulezi astfel.

Mai mult decât atât, așa cum am mai afirmat, autointitulându-ne altfel decât mediatori (Legea 192/2006 face referiri exprese doar la profesia de mediator și atât) dezvoltăm o practică de concurență neloială față de mediatorii care respectă prevederile legale.

Pentru astfel de afirmații mi-am atras oprobiul multor colegi care fac parte din UMB. Mi-am asumat acest risc atunci și-mi asum din nou acelasi risc, în contextul în care se înființează o nouă asociație care încalcă Legea și bunele practici, în același mod (dacă nu chiar mai rău).

Dat fiind faptul că sunt înființate deja astfel de asociații care acoperă în exclusivitate, potrivit celor afirmate de conducătorii acestor asociații, aproape toate domeniile în care se poate media, mă întreb, noi ceilalți ce vom mai avea de făcut?

Și, pentru a nu fi acuzată de interpretare ronată, vă voi cita cele transmise public chiar de către fondatori care, de această dată nu-și devoalează identitatea dar ne lasă s-o deducem.

„Conform statutului, aprobat prin Hotarare judecatoreasca, membrii ONM, sunt mediatorii autorizati de catre Consiliul de mediere, avand exclusivitatea medieri litigiilor penale, civile si comerciale, precum si controlul activitatii de mediere pe aceste trei domenii.”

„Oficiul National de Mediere Litigii Penale, Civile si Comerciale este a treia asociatie profesionala a mediatorilor, specializata pe trei domenii de activitate, penal, civil si comercial, urmand Uniunii Mediatorilor Bancari si Asociatiei Romane de Mediere Familiala, respectand prevederile Legii nr. 192/2006 si Directivei nr. 52 /2008 a UE.”

„ONM este independent in relatia cu Consiliul de mediere si cu institutiile statului.”

Sursa: AICI

Astfel, nouă, celorlalți mediatori, nu ne-au mai rămas decât două posibilități: fie ne înscriem într-una din aceste trei asociații privilegiate (aceste afirmații le gasiți în același articol din care am dat citatul de mai sus) fie ne reprofilăm. Ne căutăm de lucru în altă parte. Ah, îmi cer scuze, ar mai fi o șansă. Ne grăbim să mai înființăm o asociație pe celelalte domenii de activitate neluate încă în seamă de colegii noștri cu mai mult spirit de inițiativă, de marketing, și poate reușim și noi.

Mi se pare revoltător faptul că pot fi făcute afirmații de tipul: „...având exclusivitatea medieri litigiilor penale, civile si comerciale”, culminând cu faptul că această asociație își arogă și alte atribuții pe care nu le are și anume pe cea de exclusivitate în controlul activității de mediere,  după cum reiese din citatul mai sus menționat.

Reflectând asupra celor de mai sus, de bună credință fiind și mergând pe prezumția de nevinovăție a celor ce au conceput un astfel de statut (de instanță nu mai vorbesc, este știut faptul că nu prea citește statutul) nu pot trage decât o singură concluzie: juristul care le-a redactat colegilor noștri statutul nu are habar de limba română!

Am ajuns la această concluzie deoarece, în caz contrar, ar trebui să-i bănuiesc de rea-credință pe colegii noștri din asociația nou înființată (încerc să nu le prea rostesc numele întrucât nu vreau să le fac publicitate)! Îmi este greu să cred că un coleg mediator poate gândi că asociația din care face parte (poate) deține monopolul într-un anumit domeniu de activitate.Prin urmare, nu pot decât să cred că a fost o eroare din partea celui (celor) ce au întocmit statutul, eroare strecurată din greșeală!!!

Personal, dacă aș fi în locul fondatorilor, aș cere juristului respectiv să-mi returneze onorariul și să-mi plătească și daune-interese  întrucât, într-o astfel de postură, o astfel de asociație, cu un astfel de statut, va avea de suferit.

În altă ordine de idei, de ce am spus „UMB - copy/paste”? Păi, nu vi se pare? Poate intuiția mă înșeală pe mine.

Pentru a nu cădea în păcat, așteptăm din partea fondatorilor și membrilor ONM să-și devoaleze identitatea. Să sperăm că nu ne vor ține prea multă vreme în suspans.

Până atunci, toate cele bune.

Ne „revedem” după Școala de vară de la Sâmbăta de Sus.

P.S. Mi-aș dori o reacție publică din partea Consiliului de Mediere.

Finanțarea Consiliului de Mediere

Nu știu dacă acesta este subiectul cel mai arzător din domeniul medierii însă, capătă o ”audiență” tot mai mare.

Deși timid abordat subiectul, în cele mai multe cazuri, începe sa aiba efectul picărturii chinezești.

Pe anumite grupuri închise ale mediatorilor, pe anumite forumuri se discută despre finanțarea CdM (Consiliului), despre taxele (mari) suportate de mediatori și de cele care (nu) sunt suportate și de către formatori.

Un articol în acest sens  este al colegului Nicolae Dediu, din care voi reda un fragment și pe care vă invit să-l lecturați în totalitate  aici:  Consiliul de Mediere se poate autofinanta

Ca medierea in Romania nu merge….asta o stie toata lumea.Ca doar scolile de formare sunt cele care fac bani…o stie si pe asta toata lumea.
Eu sincer nu vad salvarea medierii decat intr-un singur fel....introducerea medierii ca procedura obligatorie in anumite spete…..DAR
Pentru asta e nevoie de cat mai multi mediatori imprastiati in toata tara...nu in unele judete 30-40 iar in altele 5-6.
Cu toate ca sunt peste 1500 de mediatori autorizati si peste 2000 de mediatori ce nu au cerut autorizarea(pe motiv ca se vor autoriza atunci cand medierea va merge) introducerea medierii ca procedura obligatorie este dificila.Daca si ceilalti 2000 de mediatori ar cere autorizarea, am putea spune atunci ca sunt mediatori destui pentru a putea face fata.
Avand acest pretext scolile de formare incaseaza bani frumosi de pe urma cursurilor.Oricum cineva trebuie sa faca si cursurile astea...cu cat mai repede cu atat mai bine.

Ce ma deranjeaza pe mine este cu totul si cu totul altceva.

1)faptul ca mediatorii sunt impartiti in zeci de asociatii....in loc sa fie una singura la nivel national.;

2)lipsa transparentei informatiilor sau informatii date doar anumitor mediatori... »informatia asta ti-o spun doar tie....nu trebuie s-o stie si Dediu fiindca asta o publica imediat« ...pe mine asta m-a deranjat foarte tare...ca sa nu mai zic ca sunt si in Comisia de Promovare....sper ca nu incomodez pe nimeni;

3)pastrarea unei tensiuni constante in randul mediatorilor...certuri intre asociatiile de la nivel judetean si national;

4)faptul ca din banii incasati de scolile de formare nu revine mai nimic Consiliului de Mediere....si uitati-va la sediul CM....vai de steaua lui.

Mediator, Nicolae Dediu.

Opinia mea, asupra temelor aduse în discutie de colegul nostru:

• Introducerea medierii ca procedură prealabilă obligatorie.

Ca medierea, cel putin in anumite materii, ar fi de preferat sa fie obligatorie, sunt intru totul de acord insă, medierea nu trebuie să devină obligatorie pentru o braslă anume (a mediatorilor în cazul de fată) ci pentru că societatea are nevoie de acest lucru iar altfel este greu să fie implementată.

Pe această temă am început o serie de articole (pe care sper sa am timpul sa le reiau) aici: Medierea – procedură obligatorie sau facultativă? (I)

• este suficient numarul mediatorilor in acest moment?
  

Este greu de raspuns. Totuși, chiar daca sunt 2000 de mediatori neautorizati, nu inseamna ca medierea nu mai poate fi obligatorie.

În opinia mea, dupacum am discutat cu multi dintre acesti colegi care nu s-au autorizat, ei stau in expectativa. Cu siguranta, in momentul in care se vad zorii unei astfel de reglementari, vom vedea ca va creste nr. cererilor de autorizare.

Prin urmare,  ar fi bine sa nu ni se mai serveasca aceasta scuza. Un argument in plus este dat de faptul ca nu cred ca ii convine cuiva sa tina in buzunar o diploma de 1000 de euro.

• Impărțirea mediatorilor în numeroase asociatii.
  

În ceea ce mă priveste, cred ca este firsc acest lucru, pentru inceput. Nu ne cunoastem deloc intre noi. Nici sanse prea mari sa ne cunoastem nu sunt, cel putin in viitorul apropiat.

Datorita faptului că am lansat acest blog de ceva vreme (jumatate de an), mi-a oferit posibilitatea sa discut cu multi colegi din tara, fapt ce m-a ajutat sa înteleg anumite lucruri.

Astfel, ne dorim asocierea dar nu avem incredere in cei cu care ne putem asocia. La varful asociatiilor, de regulă sunt formatori in mediere (de care se spune ca-si urmaresc propriile interese) iar comunicarea cu acestia pana jos, la fiecare mediator,  este greoaie, daca nu imposibila. Exista deasemenea temerea (din partea unor mediatori), justificată în multe dintre situații, că se pierd în anonimat.

Toate aceste temeri enuntate de mine mai sus (impartasite cu multi colegi din tara), cred ca sunt justificate pentru inceput insa, cred ca se poate trece peste ele, cu inteligenta necesara și cu o oarecare disponibilitate din partea fiecaruia dintre noi.

O singura asociatie de mediatori, va fi imposibil sa existe. Prin urmare, sa-l luam ca un fapt inerent si sa luam decizii in functie de asta. Ce ne opreste sa ne asociam pe afinitati si interese, la nivel local sau national, sa colaboram pe diverse obiective, mai mari sau mai mici, ca mai apoi, asociatiile sa se reuneasca, intr-o singura voce, pentru realizarea unor obiecive comune, obiective cu impact mare la nivel național. Aceasta cred ca va fi solutia in viitor.

Crearea unei Uniuni la care sa se afilieze asociatiile create, in cadrul careia sa luam deciziile importante din domeniul medierii.

Vom crea astfel un corp credibil de mediatori, ne vom asocia pe afinitati, vom dezvolta proiecte, singuri sau prin asociere iar lucrurile vor incepe sa functioneze si in mediere. Totuși, așa cum am afirmat adeseori, trebuie sa ieșim din pasivitate.

• Lipsa comunicarii.

Desi, de ceva vreme, Consiliul de Mediere a inceput sa transmita ceva mai multe informatii, inca se simte o lipsa de comunicare.

Dupa cum stim, in comunicare exista si un receptor, nu doar un transmitator. Pentru a avea un dialog, si receptorul, la randul lui, trebuie sa dea un semnal pentru ca transmitatorul să răspunda si sa se creeze astfel dialogul.

Sa-mi fie iertata opinia ce o voi exprima dar, cand am avut ocazia, noi mediatorii, ne-am multumit sa ramanem doar ca simpli receptori si atat. Nu am stimulat comunicarea cu CdM. De teama, de rusine, sau din alte motive pe care acum nu le intuiesc.

In acest sens, voi veni cu un exemplu. Pe unul din grupurile create de mediatori, la un moment dat, a fost abonata si d-na Ciucă, președintele CdM. Au fost cateva incercari timide de dialog pe tema taxelor pentru Tabloul mediatorilor, situatie in care d-na Ciucă a dat un răspuns, dupa care lucrurile au amutit. Se pare ca unele comentarii au fost cenzurate chiar de administrator.

Asa ca, haideti sa fim cinstiti și sa nu dam vina numai pe una din parti. Haideti sa ne exprimam opiniile (nu cred ca ne taie cineva capul), desigur intr-o maniera civilizata, intr-un dialog real și constructiv.

• Formatorii plătesc și ei taxe către CdM? Daca da, care este cuantumul, procentul? Daca nu, ce este de făcut?

Pentru ca momentan nu am un raspuns exact asupra acestui punct, promit că voi reveni cand ma voi lamuri, macar in parte.

Totusi, o opinie in acest sens, este urmatoarea: Da, cred ca si formatorii trebuie sa suporte anumite taxe catre CdM iar taxele cpolectate astefl sa intre direct in bugetul de promovare a medierii. Avem nevoie de promovare si atunci, aceasta ar fi o posibilitate.

În final, cred ca fiecare dintre noi are ceva de spus si ar fine sa o spuna si , fiecare dintrenoi, poate contribui, cat de putin, ca medierea sa functioneze.

Toate cele bune și succes tuturor.

P.S. In zilele următoare voi publica un articol privind etapele medierii. Procedura prealabila șiprocedura propriu-zisa, intr-o maniera mai putin riguroasa d.p.d.v. stiintific dar cu implicatii practice.